Munții Himalaya ard și sunt loviți în același timp și de inundații: Ce naiba facem?

Ca mulți alții pe care îi știu, am fugit în fiecare vară de căldura brutală din Mumbai în munții Himalaya, în ultimii zece ani. Pe lângă plăcerea de a umbla printre vârfurile înzăpezite și văile înverzite, mi se părea minunat să port șosete călduroase într-un anotimp în care orașul nu-ți permite așa ceva. Dar vara asta ceva s-a schimbat.

Am fost la nunta unui prieten în Kullu, în Himachal Pradesh, și am fost uimit să văd ventilatoare peste tot; nicio casă nu avea așa ceva acum doi ani. Apoi am văzut cât arăta termometrul: 32 de grade în timpul zilei, la o înălțime de 1 500 de metri deasupra nivelului mării, în inima munților Himalaya! Orașul vecin, Bhuntar, care se situează la o înălțime de două mii de metri, a atins temperaturi record de 38 de grade. Fie că trăiești acolo sau nu, că te plimbi mult prin lume sau nu, chestia asta ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru noi toți.

Munții Himalaya sunt cei mai înalți din lume și sunt acoperiți de un strat de gheață pe care îl întrece doar cel de la Polul Sud și Polul Nord, motiv pentru care au fost numiți „cel de-al treilea pol”. Sunt responsabili pentru trei dintre cele mai mari sisteme de râuri: Indul, Gangele și Brahmaputra, și reglează sistemele meteorologice sud-asiatice și clima per ansamblu.

Dar informațiile din satelit dintre 1975 și 2000 arată că schimbările climatice topesc ghețarii din Himalaya, care, din 2000 încoace, au loc de două ori mai repede. În ultimii ani, ghețarii au pierdut aproximativ opt miliarde de tone de apă pe an – echivalentul a 3,2 milioane de bazine olimpice. În timp ce temperaturile mari expun cadavrele îngropate de pe muntele Everest, gheața permanentă de pe platoul tibetan care s-a format în două milioane de ani a scăzut cu douăzeci de procente în ultimele trei decenii. Toate poveștile despre criza apei publicate de ziare își au sursa în munți. Până în 2100, cel puțin o treime din ghețarii din Himalaya va fi pierdută, iar munții s-ar putea încălzi cu 4,4 grade Celsius, chiar dacă am lua măsuri imediate pentru reducerea emisiilor. Fără aceste măsuri, s-ar putea pierde până la două treimi din ghețari.

„În mare, există două mari cauze pentru creșterea temperaturii”, a zis activistul Guman Singh din gruparea ecologistă Himalaya Niti Abhiyan, cu sediul în Himachal. „Una e încălzirea globală, care afectează toată planeta, inclusiv munții Himalaya. Cealaltă e omul, prin creșterea turismului, construirea de diguri, case noi, proiecte hidro și dezvoltare urbană.”

Creșterea temperaturii care are loc pe tot globul se simte în Himalaya de două-trei ori mai tare. Nu atât din cauza construcției multor diguri, cât din cauza naturii invazive a construcției care provoacă daune ecologice. Munții Himalaya au o capacitate limitată de a suporta greutatea și astfel de construcții invazive îi distrug.

„Carbonul negru e un alt motiv de îngrijorare. Arderea materiei organice creează fum gros și o căldură mare, care contribuie și ele la topirea ghețarilor. Pe măsură ce populația și turismul au crescut, au crescut și arderile și carbonul negru”, a adăugat Singh.

Vremea de acolo e atât o cauză, cât și o consecință a schimbărilor climatice. Acum, spune Singh, anotimpurile nu mai merg ceas, așa cum au mers timp de atâtea secole. „Plantele nu mai cresc ca înainte, în locurile din trecut. Chiar dacă tehnologia modernă compensează mult, efectele pe termen lung sunt semnificative. Secarea izvoarelor și schimbările haotice în sistemele de râuri au ca rezultat mai puțină apă pentru toată lumea, nu doar pentru cei care trăiesc în acești munți.”

Din cauza rețelelor sociale, turismul în munți a crescut mult. Localnicii se bucură, dar vor ca numărul turiștilor să fie gestionat mai responsabil. Pe lângă schimbările climatice, și turismul iresponsabil cauzează haos. Populația Indiei e în continuă creștere, așa că a crescut și impactul ei asupra mediului. Oamenii și guvernele nu realizează gravitatea situației, iar absența politicilor și legislației sunt de vină pentru starea proastă a munților țării.

Totuși, guvernul din Sikkim, un stat din estul munților Himalaya, a înțeles treaba asta, așa că n-o să găsești magazine în drum spre destinația ta, ci doar la punctul final de sosire. Nu există construcții mari din ciment, iar oamenii și municipalitatea au reușit să mențină curățenia și echilibrul ecologic al regiunii. Plasticul adus de turiști e monitorizat și el. Himachal are interdicție pe pungile de plastic, dar nu și pe ambalajele de mâncare din plastic. În plus, nu există un sistem pentru aruncarea acestor lucruri, ceea ce duce la degradarea solului și a apei.

Mai multe studii și rapoarte au arătat cum ghețarii care se topesc fac apa să curgă mai repede de pe crestele munților, ceea ce cauzează inundații. Acum o lună, Himachal a fost inundat de râurile care au ieșit din albii, iar una dintre cauze e turismul iresponsabil. Bineînțeles că guvernul trebuie să ia măsuri mai bune, dar cel mai simplu lucru pe care îl putem face noi, ca turiști, e să lăsăm un loc așa cum l-am găsit.

Anul acesta, când am plecat spre nord în călătoria mea anuală, am aflat că fermierii care cresc mere de decenii întregi s-au reprofilat spre alte recolte, din cauză că iernile calde și verile călduțe afectează calitatea fructelor, care reprezentau una dintre cele mai importante culturi ale țării. „Cele care cresc azi nu se compară cu fructele de acum zece ani”, a zis Kishan Sharma, un fermier din districtul Shimla din Himachal Pradesh. „Plantele nu mai au suficiente ore de răcoare, de aceea principalele arii de cultivare s-au mutat spre zone mai înalte precum Kinnaur sau Lahaul, iar noi suferim mult din cauza asta.”

Știu că excursiile mele viitoare spre un Himachal Pradesh răcoros și umed sunt limitate. Astăzi, încălzirea globală amenință viețile oamenilor care trăiesc acolo, dar mâine le vor amenința și pe ale noastre.

Articolul a apărut inițial pe VICE IN.