Poveștile și filmele cu super-eroi sunt, pentru mine, ce e kryptonita pentru Superman: nu pot să le rezist. Ar mai fi și berea și sânii, spre care îmi fug ochii în cele mai nepotrivite momente, fără să țină cont de voința și jena mea, însă asta e o cu totul altă poveste, am menționat-o doar așa, ca să îți faci idee prin ce trec.

Pune-mi un film cu super-eroi și o să mă uit până la capăt, ba chiar o să îmi placă și dacă e o bășină tristă gen Batman v Superman. Nu trebuie neapărat să fie mutanți și extratereștri din DC Comics sau Marvel: James Bond, eroii lui Homer din Iliada și Odiseea, cavalerii lui Arthur despre care a scris Thomas Mallory sau un mâncău legendar gen Aureliano Segundo dintr-un Veac de singurătate intră, pentru mine, în aceeași categorie.

Alături de mulți alții, pe care nu îi mai spun pentru că, oricum, am făcut deja o varză din amestecul ăsta de personaje.

Am descoperit super-eroii înainte să învăț să citesc, când eram în Libia, în prima jumătate a anilor '80 (dar și asta e o altă poveste). Erau trei – Superman, pe care l-am văzut, pe video, în primele trei filme cu Christopher Reeve, Spiderman, într-un film făcut pentru televiziune, și unul de care sunt convins că nu ai auzit: Spectreman.

Ăsta era eroul unui serial de televiziune japonez de la începutul anilor '70. Americanii îl preluaseră și îl dublaseră, iar de la ei îl luase și o televiziune libiană care îl transmitea subtitrat. Mi-am amintit de curând de Spectreman și m-am uitat la câteva episoade pe youtube.

Nu îmi amintesc să fi văzut ceva mai prost, cu sau fără super-eroi. Este atât de prost, încât nu are cum să nu îți placă, atât de prost încât merită un cult-following – pe care, dacă ne luăm după câte rezultate dă Google-ul când îl cauți, s-ar putea să îl și aibă.

Dar să nu te mai țin în suspans și să îți spun despre ce e vorba în serialul ăsta. Spectreman e un cyborg de pe Nebula, o stea dublă, trimis pe Pământ să combată poluarea. Pe bune, asta-i treaba lui, iar naratorul – da, există și un narator – îți reamintește asta la începutul fiecărui episod:

De fiecare dată când este o criză ecologică, Nebula îl contactează pe George – omul care se transformă în Spectreman – și îi spune ce-o să se întâmple și ce trebuie să facă, în timp ce ăsta se uită hipnotizat în sus.

Ai putea să te întrebi de ce mai are nevoie de super-puteri, când ar fi fost suficient un inginer care inventează filtre și mașini electrice sau un activist Greenpeace. Coincidența face însă ca, exact atunci când apare Spectreman pe Pământ, dintr-un alt colț al Universului vine o farfurie zburătoare pe care sunt două gorile de pe o planetă cu maimuțe inteligente. Gorila blondă, îmbrăcată într-un costumaș roz, se numește, cum altfel, Doctor Gori. Ailaltă, neagră, e Karras. Dr. Gori este un geniu malefic, alungat de pe planeta sa, care, ca toate geniile malefice, vrea să stăpânească Pământul.

Îi explică, de fiecare dată, planurile sale lui Karras gesticulând cam așa – întinde o mână, cu palma deschisă, strânge palma în pumn, își duce amândoi pumnii la piept într-un gest martial. Karras, care-i un pic retardat, ca orice side-kick de super-nelegiuit, îl aprobă mormăind sau entuziast, bătându-se cu pumnii în piept. Dr. Gori face monștri. Spectreman îi bate pe toți, chiar dacă sunt episoade care se termină cu un cliff-hanger în care naratorul întreabă, tragic, dacă poate să supraviețuiască. Poate. Și cam ăsta e tot serialul.

Spectreman ar trebui să fie un cyborg, protejat, atunci când se transformă, de o armură. Ălora de la garderobă nu le-a trecut prin cap, însă, că ar fi trebuit să îi facă un costum ceva mai rigid, care să sugereze duritatea. I-au trântit un combinezon auriu, care amintește de izmene, iar peste ăla o vestuță cu chiloți și centură – la ce mai era nevoie de centură dacă chiloții sunt legați de vestă? – iar astea le-au combinat cu mănuși și cizmulițe din piele.

La Dr. Gori e și mai mișto garderoba – uneori, când gesticulează, i se ridică mânecile și se văd mâinile cât se poate de lipsite de păr și de umane.

Nu o să te plictisesc acum cu povestea fiecărui episod, mai ales că n-am văzut decât câteva. Din astea e notabil episodul 49, „Geniul tragic monstru Noman", care începe foarte sentimental, cu Noman – încă om, înainte de a se transforma într-un gen de monstru-zombie-pizza – la mormântul cățelușului său, cu un buchet de flori în mână. „Bobby, ți-ai găsit liniștea cățelușule?" întreabă Noman, apoi își amintește, iar noi vedeam imaginile, cum alerga el cu cățelul, trăgându-l de lesă mai-mai să-l spânzure, sau luându-l în brațe.

Tot așa, emoționant, e și ultimul episod. George află de la vocea de pe Nebula că mai are doar o transformare și nu poate reveni la înfățișarea umană dup-aia. Hotărât să-și termine treaba, acceptă, însă înainte de a se transforma se privește într-o baltă:

Dup-aia se transformă și îl omoară pe un Karras tunat, ultima armă din arsenalul Doctorului Gori. Cu doctorul Spectreman se arată ceva mai concesiv – îi propune să își pună geniul în slujba combaterii poluării.

Și se dublu-sinucide: sare de pe un deal și detonează o grenadă. Spectreman este transportat înapoi pe Nebula, iar toți cei care l-au cunoscut spun ce băiat fain a fost. The end.

Să-ți explic, acum, de ce Spectreman ar mai merita o șansă. Este extraterestru, ca Superman. Se transformă, ca Hulk. Trage cu chestii din mâini, ca Iron Man. E cyborg ca, mă rog, Cyborg. Își poate modifica dimensiunea, ca Ant-Man. Este mai ecologist decât Captain Planet. Are și ditamai paloșul, ca Sir Launcelot. Se bate cu balauri, ca Făt Frumos. Pe deasupra mai și aruncă cu steluțe, ca un ninja.

Ca majoritatea super-eroilor, are o identitate secretă – iar ăia din jur nu se prind deși tot timpul George dispare din mijlocul grupului și apare Spectreman. În sfârșit, ca mulți super-eroi, are ca adversar principal un geniu malefic. Pe scurt, un amestec de Avengers și League of Justice într-unul singur. Păi n-ar fi timpul pentru o super-producție Hollywoodiană?

Hai, că au luat deja Godzilla de la japonezi, deci se poate.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre seriale:
O să apară un serial nou bazat pe universul „Game of Thrones"
Serialul The Knick îți prezintă începuturile dureroase ale medicinei
Serialul Umbre îți poate îmbogăți vocabularul și viața intelectuală