Cum e sa fumezi crack în Germania

FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Cum e sa fumezi crack în Germania

Hans are două reguli pentru viața lui: înainte să se spargă, se asigură că labradorul lui are mâncare pentru o zi și, cât timp e spart, are grijă să nu-i calce pe alții pe nervi.

Hans și pipa lui de crack. Fotografii din arhiva autorului.

Hans are două reguli pentru viața lui: înainte să se spargă, se asigură că labradorul lui are mâncare pentru o zi și, cât timp e spart, are grijă să nu-i calce pe alții pe nervi. Hans e homles, are cancer pancreatic în stadiu terminal și nu-și dă de trăit mai mult de un an. Lângă el stă Robert, cu spatele cocoșat. Din cauză că e infectat cu HIV, Robert mai are de trăit la fel de puțin ca și Hans. I-am întâlnit pe amândoi în gara Taunusanlage din Frankfurt; în 1980, gara asta era plină cu sute de heroinomani care își băgau la greu în venă. Astăzi, Hans și Robert pot fuma crack în liniște.

Publicitate

Pipa sfârâie când Hans aprinde bricheta cu butan și apoi aerul miroase dezgustător de dulce – a plastic ars și amoniac. „Am fumat deja de trei ori azi dimineață", îmi zice.

Majoritatea consumatorilor care o ard prin cartierul Bahnhofsviertel din Frankfurt nu prea trec prin Taunusanlage, chiar dacă e doar la câțiva metri distanță. Dorința de a fuma e atât de mare, încât își aprind pipele pe stradă, imediat după ce au cumpărat marfa – adăpostiți după o clădire sau între mașini. Cei care nu-și permit o doză, speră la mila trecătorilor, în timp ce-și rod unghiile și-și încleștează fălcile.

Un dealer de crack cu doi clienți.

În Germania, crack-ul e un drog rar. Chiar dacă presa tabloidă din 1980 a avertizat că drogul letal va declanșa o epidemie în toată țara, crack-ul nu s-a răspândit mai departe de Frankfurt. Conform unui raport național despre narcotice, Hessen, statul de care aparține Frankfurt, e pe locul întâi în ce privește numărul celor care consumă crack pentru prima oară – în 2013, s-au înregistrat aici 217 persoane. Hamburg e pe locul doi, cu doar 17 persoane.

Drogul a prins atât de bine în Frankfurt probabil pentru că orașul e central din punct de vedere geografic și vin aici oameni din toată lumea. Aici există și o scenă a drogurilor deschisă și vizibilă de multă vreme, în Bahnhofsviertel, unde crack-ul s-a răspândit la sfârșitul anilor 1990. De atunci nu s-a mai vândut aproape deloc pe străzi cocaină sub formă de praf. Dar popularitatea crack-ului a crescut încontinuu de câțiva ani.

Publicitate

Poliția locală informează că peste jumătate dintre dependenții din acest cartier consumă un amestec de cocaină, praf de copt și aditivi chimici. Se vinde mult mai mult decât heroina și 97 de procente dintre dependenții de droguri din district au avut experiențe cu crack. Acum e drogul cel mai consumat de dependenți. Anul trecut, doi dintre ei au murit din cauza unei supradoze de crack amestecat cu alte droguri.

În Bahnhofsviertel, drogul are un efect devastator asupra consumatorilor. Niciun alt drog nu creează o dependență atât de puternică și nu e consumat cu atâta voracitate. Corpul e distrus foarte rapid, iar fețele capătă un aspect scheletic.

Mulți simt că drogul otrăvește întregul cartier, deoarece se raportează des acte de violență. Dar mulți locuitori nu vor să vorbească deschis, pentru că se tem de dealerii de droguri. Dealerii operează pe străzile cu magazine și îi amenință pe proprietarii afacerilor; își depozitează marfa în hoteluri ieftine, cafenele și clădiri abandonate. Dependența cauzează și o creștere a infracțiunilor minore, iar unii locuitori din cartier sunt nevoiți să apeleze, pentru protecție, la gașca de motocicliști Hells Angels.

Comerțul de crack e înfloritor pe strada Taunusstrasse. În orele principale – între șase și opt dimineața –la fiecare colț de stradă, există câte un dealer care-și oferă serviciile trecătorilor. Dacă îi ridică poliția, vin alții în locul lor. Bandele albaneze și nord-africane domină piața și de multe ori se iscă între ele conflicte care culminează cu înjunghieri. De câte ori te plimbi pe Taunusstrasse la anumite ore ale zilei, auzi în mod repetat întrebarea: „Salut, ai nevoie de ceva?"

Publicitate

Hans și Robert se bucură să mai scape din când în când de nebunia asta. Amândoi au cedat total dependenței și sunt consumatori regulați. Datorită unei sentințe de 17 ani în închisoare pentru trafic de cocaină, corpul lui Hans e, mai mult sau mai puțin, intact. Dar Robert, care are 47 de ani, arată de două ori mai bătrân decât este. Are nenumărate probleme din cauza virusului HIV, dar problemele de piele de pe picioare se datorează consumului de crack și de crystal meth. Își ridică pantalonii să-mi arate crustele de pe picioare și îmi spune: „Majoritatea oamenilor de aici au chestiile astea, pentru că tot mai mulți consumă crack." Hans își împarte crack-ul cu Robert, chiar dacă e falit. Pipa e transferată de la unul la altul.

Hans, Klaus și Robert la Taunusanlage

„Toată lumea se bate cu toată lumea aici. Cel mai nasol e când sosește marfa. Oamenii sunt agresivi, se lovesc", îmi explică Hans. Un consumator pe nume Hamsa, în vârstă de 43 de ani, care o arde și el prin Taunusanlage, își amintește cu nostalgie de vremurile când heroina era încă drogul preferat în Bahnhofsviertel: „Pe atunci, toți eram prieteni. Oamenii vorbeau între ei, făceau lucruri împreună. Acum s-a terminat." Astăzi, consumatorii stau treji zile în șir și caută modalități de a-și susține dependența. Nu mai există niciun fel de simț al comunității.

Ofițerul Thomas Zosel, din divizia de prevenire a Poliției din Frankfurt, mi-a zis că crack-ul e la mare cerere și pentru că te sparge pe termen scurt. Efectul durează doar zece secunde dacă ești dependent, așa că în scurt timp, ai nevoie de mai mult. Dacă cerșesc, fură sau se prostituează ca să obțină cei zece sau douăzeci de euro, cât costă o doză, le ajunge de-o pipă.

Publicitate

Thomas Zosel cunoaște lumea drogurilor din Frankfurt de zeci de ani. Înainte patrula și el prin zonă și nu-i invidiază deloc pe colegii lui care fac asta astăzi. „Ofițerii sunt amenințați și atacați tot timpul. E o piață agresivă, pentru că majoritatea oamenilor nu consumă un singur drog." Poliția îi numește pe acești dependenți „poli-consumatori" – pentru că aceștia iau orice drog le cade în mână. „Ar face orice să se simtă bine. Dar efectul e tot mai slab, pentru că drogurile sunt diluate cu tot felul de aditivi", mi-a zis Zosel.

Bernie în fața magazinului său.

Proprietarii de magazine de pe Taunusstrasse duc un război continuu cu dealerii din Bahnhofsviertel. Când un dealer se rezeamă de pervazul vitrinei unui magazin GM Foto, patronul strigă: „De câte ori ți-am zis să dispari dracu' de-aici?" Bernie, de la Cream Music, un magazin din apropiere, îi privește pe dealeri cu dispreț de la distanță. „Profiturile ne-au scăzut extrem de mult din cauza condițiilor de aici. Clienții se țin la distanță, sau intră în magazin cu frica-n sân. Un angajat a renunțat la job pentru că nu mai suporta să lucreze zilnic înconjurat de ei", îmi zice Bernie.

Din cauza problemelor cu drogurile, Bernie ia deseori legătura cu poliția și cu șeful poliției, Gerhard Bereswill. „Orașul cunoaște bine problema și e foarte stresat. Nu vor să piardă magazinul nostru sau GM Foto", îmi spune Bernie.

Dar nimeni nu se așteaptă la progrese peste noapte în Bahnhofsviertel. Thomas Zosel știe că e nevoie de multă răbdare pentru rezolvarea acestei probleme. Un război încrâncenat împotriva drogurilor nu va rezolva nimic, cum n-a rezolvat în atâtea orașe din America.

Publicitate

Hamsa își injectează un cocktail de crack și heroină.

„Dacă am hotărî să confiscăm toate drogurile din Bahnhofsviertel deodată, s-ar isca un haos total. Trebuie să rămână niște droguri pe străzi, ca dependenții să n-o ia razna complet. Trebuie să găsim o soluție pentru oamenii bolnavi de aici", îmi explică Thomas Zosel.

Frankfurt a redus, în schimb, consumul de heroină. Există centre de tratament unde dependenților li se administrează metadonă. Primesc mereu ace sterile și sunt controlați de doctori. În prezent, aproape două treimi din consumul intravenos de heroină are loc în aceste centre de tratament. „În modul ăsta e ușor să iei contact cu persoanele dependente și le poți ajuta", îmi spune Zosel. „Astfel scade cererea și, odată cu ea, oferta. Plănuim să deschidem o cameră pentru fumat crack pe Niddastrasse, ca dependenții de crack să aibă un loc sigur unde să consume drogul."

Tom Holz e asistent social în proiectul OSSIP pentru prevenirea efectelor nocive și siguranța utilizatorilor. Acum 11 ani, orașul Frankfurt a fondat acest proiect cu scopul ca asistenții sociali împreună cu poliția să poată îmbunătăți viețile dependenților de droguri și a locuitorilor din Bahnhofsviertel afectați de piața drogurilor. Holz e în favoarea legalizării și a distribuirii controlate a mărfii. „În Olanda există proiecte care au înființat camere de consum pentru dependenți unde dealerii vând crack, cocaină și heroină destul de pure, la prețuri rezonabile. Acest proiect a contribuit mult la liniștea publică, dar după șapte ani, n-a mai fost favorizat de politicieni și a fost închis." Holz are grijă de consumatorii de crack și a descoperit că, fără contact direct, consumatorii pierd rapid controlul asupra dependenței.

Publicitate

Picioarele lui Robert.

Poliția din Frankfurt are un plan în patru etape: reducerea efectelor nocive, prevenire, tratament și aplicarea legii. Șeful poliției, Zosel, n-a vrut să intre în detalii în ce privește aplicarea legii, dar mi-a zis că ținta lor sunt dealerii din Bahnhofsviertel, și nu consumatorii. Dar dealerii nu sunt proști. „De obicei au la ei cantități mic de drog, ca să nu poată fi arestați", îmi zice Zosel. Crede că poliția face, totuși, progrese, chiar dacă nu va reuși să rezolve problema doar cu ajutorul forței. „Avem nevoie ca cetățenii să fie curajoși și să raporteze ce văd."

Hans și Robert suferă enorm din cauza dependenței de droguri, dar încă simt că mai au motive să trăiască. „Dacă nu-ți păstrezi măcar puțină umanitate, ești pierdut ", crede Hans. Deși tocmai a consumat un cocktail puternic de droguri, poate purta o conversație. A accentuat cât de important e pentru el să nu lase după el urmele consumului de droguri, oricât de praf ar fi. „Pentru că pot călca pe ace câinii sau copiii. "

Lucrurile au evoluat mult în Frankfurt din anii 1980 încoace. Condițiile din parc și din cartierul Bahnhofsviertel s-au îmbunătățit, dar crack-ul încă distruge comunitatea și vieților utilizatorilor. Și indiferent ce se va întâmpla cu Bahnhofsviertel în viitor, probabil că Hans și Robert n-o să apuce să vadă.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre droguri pe VICE:
Am ieșit cu un dependent de mefedronă timp de două luni total țicnite
Cum se descurcă oamenii pe droguri într-un escape room
Toţi dealerii de droguri pe care o să-i cunoşti după 20 de ani