​Care e cel mai bun mod de a muri, din punct de vedere științific (fără să te sinucizi)?

Săptămâna trecută, dr. Richard Smith a scris pe site-ul British Medical Journal că cel mai bun mod de a muri e să faci cancer. De ce?

„Poți să-ți iei adio de la cei dragi, să reflectezi asupra vieții tale, să lași mesaje de adio, să vizitezi locuri speciale pentru ultima oară, să asculți muzica preferată, să citești poeziile pe care le-ai iubit și să te pregătești, în funcție de credința ta, pentru drumul spre lumea de dincolo sau eternitate. "

Aproape toți oamenii de pe glob, dintre care mulți își pierduseră rude și prieteni din cauza cancerului, s-au grăbit să-l numească pe Smith un idiot. Cancerul îți mănâncă trupul din interior și te transformă într-o carcasă goală. Cancerul e oribil. Trebuie să existe un mod mai bun prin care să-ți iei adio de la viață. Care-o fi acela?

Acum câteva luni, colegii noștri de la Motherboard s-au întrebat care ar fi cel mai nasol mod de a muri. Au ajuns la concluzia că cea mai nașpa moarte e cea lentă, provocată de o boală care te ține prizonier într-un pat de spital până în ultimele clipe. Dar care ar fi cea mai bună moarte? Știu că o să fiu acuzat că exploatez obiceiurile de căutare pe Google ai depresivilor.

Deci dacă vă gândiți la sinucidere, vă rog intrați aici. Notați și că cele mai populare modalități de sinucidere precum monoxidul de carbon, cocktailul de pastile sau clasica supradoză de heroină nu vor primi susținerea mea astăzi.

În schimb, am analizat miturile și realitățile unor modalități de a muri pe care lumea le consideră grozave. Majoritatea nu prea sunt. Iată ce am aflat.

Avertisment NSFW: În videoclip apar femei în țâțele goale

E greu să stabilești la ce se referă oamenii când vorbesc despre cel mai bun mod de a muri, dar voi începe prin tatonarea celor mai populare fantezii mortale. În primul rând, există varianta în care o persoană moare glorios în timpul unei bătălii – o noțiune atât de stupidă încât a dus la crearea unui alt gen de film care o critică.

Apoi mai există fantezii în care oamenii fac sex înainte să crape – infarct în timpul unui sex oral excepțional, de exemplu, sau, ca în videoclipul de mai sus, sunt fugăriți într-o prăpastie de mai multe modele topless.

Fanteziile astea nu prea răspund la întrebare. În primul rând, răspunsul nu e căderea de pe o stâncă, și nici căderile în general. Bineînțeles, dacă aterizezi în cap după ce ai căzut din avion probabil vei muri instant, dar majoritatea căderilor au ca rezultat oase rupte, organe distruse și dureri inimaginabile, iar dacă supraviețuiești, ai putea rămâne handicapat tot restul vieții.

Cât despre moartea adusă de sex, de obicei e dureroasă. Evenimentele cardiopulmonare bruște – anevrism, embolism – îți dau senzația că ai cea mai groaznică durere de cap din viața ta și pot cauza greață și halucinații. Atacurile de inimă, după cum știți, îți dau impresia că ai un elefant pe piept.

Stopul cardiac brusc, în timpul căruia inima se închide ca Windows 95 și toate luminile se sting, e un candidat bun la cel mai bun mod de a muri în timpul sexului. Totuși, ca persoană care suferă de aritmie, vă pot spune că senzația că inima o ia razna e foarte neplăcută, ca fluturii în stomac și un nod în gât în același timp. Nu pot recomanda o astfel de senzație înfricoșătoare în timpul sexului.

Dar fanteziile sexuale care culminează cu moartea implică de obicei un partener, ceea ce înseamnă că moartea ta va provoca suferință unei alte persoane. La urma urmei, cineva va fi obligat să asiste la moartea ta, să se descurce cu cadavrul tău și să-ți atingă organele genitale moarte. Ar putea fi un mod drăguț de a părăsi această lume, așa cum i s-a întâmplat tatălui lui Matthew McConaughey, care a murit în timp ce făcea sex cu mama actorului, iar ea a declarat la final că a fost chiar cea mai frumoasă moarte, dar pe de altă parte, ar putea fi și înspăimântător, ca în romanul de groază al lui Stephen King, Jocul lui Gerald, sau ca în scena asta din Clerks.

În orice caz, mi se pare mai util să analizăm metode mai realiste.

Hipotermia e o călătorie lungă care implică mai mult decât tremurături și piele amorțită ; unii spun c ă spre final ai o senzație minunată de bine și vrei să fii lăsat să mori în caz că cineva încearcă să te salveze. Bine, asta pentru că ai înnebunit de la frig.

În cartea Ultima suflare: Povești despre limitele rezistenței umane , Peter Stark povestește detaliat și captivant cum e să mori din cauza frigului. După mai multe ore în frig, corpul începe să își închidă sistemele, așa că începi să halucinezi sau să simți că te încălzești. Uneori se întâmplă să simți că te încălzești atât de tare încât îți smulgi hainele de pe tine.

Asta pentru că atunci când temperatura corpului scade sub 33 de grade Celsius, apare amnezia. Nu mai știi ce se petrece. Când corpul ajunge la 31 de grade, deja nu mai tremură. La 30 de grade, creierul nu mai funcționează suficient de bine cât să recunoști fața mamei, dac-o vezi. La 29 de grade, deja îți vine să smulgi hainele de pe tine și să te îngropi în zăpadă, lucru care nu te ajută deloc.

După asta, presupunând că temperatura de afară e sub zero, încă vor mai trece niște ore până când temperatura corpului va ajunge la 21 de grade, punct în care majoritatea oamenilor mor. Dacă simți euforie în momentele acelea, e din cauză că ți-ai pierdut complet mințile. Mie nu mi se pare că merită.

Se spune în popor că atunci când te îneci te simți ca într-o îmbrățișare sau ca în pântecul mamei. Fostul producător de muzică Michael Case Kissel a povestit că a auzit voci angelice care îi spuneau să nu se teamă. Dar experiența lui Kissel sună atipic.

Corpul tău va face orice ca să împiedice apa să intre în plămâni, așa cum se vede în videoclipul de mai sus cu Cristopher Hitchens. După doar câteva secunde în care apa a luat-o pe calea greșită, Hitchens a simțit anxietate și stări de coșmar. A ajuns rapid la concluzia că înghițirea forțată de apă e o metodă de tortură foarte eficientă.

În Furtuna Perfectă, Sebastian Junger detaliază ce se întâmplă atunci când te îneci. După ce scăderea oxigenului din sânge devine atât de extremă încât începi să-ți pierzi cunoștința, în sfârșit ajungi să respiri apă. Zece procente dintre oameni simt un spasm atât de puternic în laringe încât mor prin sufocare înainte ca apa să ajungă în plămâni. Ceilalți 90 de procente continuă să respire până când își pierd cunoștința. O fi plăcut să mori din lipsă de oxigen, dar ce simți înainte de asta e tortură pură.

După fenomenul decapitărilor pe internet propagat de Statul Islamic, nu e un moment bun să susții că decapitarea e o metodă bună să mori. N-ai niciun motiv să te uiți la videoclipuri, dar dacă te-ai uita, ai vedea că oamenii suferă îngrozitor și tragic atunci când li se taie capul manual.

Totuși, ar putea fi interesant și oarecum elegant să fii decapitat de o ghilotină. Asistentul medical și scriitorul Shiya Ribowsky a declarat la un moment dat pentru History Channel că „nu-și poate imagina o modalitate mai rapidă și mai puțin dureroasă de a muri. " Lama intră în contact cu gâtul doar pentru o sutime de secundă și nimeni nu supraviețuiește după asta. Printre miile de decapitări din timpul revoluției franceze, a existat un singur caz de supraviețuire, potrivit unui eseu din The Quarterly Review din 1843.

Dar supraviețuiești suficient de mult cât să observi că ești doar un cap într-un coș? Când ai auzit de ghilotină la școală, probabil ai vorbit prin curtea școlii cu colegii despre cele câteva secunde în care e posibil să-ți păstrezi cunoștința după ce auzi sunetul puternic de tăiere. Ribowsky povestește în detaliu despre ghilotinarea unui infractor din 1905 și descrie cum capul continuă să se uite în jur cu diverse expresii, dar nu e nevoie să fii conștient ca să faci asta. În orice caz, pierderea de sânge și scăderea drastică a presiunii sângelui sunt de ajuns să-ți pierzi cunoștința în câteva secunde și să nu te mai întorci niciodată în lumea viilor.

Totuși, nimeni n-a mai fost ghilotinat din 1977 încoace și nici nu cred să se mai întoarcă vreodată moda ghilotinei. Și în orice caz, tot e o experiență îngrozitoare pentru oamenii care asistă la decapitare și care trebuie să se ocupe de cadavrul tău fără cap.

Moartea în somn nu e una liniștită și naturală, iar când li se întâmplă persoanelor tinere, e de-a dreptul tragic și îngrozitor. Chiar și pacienții care suferă de cancer, deși sunt pe medicamente, se agață de obicei de starea de conștiență sau, cel puțin, trec printr-o fază de respirație agonală, atunci când mor. În plus, declanșarea unui atac de inimă, de exemplu, te-ar trezi. Se întâmplă destul de rar ca oamenii să moară în somn.

Deci e ciudat de câte ori necroloagele anunță că o persoană „a murit liniștită, în timpul somnului". Nu sunt singurul care a observat asta. Elizabeth Simpson din Virginian-Pilot a găsit termenul ciudat și a lansat o investigație. Articolul care a rezultat e foarte interesant și merită citit.

Ce a aflat ea despre moartea în somn:

Termenul e de obicei un eufemism pentru sinucidere.
Apneea de somn joacă adesea un rol în treaba asta, mai ales în cazul bătrânilor.
Anevrismele, atacurile de inimă și alte tulburări asemănătoare pot cauza moartea în somn.

Dar cel mai interesant lucru pe care l-a aflat a fost că atacul de inimă neașteptat e motivul numărul unu pentru decesele care au loc în timpul somnului.

Se vede din exemplul lui Richard Smith, doctorul iubitor de cancer, că nu toți experții vor fi de acord cu chestia asta, dar alegerea mea ar fi atacul cardiac subit din timpul somnului. Cunosc senzația unei inimi care nu bate prea bine. E un sentiment ciudat, dar dacă așa se simte atacul subit de inimă – iar mărturiile oamenilor susțin că nu e dureros – cred că nu m-ar trezi. Dacă m-ar lovi în mijlocul nopții și nu mi s-ar mai aprinde lumina niciodată, cred că nu există mod de a muri mai bun decât ăsta.

Ăsta sau ghilotina.

Urmărește-l pe Mike Pearl pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre moarte:
Care e cel mai nasol mod de a muri din punct de vedere științific? Cum să-ți înscenezi propria moarte Cum ai vrea să mori