Cele mai tâmpite lucruri făcute vreodată de Pharell Williams

 via

Orice trupă poate să scoată câteva melodii de hârjoneală și sa-și facă un album cu Cele mai Tari Hituri. Întreab-o pe Hilary Duff. Se pare însa că, din diverse motive, nimănui nu i-a trecut prin cap să scoată un album al Celor mai de Căcat Hituri. Aici vin VICE şi Noisey.

În condițiile în care comorile ascunse ar fi ceva mai mult decât un mod jalnic prin care părinții îți înmormântează hamsterul și CD-urile pe care nu le mai pun în mașină, atunci este sigur că atunci când cineva va dezgropa nişte comori care par a fi niște cutii de pantofi, 43% din muzica de acolo va fi a lui Pharrell.

Tipul s-a remarcat tare bine în ultimul deceniu, a făcut muzică pop și te-a complexat că ai un ten varză față de-al lui. Dar este important să ne amintim că-i om și el, și ca oricare alt om, nu a făcut totul la perfecție. Iată deci Cele mai de Căcat Hituri ale lui Pharrell.

Clipul ăsta nu e chiar vina lui Pharrell. Probabil că nu și-a pus în minte să facă singura melodie universală din ultimii cinci ani, care să nu supere nici feminismul maoist, nici imperialismul protector. Singura bucată interpretabila ar fi „clap along if you feel like a room without a roof” („bate din palme daca te simți ca o cameră fără acoperiș”), pe fondul inundaţiilor din România. Dar Pharrell trebuie să ducă și el, pe umărul lui suplu și stralucitor, o parte din povara faptului că melodia Happy a fost folosită să facă atmosferă la Campionatul Mondial de Bowls din Great Yarmouth. Omniprezența melodiei apare atunci când, deși sună ca o gazelă futută pentru prima dată, a fost folosită la un eveniment în care oamenii şedeau deasupra unui banner cu proaspat-pensionați.com şi dârdâiau din mâbuţele lor care erau ca niște aripioare decongelate în timp ce aplaudau de-a-n pulea de zici că așteptau apariția lui C-Murder pe scena.

„Saturație semantică” se cheamă fenomenul psihologic în care repeți un cuvânt sau o frază de-atâtea ori încât la un moment dat își pierde orice sens şi ajungi să scoţi pe gură zgomote fără sens. Ăla care a editat clipul „Happy” care durează 24 de ore, se-mpușcă în gură constant și nu va mai ști vreodată ce-i aia fericire. Îți place ce-ai facut, Pharrell?

Uite-l pe Dappy cum se bucură de ţesătura unei flanele simpatice.

Mișcarile Dadaiste și Arte Povera se chinuie sa transforme  mizeriile cotidiene în artă. Ba o infecție pe trecute, ba niște așchii, ba o  vânătă căreia i-au crescut cătușe îmblanite. Cu ce-a contribuit, deci, Pharrell? Păi. Cu un pachet gol de Doritos căzut pe sub pat și făcut din diamante, un ambalaj de prezervativ, făcut din diamante. Ketchup, făcut din diamante, și o doză de Pepsi făcută din diamante, pentru că nici nu cred că este posibil din punct de vedere legal ca Pharrel să râgâie de la altceva în afară de Pepsi. El și cu Jacob, bijutierul, au așezat obiectele astea în gura unui fel de păpuşă care a băgat Krokodil timp de-o lună. Îmi puteți spune sa mă duc dracului, pentru ca nimeni n-o sa-mi dea vreodata două milioane de dolari pe ce lucrez eu la Art Basel și pentru că următoarea dată când o sa-mi foloseacă diploma în Arte va fi atunci când voi dichisi cu creta tăblia din fața cafenelei, ca mai apoi să fie spălată imediat de ploaie. Nu mă deranjează.

Prin cel de-al treilea stagiu al tinereții sale fără bătrânețe, Pharrell a lucrat la McDonalds pentru scurt timp și fără succes. Câțiva ani mai târziu, Pharrell a ajuns iar pe-acolo, când se afla pe-un aeroport din Paris pe la şase dimineața, cu un cântec improvizat și s-a tot milogit că vrea „un sfert de bere, cartofi prajiți, milkshake rece, înghețată și placinte cu mere”. Adică sa deschidă odată că-i rupt de foame. Ce bine ar fi dat imaginii celor de la McDonalds, daca i-ar fi dat măcar niște carne nefacută. Aș fi trecut cu vederea zeama aia roz și aș fi ales să uit chiar de faza când o prietenă a găsit o capsă în Big Mac-ul ei. Numai să-i fi dat, doamne iarta-mă, ceva să mestece omului! A avut un zbor lung și-l durea într-o ureche. Corporațiile astea n-au pic de suflet.

Lumânarile produse împreună cu Atelie WM în 2008 includ salutul tipic hop-hop-erilor de la N*E*R*D al celor de pe planeta Vulcan, precum și alte  gesturi. Una dintre ele e chiar răutacioasă. Aș vrea să știu cam câți au ajuns internați la urgențe după ce au căzut peste lumânările astea și s-au trezit cu degetele cerate ale lui Pharrell înfipte-n ovare.

Marea mea problemă cu lumânările astea e că am o fobie față de încheieturi, și-mi imaginez tendoanele, întinse de la exersarea salutului vulcanic, cum sunt mâncate de ceara topită. Asta mă face să m-așez cu capul între genunchi și fac exerciții respiratorii.

Nu vi se pare cumva cunoscută melodia din spatele versurilor și de dinaintea refrenului? S-ar putea să vi se pară, pentru că e exact aceeași cu cea de la Call Me Maybe. Așa ceva chiar nu se face! Ți-a zis cumva Shia că-i în regulă?  Și totul doar pentru a face un fel de cântec ale cărui note dispar în scene de cinci secunde pe holurile unui episod sentimental din Hollyyoaks care promovează singuratatea.

Bucata lui Pharrell din melodie e de umplutură, ne învață să sărim în picioare și să ne distrăm. Nu ne spune și cum anume s-o facem, deci nu știu dacă vrea să-mi iau yaba sau spaghetti de iarbă. Trebuie sa fii mai explicit, Pharrel. Unei fete trebuie să-i spui ce să vrea.

Ai avut vreodată chef să vezi un film de-al lui Ennio Morricone despre peisaje cu ugere și pe Pharrell sub forma unui vas de lut care explodează? CLICK CLICK CLICK

După mine, Conor Maynard este unul dintre cântăreții ăia (vezi și John Newman) despre care, dacă-l vezi peste cinci ani de-acum încolo, nu știi dacă să crezi că ai fost cupllată la un moment dat cu el sau că s-ar putea să-l fi văzut într-un filmuleț despre pericolele de-a traversa ilegal strada. În orice caz, albumul său de debut, Contrast, a avut o listă impresionantă de autori și producători, inclusiv o melodie scrisă de Frank Ocean, „Pictures”. Din păcate,„Lift Off”, melodia produsă de Pharrell, sună  ca bășina cu stropi pe care-a dat-o Justin Timberlake când a tușit la înregistrarea melodiei Justified, şi i-a mai dat drumul lângă panoul de mixaj. Talentul la scris al lui Conor este bine ilustrat în versul „aura ta e atat de stralucitoare”. Dacă ne gândim la Conor ca la un fel de zeu al fetelor abia ajunse la pubertate, asta ar părea un pic insensibil, pentru că muza lui ar putea să creada că el chiar se referă la moaca ei. Dar asta e de așteptat de la unul care se mai laudă și că „ea mi-a spus că vrea să-mi decojească banana” și „vinul mi-ar fi mai dulce dacă tu mi-ai fi strugure”. Mi-l imaginez pe Conor pe un scaun rotativ cum se gândeştete cum să fută tot ce-i în fructieră. „Vreau să-ți simt strugurelul, tu vrei sa-mi decojești banana AHAHAHAHAHAH”. Iar Pharrell să stea acolo într-un colț, cu capul în palme, incapabil să-l potolească pe rahitic.

E din colecția din 2010 la care a colaborat cu Moncler.

Sunt sceptică în privința eficienței unei veste antiglonț umplută cu fulgi de gâscă.

Deși i-am putea fi recunoscatori lui Pharrell că nu a pus pe nimeni să facă ceva de genul ăsta cu originalul Francis Bacons, lichiorul Qream cu căpșuni seamănă cu băutura pe care-am făcut-o noi recent din Angel Delight, vată de bumbac și sirop de tuse. E chiar păcat că orice băutură făcută de Pharrell trebuie să semene la gust cu zapada topită linsă de pe sfarcul unui porumbel. Despre care el spune:

„Diego mi-a oferit ocazia asta și m-am hotărât să merg la cumpărături și să văd cine nu este servit, și am văzut că este vorba despre femei. Vreau să relansez ideea de toleranță și să nu te fac să te simți grasă de fiecare dată când te uiți la o sticlă sau să nu fie nevoie să te abții de la băut a doua zi, după ce-ai băut câteva pahare cu o zi înainte. Și nu conține lactoză.”

Deși am zice că ar fi putut să fie mai puțin sexist ca BIC-urile pentru genuri diferite, nu știu cum sunt restul producătoarelor de ovule, dar eu nu mă simt grasă când mă uit la o sticlă, doar dacă nu sunt cumva la ghenă și pot spune că tomberonul pentru reciclat mă duce cu gândul la poza de la absolvire de pe care m-am detag-uit. Sau dacă nu cumva observ că beau din sticla de ulei fix în momentul dinainte să mi-o torn în gât. Însă în general prefer să ignor observațiile de pe ambalajele de băutură.

În interviu, pe langă faptul că-i dă jos din priviri sutienul prezentatoarei, Pharrell mai spune că „uneori nu ne terminăm cum trebuie cu bunătățile și asta ne dă… bătăi de cap”. Cum reușește să facă o astfel de bășina să sune atât de kinky?

P.S. Poate ar fi bine totuși să nu numeşti o băutură pentru femei ca ceva care sună ca o combinaţie dintre „queef” (băşini vaginale) și cremă.

Traducere de Daniel Alexandrescu