14 motive pentru care Brazilia seamănă cu România mai mult decât îți imaginezi

Pun pariu că, după ce ai văzut deschiderea Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro, primul gând a fost să-i invidiezi pe brazilieni pentru viața frumoasă pe care o duc. La prima vedere, sună mișto: fotbal pe plajă, Copacabana, brazilience sexy, cu fundurile mari, bikini, samba, petreceri cu alcool, care durează până-n zori. Nu vreau să-ți distrug visele, dar trebuie să afli câteva chestii despre Brazilia și Rio, mai ales că-n următoarea lună o să auzi pe toată lumea că vorbește despre asta .

Dacă te gândești la Rio doar ca la un paradis tropical și-un tărâm al plăcerii, te-nșeli. De fapt, chiar dacă ne despart vreo zece mii de kilometri, există o groază de motive pentru care Brazilia este mult mai apropiată de România decât îți imaginezi tu. Uite-le:

Nu prea se vorbește în România despre asta, dar Brazilia este una dintre țările în care există o comunitatea numeroasă de români. Mă rog, mai corect spus, brazilieni cu rădăcini românești. În 2008, când am fost acolo, am aflat de la consulul din Rio că ar fi în jur de două sute de mii de oameni, răspândiți în toată Brazilia, care au rădăcinile la noi în țară.

Cei mai mulți sunt evrei sau urmașii evreilor fugiți din România în perioada celui de-al doilea război mondial și imediat după. Nu, n-o să auzi că se vorbește românește pe stradă , cum se întâmplă la Roma sau la Madrid, dar o să descoperi prin casele multora poze de arhivă cu România interbelică.

Hei, dacă aveai dubii ce țară să susții la Jocurile Olimpice, în afară de sportivii români, îți dau un pont: ține-le pumnii sportivilor brazilieni din echipele de haltere, atât aia masculină cât și cea feminină. Asta pentru că antrenorul lor este un român, Dragoș Stănică, care mi-a spus ieri că are șanse să câștige la Olimpiadă măcar o medalie la categoria „+105 Kilograme".

Dragoș Stănică are o poveste interesantă. Omul a ajuns în Brazilia în anii '90, pe când era acrobat la circ, a rămas acolo și a construit de la zero echipa olimpică de haltere a țării. Nu-i puțin lucru.

Brazilia a fost primitoare cu europenii care au fugit de dictatură, dar nici ea nu a fost vreun paradis al drepturilor omului. De fapt, sud-americanii au ieșit din dictatură cam în aceeași perioadă cu România, mai exact în 1985, când generalii au fost nevoiți să renunțe la putere și s-au organizat alegeri libere.

Iar după dictatură, a început tranziția, cu tot ce presupune chestia asta: jaf, corupție politică, justiție subordonată. În ultimii ani, justiția s-a mai reformat și tot mai mulți politicieni au fost arestați. Adică, fix ce se întâmplă la noi de câțiva ani buni.

Dacă ești sătul de scandalurile politice din România și te gândești să-ți iei lumea-n cap, atunci Brazilia nu e un loc potrivit să emigrezi. Pentru că vei avea un deja vu. Spre exemplu, președinta țării, Dilma Rousseff, este în prezent suspendată din funcție, acuzată că a folosit în mod ilegal fonduri guvernamentale. Mai mult ca sigur, filmul ăsta l-ai mai văzut undeva.

Iar unde corupția este cât casa, sărăcia apare firesc. Tot Burme mi-a povestit cum se trăiește în Rio de Janeiro:

Serios, viața de zi cu zi e grea în Rio, nu judeca lucrurile după ce vezi pe la televizior pe plaja Copacabana sau alte chestii scoase din context.

Brazilienii sunt băieți descurcăreți, de zici că-s născuți între Carpați. Mulți locuiesc în favele, unde nu plătesc mai nimic, își trag curent pe nașpa și se racordează gratis la conducta de apă potabilă. Iar statul închide ochii la toate șmecheriile astea.

Numai în Rio sunt aproximativ 600 de favele, în care trăiește cam 20% din populația orașului. De fapt, favelele s-au întins atât de mult încât, cum stai pe plajă la Copacana și te uiți printre hotelurile fițoase, poți să vezi favela în toată splendoarea ei. Ca și în București, dacă te îmbeți în Centrul Vechi și uiți drumul spre casă, poți să ajungi repede în Rahova sau în Ferentari. Nu trebuie să mergi la periferie.

„Mulți locuitori ai orașului trăiesc în favele pentru că nu-și permit alte case. Unii sunt funcționari, chiar și polițiști. În favele nu plătesc apa, energia electrică, impozite pe casă etc. Scapă de multe cheltuieli", mi-a mai zis Burme.

Probabil că te-ai plâns de spitalele de la noi, mai ales în ultima vreme. Pe bună dreptate, că-s condiții nasoale și corupția e la ea acasă. Dacă asta te consolează cumva, să știi că-n Brazilia e mai nasol ca la noi. Burme mi-a explicat de ce sistemul medical brazilian e la pământ:

După spitale, următoarea grijă a oricărui cetățean sunt școlile locale. Din ce-am înțeles de la Burme, brazilienii nu pun preț pe educație, care este într-o stare jalnică. Dacă vrei o școală bună pentru copilul tău, e cazul să scoți bănuți din buzunar și să te duci la una privată.

„Școala de stat e foarte proastă. De pildă, acum profesorii din școlile guvernului sunt în grevă de trei luni. Dacă vrei un viitor pentru copilul tău, clar trebuie să-l dai la școală privată. Eu l-am dat pe al meu la privat de când a intrat la școală." Hm, chestia asta nu sună deloc încurajator.

Sistemul de pensii brazilian se apropie de colaps. Numai că problemele lor au o particularitate

Anul trecut, președinta Braziliei, foarte populară la vremea respectivă, a trebuit să ia o decizie drastică pentru a salva ce se mai poate salva din sistemul public de pensii: a înjumătățit pensia de urmaș pe care o primește soția supraviețuitoare.

Nu de alta, dar fete tinere ajunseseră să se căsătorească cu moși aflați deja cu un picior în groapă, numai ca să le moștenească pensia. Criza s-a chemat, pe bună dreptate, „sugar daddies".

Între atâtea probleme, brazilienii își pun toate speranțele în judecători și procurori, la fel ca-n România. „După ultimele procese și arestări, lumea a început să aibă încredere în justiție. Problema e cu legile făcute de politicieni, cu pedepse ușoare, slabe", zice Burme .

Ca să-nțelegi la ce nivel s-a ajuns, gândește-te doar că însăși președinta țării e pusă sub acuzare.

În 2014, protestele brazilienilor împotriva organizării Cupei Modiale au făcut înconjurul lumii. Pentru că exact asta se întrebau brazilienii: când noi avem atâtea probleme, de ce organizăm un campionat de fotbal?

Protestele nu i-au împiedicat, însă, pe brazilieni să construiască stadioane de care nu avea nimeni nevoie, doar pentru a se făli în fața lumii. Așa cum noi construim catedrale ale mântuirii neamului. Spre exemplu, stadionul de 40 de mii de locuri ridicat la Manaus, în Amazonia. Iar după ce a trecut Cupa Mondială, la meciurile locale din Manaus nu ajung decât maxim o mie de spectatori. Se pare că indienilor nu prea le place fotbalul. Dar nu i-a întrebat nimeni înainte de a le face un stadion.

Și da, au fost proteste și împotriva Jocurilor Olimpice. Mai exact împotriva cheltuielilor exorbitante făcute de stat pentru acest eveniment.

Pe bună dreptate, toată lumea s-a întrebat dacă brazilienii vor fi capabili să construiască tot ce și-au propus până la deschiderea Jocurilor Olimpice. Până la urmă a fost un experiment mondial, prima țară din America de Sud care organizează o olimpiadă. Un experiment care i-a costat pe brazilieni 21 de miliarde de dolari. Așa se face că o linie de metrou care trebuia să lege plajele Copacabana și Ipamena de Parcul Olimpic nu era încă gata la începutul acestei săptămâni.

La spartul târgului, se pare că au terminat-o. Vorba prietenului meu: „Până la urmă, ne descurcăm în orice situație. Asta chiar e o trăsătură comună româno-braziliană".

Uite încă o chestie care ne apropie de sud-americani: taximetriștii brazilieni sunt la fel de țepari ca băieții șmecheri din București. Când am fost în Brazilia și am văzut cât de repede înregistrează aparatul ăla de taxat, m-am gândit imediat la celebra „maimuță" de la noi. Am aflat după aia că, într-adevăr, au și ei un dispozitiv care mărește artificial prețul afișat de aparat.

În Rio, în locurile în care vin turiștii e curat lună, iar în celelalte cartiere e mizerie de nedescris. Îți sună cunoscut, nu? Ca să fiu însă corect până la capăt, trebuie să-ți spun că cea mai mare problemă a locuitorilor e alta. O problemă pe care, din fericire, noi nu o avem: violența.

Dacă nu știai, Rio e printre cele mai violente orașe din lume. Nu doar infractorii sunt vinovați de asta, ci și polițiștii. Iar dacă tot am adus vorba de infracțiuni, află că prin închisorile braziliene sunt o grămadă de români condamnați pentru droguri. Pentru mine e o enigmă, spre exemplu, cum au ajuns oamenii ăia din Suceava să facă trafic de droguri în Brazilia.

Nu ți-am spus toate lucrurile astea ca să-i fac de rahat pe brazilieni. Brazilia e o țară mișto, cu oameni prietenoși și calzi, care mi-au rămas în suflet. Dar, e bine să reții: Rio de Janeiro nu înseamnă doar Copacabana și Ipanema. E mai mult de atât.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre Brazilia:
Cea mai mare piață din Brazilia, înainte să dispară în numele fotbalului
E frumos să fii gay în Brazilia
Fotografii cu Patimile lui Hristos pe samba, din Brazilia