Am fost la International Tattoo Convention, din București, și l-am găsit pe Arsenie Boca

Weekend-ul care tocmai s-a încheiat a fost destul de aglomerat la București și la Iași. În Moldova s-a stat și leșinat pentru moaștele Paraschevei, iar în Capitală s-a stat pe masa de tatuare la Tattoo Convention. Sincer să fiu, poate ar fi un moment bun să mărturisesc că nu știu nimic despre tatuaje, cu excepția scurtei istorii despre tatuaje pe care am aflat-o, în iulie, de la antropologul Dragoș Șerban. Știu sigur că n-aș vrea un tatuaj, prea curând, deoarece mi-e teamă că se demodează și rămân cu te miri ce craniu ciudat pe mână sau cu numele vreunei femei. Din fericire, am întâlnit și un tatuator care m-a convins că nu sunt nebun și că, da, e nasol să rămâi cu un tatuaj de rahat.

La „Tattoo Convention‟ m-am dus însă să aflu ce se poartă anul acesta sau măcar în următorii ani. După două ediții pe care le-am prins în Turbohalle, anul acesta am ajuns la Palatul Bragadiru. Nu-i chiar locul în care te aștepți să găsești tatuaje, show-uri de striptease, muzică rock sau cârnați pe grătar. Când m-am întors de acolo, eram împăcat: Arsenie Boca e la modă, iar lupul dacic nu dă vreun semn că s-ar demoda.

De cum am ajuns, am știut că s-a schimbat moda: poza lui Arsenie Boca era prinsă de un perete, în zona modelelor de tatuaje. Ovidiu, tatuator din Sibiu, i l-a făcut unui client și apoi l-a fotografiat să-l arate și altora, căci nu știi când te mai întâlnești cu așa ocazie. Nu a căutat prea mult să-i afle motivația clientului. Omul a vrut un portret și, dacă tot trăim în deceniul acestui mare călugăr, clarvăzător, vindecător și câte și mai câte, i l-a făcut.

Pe același perete, ceva mai jos, era și Decebal cu căciula lui absolut dacică. Ovidiu tatuează de la finalul anilor '90 și mi-a spus că nu se vor demoda prea curând aceste modele religioase, fie că o vrei pe Fecioara Maria pe mână, fie că ești fan Arsenie Boca. Nici n-ar avea cum, cel puțin în anul 2015, cât timp simbolurile naționale, cum ar fi ceva elemente dacice sau ceva elemente tricolore, rup piața.

După anii de comunism și cei 20 de tranziție în care sirena de pe antebraț, numele Getei de pe umăr, tribalul deasupra curului și trandafirul pe ceafă erau cele mai îndrăznețe tatuaje, acum e vremea să ți le faci mari, cât mai mari, imense.

Se fac pe mâini, se fac tatuaje complicate, colorate, pe care să le prezinți cât mai mult, să ți le vadă lumea cât mai des. Totuși, sirenele nu s-au demodat, doar că acum se fac mult mai bine, ba chiar capătă și niște culoare.

Cred că ce mi-a plăcut cel mai mult la tatuajele bărbaților pe care le-am văzut la „Tatoo Convention‟ e modul în care reușesc ei să fie sexiști pe viață și să arate asta prin tot corpul, la propriu.

Un bărbat mi-a arătat pe antebrațul lui o femeie cu coarne. Justificarea lui pentru acest tatuaj e că toate femeile sunt la fel: încornorate și ale dracului. Un altul își făcea tot o femeie pe picior, dar una căreia îi închizi gura ceva mai drăgălaș, cu o perdea mai groasă.

Și tot din seria „eu și femeile mele‟, un tip își tatua pe picior o femeie de tipul celor pe care le vezi în Africa, cu urechile lărgite de toate cercurile pe care și le-a băgat în ele. Mi-a spus că portretul nu e ales, așa, la întâmplare. Vrea să-și tatueze Demența, Rațiunea și Nebunia, iar această femeie din Africa reprezintă raționalul vieții, este în vârstă și separă mult mai bine răul de rău și binele de bine.
Același tip avea pe mână un tatuaj destul de complicat, în centrul căruia stătea un chip de om cu ochii cusuți, reprezentând orbii care nu judecă nimic, ci iau totul de-a gata.

De la Julien din Franța am avut confirmarea pentru trendurile de care îmi vorbea Ovidiu. Noi, cei din Europa de Est, suntem atât de axați pe obiecte și personalități religioase și istorice, că n-avem pic de inspirație când ne alegem tatuajele. În Franța, spre exemplu, oamenii sunt mai interesați de muzică, de artă, de niște înțelesuri ascunse pe care să le pună pe seama tatuajelor.

Totuși, moda „cu cât mai mare, cu atâta mai bine‟ este valabilă în toată Europa. Oamenii încep de la gât cu tatuajele și coboară spre corp, spre mâini, își pun unele cât mai complexe și care să-i facă remarcați. O chestie pe care am mai aflat-o de la Julien e că sunt de încercat și personalitățile. Cu cât sunt mai moarte, cu atât mai bine, și nu neapărat femei.

Printre modelele disponibile la unii artiști l-am găsit și pe Al Pacino. Cred că „Nașul‟ l-a făcut suficient de popular cât să-l vrei pe piele.

Și că tot ziceam la început de moda din Franța, am găsit și un bărbat care și-l tatua pe Yoda pe picior. „De ce nu? Îmi place, îl am și pe Darth Vader și o să mai adaug câteva personaje‟, mi-a zis el. Pe același picior, Darth Vader era mai spre interior, iar deasupra lui stătea un portret de-al fiicei sale. Sub toate aceste tatuaje stătea cel mai important pentru el: unul dedicat trupei Slayer, pe care l-au văzut și membrii acesteia, și urmează să-l completeze cu autografele lor.

Revenind la femei, un tip care tocmai își terminase un tatuaj pe umăr avea și el o reprezentantă a sexului frumos pe pectoralul stâng. Spre deosebire de cea cu coarne de mai devreme, aceasta avea doar jumătate de cap, din care ieșea o inimă metamorfozată în grenadă. Înțelesul, așa cum mi l-a explicat, e că raționalul este important, dar nu te poți lipsi de emoție, că inima cu trăirile ei este cea care „explodează‟ și ajunge în cât mai multe direcții.

Mai la început ziceam că nu mi-ar plăcea un tatuaj care se demodează și l-am întâlnit pe Remus din Cluj-Napoca pe care l-am remarcat întâi prin lipsa de tatuaje. De fapt, are, dar sunt pe corp, niciunul pe gât sau mâini. S-a tatuat, s-a retatuat și s-a mai tatuat o dată, când a considerat că modelul e depășit. Mai așteaptă până când să-și facă pe mâini, poate vine acel model care să nu se demodeze prea repede.

Dacă însă ți se pare o soluție să acoperi vechile tatuaje cu unele noi, să știi că te înșeli. Doare de fiecare dată mai tare și trebuie să vii cu un model și mai mare ca să-l acoperi pe cel inițial.