Cum arată o prezentare de modă naționalistă din România, între #REZIST și homofobie

Deși nu cred că există om mai paralel cu moda decât mine, știu foarte bine cine e Florin Dobre. La fel ca multe alte lucruri din viața mea, primul contact cu opera sa a avut loc printr-o memă. Vorbesc, bineînțeles, de vestitul discurs motivațional ținut de Dobre modelelor sale, când au fost rostite vorbe nemuritoare precum „super dandy, relaxați, vă doare-n pulă, viața e frumoasă” sau „dacă vezi vreo pizdă bună, vă place una acolo, pac, vă uitați la ea, îi faceți cu ochiul, vrăjeală d-aia maximă”.

Timp de trei ani, am pierdut contactul cu maestrul. În 2016, mema a hotărât că are principii și a apărut într-un clip al Coaliției pentru Familie, unde, printre altele, îi îndemna pe români să păstreze demnitatea strămoșilor noștri. Whatever that means.

Când am auzit despre ultima lui colecție - intitulată „#REZIST (în) România 100” și care-și propune să fie un „îndemn la unitatea românilor în anul centenar, a românului înfipt în pământul și tradiția strămoșească milenară de la dobândirea luminii sfinte de Sfântul Apostol Andrei”, am hotărât că TREBUIE să particip la una din prezentările sale.

Am ajuns de doar două minute la TOT, locul în care Dobre își va prezenta colecția tradiționalistă în această frumoasă seară de miercuri, și deja mi-e clar că-s cel mai prost îmbrăcat om de aici. Sunt înconjurat de tipi și tipe dichisiți și dichisite în țoale care costă, probabil, cât juma’ din salariul meu pe o lună.

Tipii-s de două feluri: unii-s pletoși și afișează bărbi atent aranjate, alții par fragili și au o înfățișare vag androgină. Primii emană o masculinitate despre care suspectez că-i pe placul Coaliției pentru Familie, nu-s la fel de sigur în privința celor din urmă. Par genul de oameni care i-ar stârni scârba unuia precum Capsali, de exemplu.

Îl găsesc pe Lorenzo, un tip firav și blonduț. Spune că nu-l deranjează tema prezentării de astăzi, pentru că el însuși a fost crescut și educat într-o familie tradițională. Admite, însă, că viața sa personală și profesională e puțin atipică, netradițională:

Se abține să comenteze demersul Coaliției pentru Familie:

„Nu vreau să creez un precedent. În România, nu pot să zic că părerea mea e X, cel puțin în momentul în care mă aflu eu acum, pentru că x, y, z o să zică: cine sunt eu?. Mai aștept să cresc un pic, ca să le arăt eu cine sunt.”

Pe holul ce dă spre sala-n care va fi prezentarea colecției, printre lămpi rustice de la Buturuga Design, roiesc tot soiul de hipsterași și hipsterașe gătite de sărbătoare. Unul dintre acești hipsterași iese-n evidență. O dată prin vârsta relativ înaintată, apoi prin costumul impresionant de motociclist pe care-l poartă, brăzdat de cranii, o cruce a victoriei și alte simboluri 100% bărbătești. Îi place foarte mult să pozeze și spune că nu ratează niciun eveniment „al maestrului Florin Dobre”.

Îl întreb dacă are vreo treabă cu tradițiile milenare ale poporului:

„Putem spune și așa. În sensul în care trebuie să rezistăm aici. Până la urmă, evenimentul se cheamă Rezist în România și îmi pare rău să spun, dar băiatul meu n-a rezistat în România și e plecat de un an și jumătate în Anglia. Așa că a trebuit să rămână tatăl lui aici.”

E încântat că evenimentele maestrului Florin „țin cont de tradiția românească, a ortodoxiei și a creștinismului românesc”. De asemenea, e un susținător al demersului inițiat de Coaliția pentru Familie și nu vede nimic homofob în el:

De undeva răsare și Sava Ionuț, cunoscut în online drept Hipsterul Suprem (al anului 2010) sau omul care nu s-a mai tuns de șapte milenii, un apropiat al lui Florin Dobre și o legendă a prezentărilor de modă din capitală. Nu vrea să stea de vorbă cu mine, pentru că știe foarte bine ce înseamnă VICE în afara țării și, parafrazez, nu poate vorbi cu cei care promovează cele mai mari boli. Evită să-mi spună la ce boli se referă și se desparte de mine cu un îndemn la sănătate. Doamne ajută.

Îmi îndrept pașii către hala-n care va avea loc prezentarea. Oaspeții se delectează cu vin, beri artizanale și apă vitaminizată, iar în fundal rulează muzică de lounge. Nimic ieșit din comun, sunt chestii pe care te-ai aștepta să le întâlnești într-un astfel de mediu. Catwalk-ul e puțin atipic, însă. Practic, e un covor de pământ strămoșesc ce duce către un panou pe care e proiectat un câmp de iarbă care se clatină idilic în bătaia vântului. Începe prezentarea. Vibe-ul deja tradiționalist e imediat completat de o bătaie psihedelică de toacă. Panoul din capăt se împarte brusc în mai multe panouri pe care e proiectată, în alb negru, o cioară sinistră care parcă-mi reproșează toate păcatele pe care le-am săvârșit de-a lungul vieții.

Momentul psihedelic e curmat însă rapid, când modelele masculine încep să defileze pe covorul de pământ strămoșesc. Muzica trece într-un registru mai comercial. Combinația e sublimă: din boxe răsună Rage Against the Machine - „Killing in the Name”, în timp ce pe covor defilează un flăcău în port vag tradițional ce poartă ditamai jugul de boi pe umăr.

La final, apare însuși Florin Dobre, care intră ca un rockstar, cu pieptul păros dezgolit și o cruce de lemn în mână. Nu se mulțumește doar cu atât, așa că preia un bebeluș despre care presupun că e al lui, de la o doamnă despre care presupun că e nevasta lui. Acum vântură către mulțime și crucea, și bebelușul. Mai tradițional de atât nici că se putea.

Odată terminată prezentarea, merg la maestru pentru câteva cuvinte, dar sunt nevoit să aștept sictirit juma de oră până se termină sesiunea foto cu fanii lui. Îmi observă tristețea și mă îndeamnă să zâmbesc mai des.

Plin de energie pozitivă, spune că noi, cei de la VICE, suntem „anti-drept”, pentru că, în greacă, „ortodox” înseamnă „dreapta credință”. Era și el ca noi, adică-n „opoziție”. A avut prezentări la Paris, la Londra, la Berlin, „prin toate beciurile odioase, pline de homosexuali”. A avut vicii mai grele decât noi, cunoaște foarte bine „lumea viciaților, homosexualilor, drogaților”, a stat între ei. Dar acum cinci ani ceva s-a schimbat. L-a fulgerat: „A venit de sus, mi-a zis «treci acasă», mi-a dat un șut în cur.”

Sunt impresionat de transformarea lui spirituală, dar îi pun întrebarea aia grea. Care-i treaba cu CpF? Pretinde că nu face parte din organizație, a apărut în clipurile lor doar pentru că el crede în existența anatomiei, a fizicii și a chimiei. Dar mai ales în anatomie:

Nu s-a dat nicio lege, e fake news clasic, dar asta e altă discuție, așa că nu insist. Cu homosexualii din industrie zice că n-are nimic, bineînțeles. Are prieteni gay, a avut câțiva gay chiar și prezentarea strămoșească de mai devreme. Doar că-l îngrijorează foarte mult sănătatea lor: „Nu sunt bolnavi sau nu știu dacă sunt bolnavi, unii or fi bolnavi, habar nu am. Ideea e că anatomia spune anumite lucruri și vezi studiile ce spun despre un homosexual la 60 de ani, de exemplu. Are anumite probleme medicale. Pentru că… înțelegi?”

Chiar atunci se nimerește prin preajmă un doctor, prieten de-ai lui, pe care-l pune să confirme teoriile despre problemele homosexualilor. N-are rost să reproduc în totalitate dialogul halucinant dintre cei doi, ideea e simplă: dacă un bărbat e homosexual și face sex anal, la bătrânețe va purta pamperși. E deja prea mult, așa că dau să plec, dar nu mă lasă.

Dacă vrem să probăm existența lui Dumnezeu, zice el, să mergem la mânăstirea Frăsinei, unde femeile n-au voie. S-o pun pe fotoreporteră să intre-n mânăstire, iar eu să filmez, să văd cu ochii mei cum biata mea colegă va fi fulgerată de Atotputernic în secunda doi. Atunci voi crede și eu, vor începe să creadă și colegii mei viciați.

Ne despărțim totuși prieteni, cu un nou îndemn să zâmbim mai mult și să ne căutăm fericirea în ortodoxie, nu în psihoterapie, că Freud, Nietzsche și Kant oricum au luat-o razna până la urmă.