Am ajuns la granița Ungariei cu Serbia la începutul lui septembrie. Zona din jurul satului Röszke, unde am stat câteva zile, a devenit un punct strategic în ruta imigranților care vin din Grecia și merg spre Europa Centrală. Mii de oameni trec prin Röszke în fiecare zi, iar, dacă e să mă iau după interviurile pe care le-am făcut aici, majoritatea vin din Siria.Când mergeam alături de ei de-a lungul căii ferate mi-a picat fisa că aș putea să spun poveștile acestor refugiați sirieni fără să le arăt fețele. M-am gândit că, dacă fotografiez lucrurile pe care le lasă în urmă, fac niște portrete mult mai profunde, și, de ce nu, fac poezie.
Publicitate
Ca fotojurnalist, am petrecut ultimul deceniu urmărind rutele imigranților spre Europa, dar mai ales pe ale celor care veneau din Africa. Ce m-a fascinat în cauzul ăsta erau chiar obiectele pe care le-am găsit în drumul dintre Ungaria și Serbia: jucării de pluș, medicamente, bilete de vas, produse sanitare, mâncare, haine… toate lucrurile pe care nu le-ai găsi niciodată abandonate pe stradă în țări sărace ca Mauritania, Mali, Senegal sau Morocco.Poate că e o cale prin care să înțelegem că refugiații ăștia sunt oameni care caută protecție în loc de joburile noastre? Chiar sper asta.Urmărește VICE pe Facebook
