©2014 VICE Media LLC

    The VICE Channels

      Performerii care se apucă de genitale sunt geniali

      December 19, 2012

      În mod normal aş prefera să-mi donez ochii unui student la medicină, decât să-i supun chinului unor performeri, pentru că artiştii bogaţi, pretenţioşi, care dansează în cercuri într-o încercare jalnică de a transmite un mesaj despre consumerism – sau ceva de genul – îmi provoacă fiori reci. Totuşi, atunci când fotograful şi regizorul fotografic Beniamino Barrese ne-a trimis poze de la spectacolul ansamblului italian de performeri Ricci/ForteImitation of Death, ne-au ieşit ochii din orbite şi ne-a picat falca de râs. L-am invitat pe Beniamino în redacţie ca să-l interoghez despre performance-ul lui cu oamenii goi care se apucă de genitale.

      VICE: Salut Bambino. E piesa asta doar un pretext pentru ca oamenii să se molesteze reciproc?

      Beniamino Barrese: Eu cred că fotografiile sunt mai şocante decât spectacolul în sine. Pare violent, dar de fapt nu e rănit nimeni şi durează doar vreo trei minute. Rolul spectacolului e să critice modul în care societatea zilelor noastre e suprasaturată cu sex şi violenţă şi faptul că publicului îi place asta. E vorba de modul în care ne-am desensibilizat.

      Sunt catolici?

      (Râde) Ştiu că pare o predică despre tinerii care se bucură de sex şi violenţă, dar rostul lui nu e să fie moralizator, ci să sape mai adânc. Ideea e să reflectăm asupra efectului psihologic a faptului că avem acces la tot ce vrem pe net şi asupra comunicării noastre care este mediată din ce în ce mai mult prin social media, ceea ce duce la un număr mult mai slab de conexiuni reale între oameni. Cred că e vorba despre deprecierea intimităţii sau cel puţin asta înţeleg eu din spectacolele Ricci/Forte.

      Te-a surprins să-i vezi cum se dezbracă şi se pipăie?

      Nu, pentru că ştiam că spectacolele lor conţin nuditate. Totuşi singurul indiciu pe care l-am avut la partea cu „pipăitul” a fost momentul în care mi-au spus să pregătesc camera pentru acea secvenţă, pentru că va fi „tare rău”.

      Sunt atras de corpuri şi încerc mereu să evoc în pozele mele elementele naturale ale nudităţii şi nu pe cele erotice. Totuşi în acest caz era atât de multă tensiune în aer încât n-am putut să fiu atent la detalii şi mă tot gândeam: „Mamă ce-aş vrea să mai ţin minte cum arăta persoana aia fără chiloţi.”

      În timp ce se mişcau pe scenă nu puteam să-mi iau privirea de pe feţele publicului care era format preponderent din oameni de 65 de anii din clasa medie. Cred că aveau un fel de plăcere secretă prin această experienţă, deşi i-am auzit spunându-şi că „noi făceam deja chestiile astea prin anii 70 şi le făceam mult mai bine. E ridicol!” Totuşi în Italia mulţi oameni sunt încă împotriva avorturilor şi a homosexualilor, aşa că nu strică astfell de spectacole să-i mai destupe la minte.

      Când ai auzit prima dată de Ricci/Forte?

      Sincer, prima femeie de care m-am îndrăgostit vreodată face parte din trupa lor şi mi-a spus despre ei, iar regizorul a văzut câteva din pozele mele şi a sugerat să lucrăm împreună. Aşa că m-am dus să-i fotografiez în timpul repetiţiilor lor de la Roma din septembrie

      Ce m-a şocat cel mai mult nu a fost nuditatea – care mi se pare naturală – ci partea în care fiecare actor este bătut pe rând cu o pereche de blugi şi trebuie să povestească o experienţă sexuală după aia. E oribil. Unii vorbesc despre abuzuri şi alţii despre experienţe tragice precum avorturile. Elementul acesta de exploatare – cu vieţile lor reale puse în scenă – îi dă acestui spectacol forţă, o forţă care şochează spectatorii şi le dă ceva la care să se gândească. E foarte interesant cum vieţile actorilor se potrivesc în scenă şi cum teatrul le-a futut la rându-i vieţile.

      Sunt experienţe sexuale sau inventate?

      Cred că majoritatea sunt reale. Când am ajuns acolo mi-au spus toţi: „te ştim, Beniamino.” Asta pentru că mă culcasem cu una dintre ele şi probabil discutaseră despre asta. E jenant pentru ei, trebuie s-o spună sub forma „15 iulie 2002, Beniamino,” apoi să spună locul, ce s-a întâmplat, cât a durat şi aşa mai departe. Era jenant şi pentru că eu nu-i cunoşteam pe ei, dar ei ştiau tot felul de detalii intime despre o experienţă sexuală de-a mea.
       

      A fost o experienţă bună măcar?

      Păi, aveam o relaţie foarte romantică, care a devenit sexuală, iar sexul a fost extraordinar, dar ştii cum e, eram tânăr, aşa că n-a dus nicăieri.

      Acum la ce lucrezi?

      La două lucruri: un proiect despre identitate la care lucrez alături de alţi 16 artişti din jurul lumii, iar cealaltă este o serie socio-politică despre Atena. Sunt foarte interesat de politică şi de modul în care se fute treaba prin Europa.
       
      În afară de seria asta porcoasă Beniamino mai face şi alte poze foarte frumoase pe care le puteţi admira aici.
      Urmăriţi-o pe Milene pe Twitter:
      @Milenelarsson

      Traducerea: Mihai Popescu

      -

      Teme: Ricci/Forte, bleurgh, Beniamino Barrese, teatru, performance, genitale

      Comentarii

      Ai peste 18 ani?

      Chestiile la care vrei să te uiţi sunt considerate „obraznice” de tot felul de băgăcioşi, jurişti şi (probabil) şi de maică-ta, aşa că vrem să fim siguri că ai peste 18 ani înainte să te lăsăm să le vezi.