Cele mai nasoale povești de Halloween

Dintre toate sărbătorile de toamnă, Halloween este cu siguranță cea mai mișto. Fiecare Halloween este o oportunitate unică de aventuri, de costume, sperieturi și petreceri organizate pe baza trendințelor, inovațiilor și evenimentele curente ale anului anterior. Și în plus, societatea chiar devine mai puțin critică pentru un moment și acceptă social să înfuleci bomboane și să te îmbraci vulgar, așa cum este tradiția sezonului.

Din păcate nu toate Halloween-urile sunt mișto. Unele sunt mai degrabă căcăcioase decât înfricoșătoare, iar unii oameni chiar ajung să se întrebe de ce cheltuim colectiv nouă miliarde de dolari pe an pentru această sărbătoare. Am rugat câțiva oameni să ne povestească despre cele mai oribile 31 octombrie de care au avut parte. Aceste povești înspăimântătoare cu sânge, vomă și relații dubioase te vor determina să renunți la problemele cu costumele și să te gândești de două ori la ce fel de prietenii să păstrezi.

Maică-mea m-a dat pe față cu înălbitor ca să mă costumeze în vampir de Halloween. În timp ce mi se tot decolora fața ea îmi spunea, nu te mai văicări, du-te și fă rost de bomboane. Este trist într-o oarecare măsură fiindcă oamenii de culoare obișnuiau să-și decoloreze pielea, iar ea nu s-a gândit deloc la asta înainte să mă ungă cu înălbitor pentru costum. Mi-a intrat și în ochi. Dar cred că arăta cu adevărat înfricoșător. Anii 90 au fost sălbatici. – Alex, New York City

Aveam în jur de 12 ani și voiam cu disperare să mă costumez în Hannah Montana. Pe vremea aia familia mea nu o ducea prea bine financiar, așa că a trebuit să improvizez propria mea versiune a costumului de Hannah Montana de la un magazin cu prețuri reduse. După ce m-am costumat am ieșit la colindat cu surorile mele în blocul de rahat al verișorului meu. Când am sunat la una dintre uși am observat că în acel apartament locuiau mai mulți studenți. Un tip costumat în Borat mi-a deschis ușa, clar foarte spart. Nu avea deloc bomboane, așa că mi-a dat o pungă de alune începută pe care o ținea în mână. Înainte să plec m-a chemat înapoi și mi-a mai luat din alune înainte să-mi trântească ușa în nas. Maică-mea m-a pus să arunc toate bomboanele din moment ce alunele alea scârboase s-au împrăștiat în pungă printre dulciurile mele. – Bianca, Richmond, Virginia

Mi-am rupt mâna în timp ce dădeam cu pumnul într-o stație de metrou, costumat ca Bruce Vilanch. – Billy, Los Angeles

De un Halloween mă duceam la o petrecere în Hollywood Hills cu un grup de prieteni. Fiindcă deja mă cam îmbătasem după ce făcusem încălzirea dinainte de party, nu eram tocmai în cea mai bună formă a mea. După ce am parcat undeva aleatoriu, ne-am îndreptat spre petrecere. M-am separat de prieteni și m-am pierdut. Asta e tot ce-mi amintesc din acea noapte.

A doua zi de dimineașă m-am trezit la spital cu o mare parte din costum și telefon lipsă. Am ieșit din cameră și am întrebat un doctor cum am ajuns acolo. M-a informat că fusesem luat de salvare după ce sunasem la 112. Aparent încercasem să intru cu forța într-o mașină care nu era a mea. Știu de ce am încercat să mă urc în acea mașină? Nu, nu știu. Dar șoferului cu siguranță nu i-a convenit.

După ce mi-a ținut morală doctorul am plecat acasă. Mi-am petrecut ziua încercând să-mi adun amintirile fragmentate și să mă întreb ce dracului făceam cu viața mea.

A doua zi, 31 octombrie 2011, m-am dus la prima mea întâlnire la Alcoolicii Anonimi. – Nathan, Riverside, California

Cel mai nasol Halloween al meu a fost ÎNTUNECAT. Fusesem diagnosticată cu cancer cu un an înainte și nu plânsesem nici măcar o dată. Nici măcar după operație. Dar, din nu știu ce motiv, de acel Halloween toată lumea avea planuri, iar eu mă simțeam foarte rău. Atunci am plâns în sfârșit. Am stat în mașină în parcare și am plâns preț de trei ore. – Jena, Miami

Când eram copil, IUBEAM Halloween-ul. Din păcate, când aveam în jur de 11 ani, am făcut o criză de apendicită pe la jumătatea lui octombrie, așa că încă mă recuperam după operație și abia putea să mă duc la colindat în cartier, așa că am fost forțat să rămân acasă în timp ce prietenii mei și frate-miu s-au dus să adune bomboane. Maică-mea m-a pus în curte pe un scaun costumat într-o sperietoare de ciori cu un bol de dulciuri în poală pe care scria „servește-te”. Când copiii încercau să ia dulciuri prindeam viață și-i speriam. A mers minunat un timp și chiar am reușit să sperii și niște adulți până am făcut un efort prea mare și mi s-a rupt un fir. A trebuit să mă întorc în casă ca să-mi opresc sângerarea abdominală. – Colin, Harrisburg, Pennsylvania

M-am dus la o petrecere într-o vilă din dealuri. Am încercat să ies din zona de dans, dar ușa era blocată, așa că am început să lovesc o alta din sticlă ca să „evadez”. Nici nu mi-am dat seama că mai exista o ușă la câțiva pași. M-am dus la spital, mi-au pus 11 copci și am purtat cârje o lună. Aproape că mi-am rupt tendonul lui Ahile și a trebuit să plătesc și pentru ușa de sticlă. – Tiffany, Los Angeles

Povestea începe cu ideea mea grozavă de a împrumuta niște mănuși de piele negre de la taică-miu. Aveam în jur de 13 sau 14 ani și obișnuiam să împrumut chestii de piele ca să arăt cool.

După ce am băut niște alcool la un prieten acasă, gașca noastră de adolescenți s-a aventurat în noapte în căutarea unor aventuri. Planul nostru s-a dus rapid pe apa sâmbetei când un grup de adolescenți mai în vârstă ne-a oprit și ne-a forțat să le dăm toate lucrurile noastre de valoare.

Din nu știu ce motiv, mi-au vrut mănușile. Poate fiindcă împărtășeau convingerea că pielea este mereu la modă. Mă temeam mult mai tare de ideea să nu afle taică-miu că i-am pierdut mănușile decât de violența fizică, așa că am refuzat să le dau. Au început să mă lovească în față.

A fost prima oară când mi-am luat pumni în față la modul serios. Nu-mi amintesc durerea, ci doar sunetul loviturii. Din fericire, șeful lor i-a chemat până să recurgă și la lovituri cu picioarele, dar nu înainte de a-mi învineți și umfla fața, forțându-mă astfel să găsesc scuze dureroase săptămâni întregi.

Nici nu-mi mai amintesc dacă au primit mănușile într-un final, dar nu voi uita niciodată rușinea. De atunci am urât Halloween-ul. – Michael, New York City

În liceu, împreună cu prietenii mei am plănuit o petrecere super distractivă de Halloween cu dulciuri și băutură pentru minori. Eram foarte entuziasmat. Așa că mi-am pus costumul, m-am așezat în sufragerie și i-am așteptat să vină să mă ia. Așa cum plănuisem. Nu au venit. Nu mi-au explicat niciodată de ce și mi-am petrecut o mare parte din noapte așteptând o pereche de faruri să apară la colțul casei, dar nu s-a întâmplat. Cel mai nasol Halloween. – Cameron, Los Angeles

Halloween, 2008. M-am costumat în Purple People Eater, cum zice și cântecul. A fost și prima oară când m-am îmbrăcat sexy și mulat, cu mai multe texturi translucide, ciorapi plasă plus o coadă strălucitoare. A fost cel mai sexy costum al meu și singura mea poză în el este cea în care arăt ca o idioată.

M-am urcat pe bicicletă, deja amețită, să ajung la concert. În apropierea locației, când treceam pe lângă niște băieți dintr-o frăție și pozam cât mai sexy cu putință de pe șa, coada mea s-a prins în roți. Mi se prinsese atât de strâns încât nu-mi mai puteam ridica fundul de pe șa. În timp ce am luat mâna de pe ghidon ca să mă eliberez, am pierdut controlul bicicletei și am intrat într-o mașină parcată. Ca să mă eliberez a trebuit să-mi smulg coada de la costum și să-mi despic rochia în spate. Eram dezgolită, bicicleta era varză, iar costumul meu practic nu mai avea fund. Am șchiopătat trei kilometri spre casă, târându-mi bicicleta printr-o cacofonie de insulte. - Joli, Austin

M-a părăsit nevastă-mea. – Brad, Columbus, Ohio

Poveștile au fost editate pentru claritate.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.