Altă cameră de hotel împuțită

Scot Sothern e un fotograf din Los Angeles și un mare fan al prostituatelor. În ultimele două decenii, Scot a fotografiat/s-a culcat cu o grămadă de prostituate din Los Angeles. Fotografiile lui au fost expuse în galerii de artă din Canada, America și Europa. Imaginile lui Scot trezesc privitorului o reacție viscerală și ridică atâtea întrebări, încât am hotărât să-i dăm lui Scot o rubrică regulată în care să ne spună povestea din spatele fotografiilor. Ideea e simplă: Luăm o imagine din arhiva lui Scot și-l rugăm să ne povestească exact ce s-a întâmplat atunci când a făcut-o. Bine ați venit la rubrica „Păsări de noapte.”

1988. Sunt singur în noapte și conduc încet, când deodată o prostituată se materializează dintr-un nor de ceață. Frânez și parchez Camaro-ul lângă un stâlp de iluminat. Târfa se ivește la portiera mașinii și umblă la clapetă. O descui de dinăuntru, ea sare pe scaun și pornesc spre bulevardul El Cajon.

E tânără, albă și slabă. Are părul blond și ondulat. Se uită la ceața de afară, cu spatele la mine, apoi se întoarce și se uită în urmă pe geamul din spate.

„Hei,” îi spun. „Cum ești?”

Se uită la mine cu ochi îngustați și se reazămă de portieră, cu mâna pe mâner, gata să sară dacă mă dovedesc a fi un descreierat. Îi zvâcnesc mâinile. „Ești polițai?”

„Polițai? Nici măcar nu sunt un cetățean respectabil.”

„Dacă vrei să ne distrăm, te costă 30 de dolari.”

„Da, ok.”

Mă duce într-o cameră infectă de motel care miroase a spirt. În jur sunt două valize cu haine și cosmetice, mărunțișuri. E agitată și stresată, mici creaturi invizibile îi ronțăie degetele de la picioare cu dinții lor ascuțiți. Nu are încredere în mine, nu are niciun motiv. Închide ușa, apoi aleargă prin cameră, sare și pat și ciocăne cu pumnii în perete.

„Peștele meu e în camera cealaltă,” îmi spune. „Și ascultă prin perete. Acum i-am spus că totul e în regulă, doar că nu mi-ai dat încă banii.” Mai bate de câteva ori. „Dacă peștele nu aude nimic timp de câteva minute, vine să se asigure că sunt ok. E mare și rău și are cheia de la cameră.”

Scot 30 de dolari din portofel și i-i înmânez. „Uite. Spune-i peștelui că ai primit banii și întreabă-l dacă-ți pot face niște fotografii.”

„Hei, vorbesc serios, omule. Nu glumesc. Să nu încerci vreo dubioșenie. Nu faci nicio poză. Las' că știu eu ce vrei să faci.” Îmi înhață banii din mână și-i îndeasă în fusta de blugi.

„Stai calmă. Vrei o țigară?” Îi ofer una și o ia fără să mulțumească. „De ce nu te dai jos din pat să fumezi, să-ți tragi puțin sufletul. Hai să-ți zic de ce mă aflu aici și pentru ce ți-am dat banii ăia.”

Se dă jos din pat și îi aprind țigara. Îmi aprind și mie una. Îmi spune: „Îți fac o muie și mă dezbrac dacă vrei, dar altceva să nu încerci”

„Ai limite, am înțeles. Dar eu vreau poze. Vreau doar să fac câteva fotografii. E distractiv și e o nimica toată.”

„Nu te cred. Cred că minți. Mai bine pleci sau îl chem pe pește să te bată.”

„Îmi cer scuze și o să plec chiar acum, doar că va trebui să-mi dai banii înapoi. Sau îți spun cum facem: facem pozele și apoi îți mai dau încă zece dolari pentru un dans de striptease și o muie. Ești sexi, ai o față frumoasă și un cur mișto. Și peștelui tău i-ar plăcea să faci asta.”

Se dezbracă repede, fără să danseze. „Faci două poze, și repede, pentru că trebuie să-i dau semnal peștelui.”

Scot aparatul, blițul e încărcat. Sare înapoi pe pat, compun cadrul și declanșez. Fac vreo cinci și ea începe să bată iar în zid. „Gata, trebuie să pleci. Ai primit ce-ai vrut.”

„Și muia?”

„A, da. Douăzeci de dolari.”

Îi dau ultimii 20 de dolari. Face treabă bună și fredonează încetișor în tot timpul ăsta. E distractiv, dar cumva derutant pentru că am impresia că e melodia din Sesame Street. Zece minute mai târziu sunt în drum spre ușă, când deodată țipă la mine: „Nu. Stai. Nu te mișca, stai aici.” Sare înapoi pe pat și ciocănește iar în perete.

„Dacă vorbești cu peștele, zi-i că îi doresc o seară frumoasă.”

„Ha,ha! Foaaaarteamuzant. Își pune urechea pe zid și îl ascultă pe peștele fantomă. „Ok”, îmi spune. „Poți pleca acum.”

Deschid ușa și ies în ceață. Un camion trece chiar prin fața mea. În farurile lui, se vede ninsoarea. Intru în mașină și continui să conduc printre nori.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior: Bolnavă pe toate părţile