Beaturi, rime și moarte

Fotografie de Mohannad Rachid

Pe când hip-hop-ul din Occident a evoluat într-o platformă pentru discurs politic radical juxtapus cu imnuri penale de partide, lucrurile sunt, în mod evident, ceva mai complicate în Siria. Acum câteva secole, poeții arabi țineau hijas, care erau practic niște adunări pentru poezie, un fel de competiții de freestyle rap de pe vremuri. Dar aceste rădăcini nu s-au transformat niciodată într-un copac, în special din cauza constrângerilor guvernului autoritar al lui Assad. Lipsa de muzică decentă în țară e exacerbată de faptul că, în general, muzica e un subiect sensibil pentru musulmani (unii interpretează că versurile din Coran interzic muzica cu totul). Aceste nivele extreme de cenzură și sensibilitate se ciocnesc cu natura rebelă a hip-hop-ului, iar violarea lor prin înregistrarea unei piese cu versuri incendiare poate fi o decizie fatală.

Pe 4 iulie 2011, trupul poetului Ibrahim Qashoush a fost găsit plutind în râul Orontes, care trece prin Liban, Siria și Turcia. Potrivit spuselor locuitorilor, lui Qashoush i s-a tăiat gâtul, iar corzile vocale i-au fost smulse. Circulaseră zvonuri că poetul fusese autorul mantrei „Yalla erhal ya Bashar” („Haide, Bashar, pleacă”) – un strigăt tânguitor de luptă care cerea căderea regimului care a condus Siria timp de patru decenii. Acest slogan, împreună cu faimosul strigăt al Primăverii Arabe “Al-sha‘b yurīd isqa-t. al-niz. a-m” (“Oamenii vor să dărâme regimul”), a inspirat atât revoluționarii din țară, cât și sirienii care trăiesc în exil pe glob să susțină mișcarea de rezistență. Unul dintre cele mai interesante exemple e rapperul din LA Omar Offendum, al cărui cântec anti-regim „#SYRIA” a devenit atât de popular încât nu va mai putea să-și viziteze țara natală decât dacă o să cadă regimul lui Bashar.

Omar are legături profunde cu Siria (tatăl lui decedat s-a născut în Hama, iar mama lui locuiește momentan în Damasc) și se consideră sirian american, deși s-a născut în Arabia Saudită și a crescut în Washington DC. „Sunt american, dar mă simt foarte legat de Siria,” a declarat artistul. Primele versuri ale lui Omar nu s-au remarcat cu nimic de ale altor MC tineri. Apoi, în facultate, a avut loc tragedia din 11 septembrie și „mi-am dat seama imediat că eram sub microscop”, spune el. „Nu mai eram doar un puștan rapper din campus. Eram rapperul arab sau rapperul musulman – oamenii îmi contestau americanitatea după un show din cauză că eram împotriva războiului.”

În următorii zece ani, Omar a făcut rap despre nedreptățile din Orientul Mijlociu și a concertat la evenimente de strângere de fonduri pentru Palestina și Pakistan. Apoi, anul trecut, când a izbucnit conflictul din Siria, s-a identificat imediat cu cauza rebelilor. Ultima oară a vizitat țara în 2010, în același an în care și-a lansat albumul de debut solo, SyrianamericanA. În 2011, a scris piesa „#SYRIA” și a inclus simbolul diez în titlu pentru că „Siria a fost un subiect mai popular pe Twitter decât pe orice alt site de știri.” Versurile incorporau un amestec puternic de slogane din Primăvara Arabă și mantra lui Qashoush, care se intersectau cu versuri ca „Visez că regimul va cădea/ Și pentru toți va fi frumos ce va urma.” Omar a realizat că lansarea piesei îi va pune în pericol siguranța proprie, cât și pe cea a familiei din Siria. A făcut-o publică abia anul acesta, după ce rudele din Siria i-au dat binecuvântarea lor.

Omar a avut motive bune să aștepte aprobarea lor. Scena hip-hop din Siria e la fel de divizată ca și scena politică, iar guvernul ascultă absolut tot ce se lansează nou. Cel mai faimos rapper din țară e Murder Eyez, originar din Aleppo, care pe vremuri se răzvrătea împotriva regimului, dar acum face versuri care-l susțin pe președinte. Competiție îi face Eslam Jawaad, un MC sirian-libanez care trăiește în Londra și ale cărui versuri sunt tot pro-regim.

Unii ar zice că e ciudat că unii sirieni au trădat un gen muzical ce se răzvrătește în mod tradițional împotriva autorităților, dar Omar poate explica acest curent: „Dintotdeauna s-a presupus că hip-hop-ul verbalizează frustrarea oamenilor simpli, dar în Siria s-a creat pentru prima dată o situație unică – a fost folosit de către regim. Nu chiar de regim, ci de oamenii care erau de părere că acest regim era ceva cu care să se mândrească. Atunci când susțin regimul, ei au impresia că se opun marilor puteri ale lumii care sunt împotriva Siriei.”

Dar Omar nu e singurul care susține rebelii prin muzică. Artiști ca MC Roco și trupa LaTlaTeh combină elemente de hip-hop și muzică arabă ca să vorbească despre situația actuală din Siria. Ce e interesant e că majoritatea copleșitoare a artiștilor au fost obligați fie să plece în exil pentru că erau amenințați de guvern, fie să dispară nu se știe unde. „Uneori alegeau pe cineva căruia îi permiteau să spună ceva de rău de regim, doar așa, ca să mai elibereze din tensiune sau să dea impresia că susțin arta și cultura. Dar mereu știu ei unde să tragă linia.”

Deși Omar recunoaște că e mai sigur să cânte despre Siria din confortul însoritului Los Angeles, ne-a spus că primește foarte multe amenințări cu moartea, mai ales online. Iar acasă nu se poate întoarce nu doar pentru că se teme pentru viața lui, ci și pentru că guvernul sirian l-a informat oficial că nu are voie să treacă granițele țării. „Sunt practic exilat, deși nu trăiam acolo.”

Deocamdată, artiștii ca Omar și câțiva curajoși cetățeni sirieni vor continua să-și exprime frustrările și vederile politice prin hip-hop, dar rămâne de văzut ce se va întâmpla cu țara și cu viitorul artelor de acolo. Omar mi-a spus că speră să se poată întoarce în Siria la un moment dat în viitor. „Iubesc Siria și, cu voia lui Dumnezeu, poate voi reuși să mă întorc acolo și să-mi fac o casă pe care să le-o arăt copiilor mei. Dar acum așa stau lucrurile.”

Traducere: Oana Maria Zaharia