Săptămâna asta a mai apărut o știre despre o persoană care a murit din senin din cauze pe care le vezi doar în filmele sci-fi. Ceva numit Naegleria fowleri, adică amiba mâncătoare de creiere. Aparent, se furișează în creierele victimelor atunci când se bălăcesc inocent într-o formațiune naturală de apă curgătoare sau o piscină sub-clorurată. De data asta, victima a fost Kerry Stoutenburgh de 19 ani, care a petrecut câteva zile de vacanță la un lac natural din Maryland. Stoutenburgh era studentă la Colegiul din Brooklyn, înainte să prezinte simptomele unei meningoencefalită primar amebică, boala fatală cauzată de naegleria fowleri. A fost deconectată de la aparate luna trecută.

Ploaia de știri cu amiba mâncătoare de creiere pare să se pupe cu un trend pe care l-am aflat de la the Verge prin 2013. Din cauza încălzirii globale, trendul cu amibele din creierii americanilor pare că e pe val. Din moment ce prefer să nu mi se mănânce creierul și îmi place să fiu avertizat de potențiale plăgi asupra omenirii, pare momentul ideal să ne documentăm un pic asupra riscului.

Cam asta am aflat eu:

Într-un interviu din 2013, Dr. Jennifer Cope, care urmărește amiba naegleria fowleri la Centru de Controlare și Prevenire a Bolilor (CDC), ne-a sugerat să nu tragem concluzii pripite în legătură cu numărul în creștere al cazurilor. Acum, după trei ani, am întrebat-o cum mai stă treaba. Ea mi-a spus că tiparul nu indică neapărat o creștere. „Dacă observi cifrele noastre, am avut de la zero la opt cazuri pe an, iar vara asta a fost un total de cinci infecții.

Dar asta nu înseamnă că nu există un pericol. „Nu mai avem veri de zero cazuri", ne-a avertizat ea.

„În mediul ei natural, naegleria fowleri e de fapt o amibă care mănâncă bacterii", explică Cope. Plutește prin apă și mănâncă bacterii din lac, fără să tânjească după creiere umane. Faptul că traversează nara și se atașează de nervul olfactiv, iar apoi începe să mânânce în sus, e doar o cauzalitate, nu un plan malefic. Dar după accidentul ăla, amiba nu a mai găsit bacteriile pe care obișnuia să le mănânce și a început să facă exact ce scrie în ziare: „Atunci când se află în nervul olfactiv al cuiva, trece pe creier, ca sursă de alimentație."

De notat pentru atacurile de panică: termenul de „amibă mâncătoare de creiere" poate să se refere, iar câteodată chiar așa e, la vărul mai îndepărtat al naegleriei fowleri, Balamuthia mandrillaris, care trăiește în sol.

Imediat după ce se acomodează, în mai puțin de o zi, o să ți se pară că lucrurile miros sau au un gust diferit. Asta pentru că amiba a început să înfulece în interiorul nasului tău. În următoarele săptămâni, vei prezenta simptome de meningită, deoarece, așa cum mi-a reamintit Cope, meningoencefalita, meningita și encefalita sunt termeni care definesc o inflamație în creier și în jurul lui. Așa că simptomele sunt similare. Asta înseamnă dureri de cap, gât înțepenit, stări de greață și febră. Toate astea sunt și semnale că s-ar putea să ai probleme c-o amibă.

Ca în majoritatea tipurilor de meningită, nu pierderea celulelor nervoase e cea care te omoară, ci presiunea. Creierul inflamat depune presiune pe conexiunea dintre trunchiul cerebral și coloana vertebrală, și asta induce comă și insuficiență respiratorie. „Noi bănuim că pacienții nu sunt conștienți de ce li se întâmplă în ultimele stagii ale bolii", spune Cope.

În ciuda alarmei create de media, au fost doar cinci cazuri în 2016. Nu sunt multe, a admis Cope. „Sunt 3 500 de înecuri fatale anual în America și nu putem să comparăm asta cu doar câteva infecții anuale de naegleria fowleri." Numărul de cazuri e același cu cel al persoanelor care s-au înecat cu baloane. Iar dacă mai punem la socoteală și faptul că apele infectate cu naegleria sunt în mare parte în Sud, merită menționat că majoritatea sunt infestate cu aligatori, care te cam omoară oricum.

„Evident, sunt multe lucruri pe care oamenii ar trebui să le ia în considerare atunci când participă la acitivități acvatice", a spus Cope. Am presat-o să-mi spună dacă ar trebui să mă îngrijorez mai mult de naegleria decât de alți paraziți pe care aș putea să-i iau dacă înot în ape dulci și calde. De exemplu, tenia microscopică, de la care faci „mâcărimea înotătorului", adică o eczemă temporară. „E cu siguranță mai posibil să faci asta decâ o infecție cu naegleria, dar cea mai importantă diferență e că nu mori de la o eczemă", a spus Cope

Un alt parazit care poate omorî înotătorii e Crystosporidium. E o cauză destul de comună pentru diaree, cu 48,5 milioane de vizite la spital pe an. Dar parazitul ăsta este foarte rar fatal. Chiar și în epidemii mari, nu pare să fie asociat cu decese decât în cazul în care sistemul imunitar al pacientului e compromis de o altă boala, cum e HIV-ul. Deci, e mult mai probabil să te alegi cu un parazit care-ți dă o diaree violentă decât c-o amibă mâncătoare de creiere.

Din moment ce amibele nu apar decât în ape dulci și calde, în mare parte în Sud, orice „baltă" în care ai putea să înoți ar trebui suspectată de amibe. Dacă nu te poți abține să nu sari în orice apă împuțită la sfârșitul acestei veri, CDC are câteva recomandări: „înotătorii ar trebui măcar șă nu-și scufunde fața în apă sau să folosească clipsuri pentru nas", spune Cope. Și până se mai răcește, poate ar fi mai bine să nu mai faci irigații nazale cu apă de la robinet sau apă de izvor. Asta dacă nu ești genul care preferă să-și toarne apă caldă în nas.

Dar aceste măsuri de precauție vin cu un avertisment: CDC nu știe dacă măsurile ăstea de prevenire funcționează. „Ăsta e dezavantajul când sunt atât de puține infecții: nu putem să studiem științific problema", spune Cope. Din moment ce CDC nu poate să facă experimente pe oameni și să le proiecteze amibe pe nas în numele științei, ea spune că „nicio recomandare făcută nu a fost testată formal."

Deci, dacă planifici un ultim joc de Marco Polo într-un lac de acumulare înainte să se mai răcească vremea, multă baftă!

2/5 - Ia-ți măsuri normale de siguranță.

Urmărește-l pe Mike Pearl pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre paraziții care te omoară:
Ți-a mâncat pisica creierul?
Cercetările despre sex asupra păianjenului Văduva Neagră sunt mai periculoase decât par
Pasărea asta drăgălașă e atât de otrăvitoare că-ți amorțește brațul dacă te zgârie