Cu Oprescu şi Prigoană la un miting Nicuşor Dan

Nu ştiu ce şanse are Nicuşor Dan la primărie, probabil foarte mici, dar, dacă ar fi să mă iau după internet, ar putea lejer să câştige preşedinţia Universului. Cel puţin pe Facebook e cel mai popular politician al tuturor timpurilor. Un fel de Mesia, pogorât printre noi să ne scape de corupţie, câini vagabonzi şi toate lucrurile rele. De-asta joia trecută au ajuns la mitingul de susţinere al lui Mesia şi contracandidaţii săi, Silviu Prigoană şi Sorin Oprescu. În niciun caz nu eram noi, cu nişte măşti de carton. Chiar erau cei doi, doar că se treziseră cu feţele puţin cam bidimensionale în acea zi.

Oprescu și Prigoană s-au întâlnit cu vreo sută de nicuşorişti la Unirii. Nu erau mulţi, dar erau bărboşi, ceea ce l-a făcut pe Prigoană să se integreze repede. Procentual, Nicu are cei mai mulţi votanţi nebărbieriţi dintre toţi candidaţii. Până să vadă pancartele, cei doi contracandidați au crezut că acolo se desfăşura cel mai mic festival de folk din lume. Au înțeles însă de ce toţi susţinătorii lui Nicu sunt fie hipsteri, fie hipioţi. Oamenii sunt fani curentul alternativ, pe când ei, Prigoană şi Oprescu, sunt prea „mainstream”. Dacă asculţi muzică „indie”, e normal să şi votezi cu un candidat „indie”, nu?

Nicuşor Dan, demonstrând că are contracandidaţi bidimensionali.

Sincer, singurul om normal de la meeting-ul pro Nicuşor Dan era Nicuşor Dan: bărbierit, la sacou şi cămaşă. Se respecta omul. După jumătate de oră în care nebărbieriţii au urlat unii la alţii „să ne coordonăm!”, până la urmă s-au coordonat şi au pornit în sus, spre Universitate. Cu Oprescu, cu Prigoană, cu babe, cu bărbi, cu câini, cu copii, bannere, cărucioare, biciclete, pantaloni mov şi tot ce mai era la îndemână. Au împărţit pliante, au expus mesaje, au ţipat puţin, dar în principal au încurcat traficul pietonal deja stricat de toţi meltenii care parchează pe trotuar.

Prigoană a speriat un cetăţean care mânca şaormă în timp ce o mamaie hipioată l-a invitat pe Oprescu să se ducă pe celălalt trotuar şi să-şi facă mitingul lui. Aparent nu-i plăceau doctorii sau ceva. Oprescu i-a explicat că e un trotuar liber şi că oricum nu merge să faci un miting de unul singur. Ceva mai încolo, Prigoană s-a fotografiat cu Nicuşor Dan însuşi. Apoi cu un gunoier, cu o pancartă umană, nişte manechine de plastic, nişte miliţieni şi multe alte chestii. N-ai crede după mustaţa de om serios, dar Prigoană s-a dovedit a fi mare potlogar.

Prigoană împreună cu singurul lui susţinător.

Mitingul s-a terminat la Romană, în rond. Bicicliştii au biciclit, zdrăngănind din sonerii şi oamenii cu pancarte s-au poziţionat strategic, să fie văzuţi mai bine. După un timp, oamenii s-au împrăştiat, mulţumiţi de prestaţia lor.

Cât despre mine, nu pot să zic că mi-e antipatic omul. Mă deranjează puţin numele lui. Nicuşor. Nu îmi plac diminutivele în nume. Ar trebui să fie opţionale. Să fie Nicu şi să alegem noi dacă să-i spunem Nicuşor sau nu, în funcţie de raport. Nici simpatic nu mi-e. Dar e bun, atâta timp cât crezi că vrea şi poate să facă ce promite, dar asta e valabil la absolut orice politician. Important e să treacă mai repede alegerile, că m-am săturat de spam cu Nicuşor Dan pe tot internetul.

Am păstrat o mască cu Nicuşor Dan pentru la toamnă, de Halloween.

Dovadă vie că, încet, încet, numărul de susţinători Nicuşor Dan creşte.