Între toate antipatiile locale cretine din România, fie că vorbim de cele faţă de romi, faţă de unguri, faţă de ardeleni în general sau faţă de cei din cartierul bucureştean Drumul Taberei, niciuna nu este mai oligofrenă ca cea dintre Brăila şi Galaţi. Sunt două oraşe aflate la o aruncătură de băţ unul de altul, care trăiesc într-o relaţie de interdependenţă, şi care au o ură reciprocă latentă de prin anii '80, de când cele două oraşe erau într-un fel de competiţie în faţa regimului comunist. Iniţial, le mergea mai bine gălăţenilor că le-au industrializat comuniştii oraşul, apoi le-a mers mai rău, că au fost loviţi de o foamete care a evitat Brăila.

Cu toate astea, ca un tip care-i jumate brăilean şi care a copilărit p-acolo, mi se pare că gălăţenii sunt mult mai obsedaţi să menţină râca asta stupidă, dovadă că ei sunt ăia care se simt mai complexaţi de cât de nasol e oraşul lor. Gălăţenii fac petiţii imaginare prin care cer ostracizarea Brăilei şi sunt obsedaţi să facă bancuri proaste, de clasa a patra, despre brăileni, ca nişte moldoveni frustraţi tipici ce sunt. Am compus o listă cu opt motive pentru care brăilenii îi urăsc pe gălăţeni, ca să înțelegi și tu cât de obositor e să fii sâcâit de un oraş întreg cu mentalitatea unui adolescent de 14 ani, chiar dacă nu eşti brăilean.

Când spui Galaţi, singurul lucru care-ţi vine-n minte în afară de echipa de fotbal care-i pe ultimul loc în Divizia A, e prostituata Mariana Cur de Fier. Ea a condus o reţea de prostituţie prin care a obţinut venituri de peste cinci milioane de euro între 2000 şi 2003. Şi s-a urcat pe un balcon din oraş, la Revoluţie, ca să urle că s-a dat liber la prostituţie. Cumva e amuzant că un oraş care mereu face mişto de cât de interlopi sunt brăilenii, apare-n presa din 2015 doar cu cazuri de reţele de prostituate minore.

Cândva, mândria Galaţiului era combinatul siderurgic, din simplul motiv că-i transforma în altceva decât un port de pescari. Când eram mic, noi jucam Bunul Gospodar, un fel de Monopoly comunist, în care îţi luai salariu de la fabrica din Galaţi, dar ţi-l luai mai mic, dacă nu rămâneai la muncă, dovadă că de pe atunci gălăţenii erau leneşi. Acum, acel combinat şi lacurile pline de deşeuri din jurul lui otrăvesc pânza freatică pentru brăileni. Galaţiul este considerat oficial cel mai poluat oraş din România, iar situaţia a ajuns atât de gravă acolo, încât Comisia Europeană a demarat procedura de infringement pentru această regiune.

Gălăţenii sunt invidioşi faţă de brăileni că, după anii '90, Brăila s-a modernizat în direcţia unui oraş comercial şi au avut primele localuri de fast-food, primele mall-uri şi primul cinema multiplex. Pe de altă parte, Galaţiul a rămas la fel de gri şi industrial ca pe vremea lui Ceauşescu şi nimeni de acolo nu pare să vrea să schimbe asta.

Singurul motiv pentru care brăilenii au nevoie să meargă în Galaţi e după iarbă, care într-adevăr e foarte proastă sau nu se găseşte deloc în Brăila. Ştiu, pare un stereotip clasic cu moldoveni drogaţi, dar aparent şi autorităţile de acolo se plâng de sute de fumători şi-n fiecare lună au loc descinderi la zeci de traficanţi de marijuana. Trebuia şi Galaţiul să facă ceva bine.

Poate nu ştiai, dar Galaţiul tocmai intră în a şasea lună în care nu are apă caldă, deci cei mai sensibili dintre gălățeni sunt probabil obligaţi să umble nespălaţi de luni bune. Singura veste bună pentru fraţii mei din avalul Dunării este că tot brăilenii urmează să le salveze cururile şi să le dea apă caldă, pe la începutul lunii august. Dar na, ei probabil o să dea vina tot pe brăileni şi c-au ajuns în stadiul ăsta.

Ştiu că nu pare mare lucru, dar între Brăila şi Galaţi e un fel de cursă a armelor. Galaţiul câştigase cursa asta în 1998, când au adus McDonald's în zonă. Brăilenii au fost supăraţi o vreme că trebuiau să vină până acolo ca să halească fast-food, dar le-a trecut când s-a deschis KFC la ei în oraş. Totuşi, în loc să se supere pe lipsurile lor ca ofticoşii din Galaţi, brăilenii fac mişto de situaţie prin filmuleţe în care arată cât de uşor ajung ei la Mc-ul din Galaţi cu maşina, în cinci minute, şi cât îi doare la bască.

Pe orice site românesc de bancuri, între categoriile cu Bulă, Strulă şi blonde, o să fie o secţiune despre brăileni, scrisă exclusiv de gălăţeni supăraţi. Sunt genul ăla de glume, pe care le compuneai pe spatele caietului în clasa patra, dar ţi-era ruşine să le spui prietenilor de cât de proaste erau. Gen: „Care este cel mai mare cartier al Municipiului Galați? Brăila!" Sau glume d-alea atât de rasiste şi de ieftine, că nici Buzdugan nu le-ar fura: „De ce este Dunărea neagră câteodată? Se mai spală Brăilenii în ea!" Obsesia asta a gălăţenilor e semn de un singur lucru: invidie crâncenă, rezultată din frustrare.

Ai auzit vreodată de vedete sau personalităţi culturale din Galaţi? Nici eu, din simplul motiv că vorbim de un oraş industrial care n-a reuşit să dea ceva mai bun societăţii decât Adrian Enache şi alte vedete de rang doi şi trei.

Una din glumiţele favorite ale gălăţenilor e să se laude că toate televiziunile brăilene au sediul în Galaţi. E un lucru trist, adevărat. Doar că toate breaking news-urile lor sunt din Brăila, fie că vorbim de accidente catastrofale sau de faptul că Brăila vrea să fie Capitală Culturală Europeană în 2021. Deci, deşi Galaţiul este un oraş mai mare şi plin de fumători de verde, rămâne atât de boring, că singurul lucru care-i pasionează pe gălăţeni e Brăila.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre alte orașe
Ce şanse au cele 11 oraşe din România, care visează s-ajungă Capitală Culturală Europeană în 2021? Berlin, orașul unde românii nu se simt emigranți Orașe din România care ar fi perfecte ca titluri de albume de muzică electronică