Castele făcute din nisip technoid

Dubai este un oraș în care magnații petrolului din Emirate sunt dispuși să plătească 14 milioane de dolari doar pentru a merge prin zonă purtând la mașină o plăcuță de înmatriculare inscripționată cu 1. (Da, e pe bune.) Este un oraș plin de locuri multi bilionare de decadență păcătoasă, un regat al lăcomiei și consumului, unde hotelurile le oferă vesticilor măști de față cu aur de 24 de karate, iar mâncare preparată de fostul bucătar personal al prințului Charles este servită în săli de mese garnisite, la 70 de metri sub nivelul mării. Chiar și miile de pești tropicali expuși mănâncă mai bine decât tine, fac zilnic festin cu aproape 300 de kilograme de fructe de mare.

Contrastul dintre viața turiștilor și cei care construiesc Dubaiul – muncitorii în construcții, nu finanțatorii neînfricați – nu poate fi mai puternic. Deseori sunt plătiți cu 100 de dolari pe lună pentru a lucra în locuri periculoase, la temperaturi de 120 de grade. De obicei, angajatorii le confiscă pașapoartele în schimbul slujbelor, ca și cum licența de călătorie face un mare bine vreunui șomer. Cifre neoficiale arată că în jur de o mie de sclavi importați ilegal din India și din Pakistan au murit anul trecut la locul de muncă.

Cum economia globală șchioapătă către faliment, iar amploarea turismului pe care se baza orașul se diminuează din ce în ce mai mult, dolarii cu care ploua acum ceva timp au secat, iar disponibilizările au început.

În timp ce 692 de bilioane de dolari investiți în proiecte ce privesc clădiri sunt încă în conturi, 582 de bilioane au fost blocate din cauza scăderii economice. Ce se va întâmpla cu monoliții uriași ai arhitecturii futuriste care au luat-o razna, în timp ce nu există nimeni care să-i populeze? O să se odihnească acolo și o să ruginească până o să cadă? În 2008, Wall Street Journal a plasat datoria Dubaiului față de PIB la 42%. Datoria vecinului Abu Dhabi, raportată la PIB, este de doar 2,9%. Pentru cei nepricepuți la matematică, hai s-o spunem așa: lăcomia nebună, plus lipsa totală de viziune, egal futut total.

Poza asta a fost făcută în jur de ora 4:30 dimineața. Muncitorii merg din lagărele de muncă către șantiere, care sunt de obicei la kilometri distanță. Alții sunt transportați cu autobuze stilul închisoare, cu gratii la geamuri. Sunt parte din aproximativ cele zece milioane de emigranți în câmpul muncii.

Grăbit să se modernizeze, emiratul Dubaiului a arat în nisip orice evidență a trecutului. Aici nu există cultură tradițională. Turiștii sunt mânați către chestii previzibile, precum piața de aur, un cattering fabricat pentru vesticii care bălesc la cum a fost odată trecutul.

Rapoarte din 2007 arată că spațiile comerciale și de retail din Dubai ocupau peste 300 de kilometri pătrați, o cifră care s-a dublat în 2008. O chestie distractivă: Dubai deține între 15 și 25% din macaralele lumii.

Efortul pentru construcțiile vestice stă țeapăn împotriva capcanelor religioase tradiționale. De multe ori muncitorii, în timp ce privesc Ramadanul, se prăbușesc din cauza deshidratării și mor.

Relaxare în timpul unei mese de prânz. Vara, soarele de la mijlocul zilei poate face sudoarea să te orbească în câteva minute.

Mulți dintre muncitori aspiră să ajungă șoferi de taxi și să-și petreacă anii clădindu-și un drum – să ia permisul și să treacă teste. Ca șoferi, câștigi la fel de mult ca în construcții – cam 500 de dirhami (130 de dolari) — și faci ture de 13 ore, cu câte o vacanță odată la doi ani.

Igiena este minimală, dar spălatul pe mâini oferă o pauză scurtă și drăguță. Mulți muncitori discută despre casele și familiile lor. Oricare ar fi condițiile, cei cu o slujbă câștigă de zece ori mai mult decât ar câștiga acasă la ei, în Pakistan, India sau Bangladesh.

Cel mai vechi turn datează din ’70, iar fațada lui a fost total alta decât ce vedem astăzi. Fințatorii englezi au fost cei care au văzut potențialul în în zona tax-free și, cu suport arab, au exploatat-o. Conform legii locului, companiile trebuie conduse de cel puțin un cetățean al Dubaiului. De asemenea, trebuie să existe în permanență un procent de 10% de angajați locali. Dacă un localnic este concediat, compania este amendată de guvern.

Dubai este afectat în mod regulat de shamals (furtuni), care se pot deplasa cu până la 50 mph şi biciui nisipul cu tornade orbitoare. Iar toate acestea sunt mult mai înfricoșătoare dacă lucrezi la 100 de metri în aer, fără un ham.