Aur, smalex şi duşmani

Maneliștii epatează prin mobile scumpe, cât mai multe chestii care să lucească și haine de firmă. Au și branduri locale de fashion, cum este magazinul ce poartă numele manelistului de 14 ani Ionuț Cercel, născut în aceeași zi cu Michael Jackson și elev la liceul de muzică Dinu Lipatti din București. Targetul declarat al magazinului este ”toți fițoșii”.

Maneaua, folclor românesc de tranziție născut în mahala, e cea mai scandaloasă muzică de la noi. E stridentă, perversă, ostentativă, țigănească, cu versuri pe teme capitaliste despre șmecheri care n-au încredere în nimeni, dar au foarte multe femei; șmecheri care caută faimă și bogăție, iar dacă nu le găsesc măcar au murit încercând. Cam ca în hip-hop. Numai că hip-hop-ul a fost acceptat de societate, pe când maneaua e iubită de juma’ de țară și considerată poluare culturală de cealaltă juma’.

La restaurantul Hanul Drumețului, formația cântă la masa lui Micuțu’, care aruncă cu bancnote de 50 de lei, până face un covor de bani la picioarele maneliștilor.

Mânați de muzica asta explozivă ne-am căutat alter-egourile de cocalari, pe care n-a fost greu să le găsim, și-am petrecut câteva săptămâni în lumea manelelor, alături de personaje cheie, printre care Dan Bursuc, impresarul care scoate copii din mahala și-i face vedete și Florin Salam, regele manelelor care scoate album cu Goran Bregovic. Am ajuns și la concursul național de frumusețe pentru țigani numit Miss Piranda, la o nuntă în Clanul Spoitorilor, cel mai cunoscut clan românesc de traficanți de droguri, la o tăiere de moțîn Alexandria și prin cluburi de barosani. Am vrut să semnăm materialul ăsta Vlad Reporteru’ Minune și Gică Fotografu’ de Aur, dar ne-am păstrat numele reale și-acum așteptăm să vedem de la care juma’ ne-o vom lua.

Impresarul Dan Bursuc, nașla o nuntă ținută la Hilton. Însă, el poate fi elegant și-ntr-un trening D&G.

Manelele au două feluri de public: cei care vor să ajungă gangsteri și cei care sunt deja. Cei mai buni clienți ai maneliștilor sunt capii crimei organizate. Mafioții au nevoie de o portavoce în care să-și strige of-urile, iar maneliștii leagă clanurile, le fac să comunice, prin versuri și dedicații. În plus, prin manele clanurile își măsoară averile – cine aruncă o sacoșă mai mare de bani? Astfel, maneliștii de top ajung la fel de bogați ca mafioții, se iau cu afaceri și păstrează cântatul doar ca agent de influență. Toate astea sunt posibile mulțumită celor care vor să ajungă gangsteri, adică acelui public imens de oameni săraci care-i admiră și-i invidiază.

„Nebunia lui Salam” este o manea în timpul căruia Florin își pune orchestra să cânte în genunchi. La finalul piesei, manelistul își pune o coroană pe cap și cântă: „Președintele, președintele, / Nu e mai iubit ca mine, / Fiindcă eu vă am pe voi și n-am frică de război”. După care oferă coroana publicului ce țipă și se agită.

Ca să fie credibili, maneliștii își iau haine scumpe și case luxoase. Umblă la sacou cu dungă și cămașă cu guler apretat. Dincolo de asta, singura regulă clară e că trebuie să aibă prestanță. Totul în jurul lor e glam, dar unul fake. În backstage mănâncă salam cu pâine și beau whiskey din pahare de plastic, iar la unele nunți și botezuri așteaptă să termine mafioții ospățul pentru a se putea hrăni cu ce rămâne, după o cântare de-o noapte. În cluburi, tapetul art-nouveau e de fapt mușama, iar candelabrele din cristal sunt de fapt din plastic.

Cei doi muzicanți fac parte din formația „Dan Bursuc”. Clarinetistul asamblează instrumentul de parcă ar fi o pușcă, gata să atace clubul One Million Dollars, din București.