Când vine vorba de amenajarea spațiului de lucru, cele mai multe companii nu au depășit faza de bean bags, o masă de biliard și câteva ghivece. În industria sexului, lucrurile sunt mai complicate de atât: „Am avea o pisică a bordelului" , mi-a spus o prostituată. „Poate o cadă?", zice Kate, care lucrează în Londra. „Ar putea fi prea decadent, dar imaginează-ți cât de marfă ar fi să te plângi de ultimul tău client într-o cadă cu apă fierbinte."

Cum ai organiza asemenea spațiu? Siguranță, sprijin moral, băi în cadă după întâlnirile cu clienții, prăjituri? Asta e o conversație pe care am auzit-o de multe ori printre prostituatele din Marea Britanie, unde e ilegal să lucrezi în bordel. Deși prostituția este legală, bordelurile nu sunt, din cauza unor legi arhaice și prost gândite care guvernează industria.

Deci, înainte să ajungem la băi în cadă și prăjiturele, trebuie rezolvate chestiuni mai cruciale, cum ar fi siguranța femeilor. Majoritatea din Marea Britanie lucrează în spații interioare, indiferent dacă prin agenție sau pe cont propriu. Sunt multe care lucrează singure prin hoteluri, apartamente sau în casele străinilor. Trebuie să existe o variantă mai bună și mai sigură. Am întrebat câteva prostituate cum ar arăta locul ideal de muncă, dacă s-ar decriminaliza complet prostituția.

Mereu vorbesc despre asta. Bordelul meu ideal ar fi o situație de parteneriat cu câteva prietene care nu fac neapărat aceleași lucruri. Am avea un etaj de BDSM și altul pentru cei pudici. Am avea o fântână de ciocolată, tort, ceai și cafea. Plus o bucătărie mare ca să putem găti.

Ai avea libertatea să lucrezi când vrei, pentru că știi că faci asta cu prietenele tale. După o ședință, poți să te relaxezi împreună cu ele și să vă plângeți de clienți. E vorba de camaraderie, un aspect al decriminalizării destul de atrăgător. M-am săturat să stau în camere de hotel sau să merg singură la clienți. Pot să comunic cu prietenele mele din breaslă, dar tot nu e același lucru și mă simt izolată.

Pe lângă spațiile strâmtorate și sărăcăcioase, marea problemă cu bordelurile o reprezintă managementul, de la serviciile pe care ei insistă să le oferi până la program și turele muncite. „Să nu le spui că ai infecție vaginală", m-a avertizat o femeie. „O să te pună să lucrezi oricum. Mai bine le spui că ai toxinfecție alimentară".

E de preferat o prostituată care lucrează pe cont propriu. Dar când mă gândesc mai serios la asta, mă întreb cum ne-am descurca atunci când un client ne refuză pentru că nu oferim anumite servicii sau dacă prețurile sunt mai mari decât în alte părți, chiar și standardele de frumusețe afectează volumul de clienți. Mă entuziasmează toate posibilitățile, dar mă calmez când îmi aduc aminte că multe din problemele astea sunt din cauza capitalismului. Chiar și așa, sunt mai des exacerbate de patroni.

Lucrurile de care mi-e dor cel mai mult sunt cele pe care oamenii le iau ca atare: să poți vorbi cu colegii de breaslă, să te plângi de muncă, chestii de genul. Deci, idealul meu ar fi o mică afacere, cum e în Noua Zeelandă. Aș împărți cheltuielile cu celelalte fete și ne-am sprijini reciproc. Ar fi tare dacă am putea să ne facem și un fond comun de sănătate în caz de boală sau dacă nu am mai putea să muncim.

Îmi imaginez ceva cât mai puțin stereotipic. Dormitoare cum vezi pe Airbnb și cele mai eficiente mașini de spălat. Aș pune o oglindă gen vintage în fiecare dormitor. Clienții sunt plictisitori și li se pare excitant să se uite în oglindă în timpul partidei, deci măcar oglinda să arate bine.

Această afacere ar avea butoane de panică în fiecare dormitor. Nu e drăguț să ne gândim la aspectele negative, dar trebuie să fim realiste. Ar fi o alinare să știm că în cazul în care s-ar întâmpla ceva, poliția ar fi alertată imediat.

Faza cu BDSM poate fi foarte tare dacă ai accesorii bune, dar astea sunt destul de scumpe. Ca un pro-Domme, ar fi mult mai ușor dacă aș putea să lucrez cu alte persoane și să împărțim gear-ul sau chiar să obținem un împrumut. Mi-ar plăcea să lucrez într-o casă mare și să aranjez camerele pe tematice diferite. Ar exista și un dispensar, un dresser pentru travestiți, o cameră tron cu multe cuști și o cameră umedă unde poți încerca chestii mai murdare.

Ar atrage experți BDSM de tot felul sau fetișiștii, deci chiar ar putea să fie ca un centru de experimentare. Poți ține cursuri pentru a ajuta publicul să exploreze fantezii sexuale într-un mediu sigur. Criminalizarea reprezintă o barieră pentru multe lucruri, inclusiv pentru partea educațională din industria sexului. Bordelul meu ideal ar fi un loc unde am putea învăța chestii una de la cealaltă și am putea lucra legal împreună.

Bordelul ideal în care mi-ar plăcea să lucrez e unul pe care noi l-am ține împreună. Fetele ar putea lucra în ture ca să promoveze site-ul, să răspundă la telefon și alte chestiuni importante. Clienții ar putea să se uite pe pagină și să ne sune pentru a stabili cu ce persoană vor să se întâlnească, astfel fetele nu ar mai fi nevoite să se alinieze în fața lor.

Nu mi-ar plăcea să lucrez într-un bordel prea mare, poate cu patru sau cinci colege pe tură. Fetele ar fi mai încurajatoare, deci nu ar mai exista o competiție, indiferent de sexul sau corpul tău. Toată tipurile ar fi acceptate.

Tot locul ar fi decorat în stilul vintage chic. Holul pe care ar intra clienții ar fi supravegheat video, ca fetele să știe cine sunt clienții lor, pentru siguranță. De asemenea, ar exista și o cameră de relaxare cu un pat și cărți de citit.

Lucrez pe cont propriu, dar dacă aș putea să împart un apartament cu cineva fără să ne aresteze, aș face asta. Am putea forma gen o mică afacere sau măcar să ne sprijinim reciproc într-un fel.

Deoarece am peste 30 de ani și sunt transsexual, nu sunt foarte căutat pe piață și trebuie să mă zbat pentru puținii mei clienți. Când mă gândesc cât de rar folosesc camera mea pentru cât costă, să împart chiria cu cineva ar însemna să nu mai fiu presat de sărăcie sau clienți îndoielnici.

Prohibiționiștii vorbesc despre cum avem noi nevoie de poliție ca să ne apere de „pești". Cu siguranță habar nu au cum sunt polițiștii. De cele mai multe ori este exact invers. Dar și patronii ne dezavantajează destul de mult: îți îngrădesc libertatea de a lucra cum vrei, îți opresc din câștiguri și deseori sunt abuzivi. În cazul decriminalizării nu prea mai ai nevoie de ei, de aceea mulți dintre ei sunt împotrivă.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre prostituate:
Cum m-a prins Poliţia la prostituate, în București O scrisoare de la o prostituată pentru o soție, despre soțul ei infidel Am întrebat câteva stripteuze şi prostituate cum să te simţi bine goală