Ce poate fi mai frumos decât un penis?

E destul de dificil să fii un artist radical în China. Având în vedere că cenzorii au interzis în țară banalități precum Katy Perry pe motiv că e prea vulgară (și să nu uităm că autoritățile l-au făcut pe Ai Weiwei să dispară pentru că a postat online fotografii semi-nud cu el însuși), ai zice că fotograful chinez Ren Hang ar sta de două ori pe gânduri înainte să-ți umple portofoliul cu fotografii cu anusuri pulsânde, modele care se pișă unele pe altele și, preferatele lui - penisuri erecte.

Dar n-a stat prea mult pe gânduri, ceea ce e grozav, pentru că are niște fotografii superbe – reușește cumva să desexualizeze corpurile goale și să le transforme în niște sculpturi umane uneori amuzante, alteori frumoase, alteori furioase sau păroase care-ți trezesc pofta să te dezbraci împreună cu prietenii, să vă pictați puțele în roșu și să vă atârnați de un acoperiș din Beijing. Și asta e toată ideea, nu? Asta își dorește orice fotograf. Am stat de vorbă cu Ren despre lucrările lui.

VICE: În primul rând, spune-mi de ce toată lumea e dezbrăcată în fotografiile tale?
Ren Hang: Așa apar oamenii pe lume, dezbrăcați. Iar eu consider că ăsta e cel mai autentic look al lor, cel original. Oamenii adevărați sunt cei dezbrăcați.

De aceea nu sunt corpurile prezentate într-o lumină sexy convențională, chiar dacă fotografiile sunt sexuale?
Nu, nu fac fotografii cu un anume scop sau plan în minte – folosesc ce am în fața ochilor, aranjez toate elementele după cum simt și fac o fotografie. Nu dau prea mare atenție factorului sexual atunci când fac fotografii.

Da, multe trupuri arată ca niște sculpturi grotești.
Nu e neapărat intenționat, deși consider trupurile niște sculpturi – cum spui tu, grotești – deci presupun că sculpturile există datorită corpurilor.

Care e faza cu urina din fotografiile tale?
Cum spuneam, nu folosesc urina intenționat. Dacă modelele urinează, eu pur și simplu fac fotografii.

Ok, se pare că nu faci nimic intenționat, dar totuși există o grămadă de puli în fotografiile tale. E un mesaj despre patriarhie sau ceva? Sau doar îți plac pulile?
Nu, n-are niciun sens faptul că fotografiez penisuri. Dar într-adevăr, cred că penisurile erecte sunt cele mai adevărate și mai frumoase penisuri. Uneori, oamenii uită că au penis până nu e erect, ceea ce mi se pare o chestie puternică. Dar nu sunt interesat doar de penisuri, îmi place să portretizez fiecare organ într-un mod proaspăt, viu și emoțional.

Care ți se pare mai frumos – corpul masculin sau cel feminin?
Sexul nu e important atunci când fac fotografii, e important pentru mine doar atunci când fac sex.

Cum vezi sexul? Ți se pare o mare chestie?
Da, cred că sexul e important, dar nu-i accentuez importanța tot timpul. La urma urmei, sexul contribuie la o viață sănătoasă, la fel ca și mâncatul și dormitul.

Adevărat. Cine îți pozează? Prietenii?
Da, majoritatea modelelor îmi sunt prieteni. Îmi place să-mi fotografiez prietenii pentru că au încredere în mine, ceea ce mă ajută să mă simt relaxat. Când sunt în starea asta, fac cele mai bune fotografii. Când fotografiez necunoscuți, sunt stresat.

Câtă coreografie stă în spatele unei fotografii?
Nu fac niciun plan înainte să fotografiez. Inspirația îmi vine când țin camera în mână și mă uit la modele. Nu fac fotografii plănuite, pur și simplu apăs pe buton la momentul potrivit. Deși majoritatea modelelor îmi urmează ideile în loc să facă ce simt pe moment, deci presupun că asta înseamnă coregrafie până la un punct.

Cum sunt primite fotografiile tale în China?
Fotografiile mele, în special cele cu corpuri goale, sunt interzise în galeriile din China. Ocazional sunt expuse cele mai puțin explicite, dar și cu alea am întâmpinat probleme. De exemplu, una dintre expozițiile mele a fost anulată de către guvernul chinez pe motiv că era „suspectă de sexualitate" și altădată, un vizitator a scuipat pe una dintre fotografiile mele. Astea sunt doar câteva exemple de probleme pe care le-am avut. Nicio editură din China nu vrea să-mi publice cărțile și am fost arestat în timp ce făceam fotografii în aer liber.

Nu e frustrant?
M-am obișnuit deja cu situația. Iubesc China și îmi place să fotografiez chinezi. M-am născut aici și simt o conexiune foarte puternică cu orașul meu natal. Într-adevăr, aici sunt cenzurat, dar cu cât sunt mai limitat de propria țară, cu atât îmi doresc mai mult ca țara mea să mă accepte așa cum sunt și să înțeleagă lucrările mele.

Găsești restul de imagini mai jos.

Traducere: Oana Maria Zaharia