​Cum arătau tinerii de la festivalul Woodstock din 1969

Baron Wolman e considerat unul dintre cei mai tari fotografi din domeniul muzical, și pe bună dreptate. A fost primul graphic editor al revistei Rolling Stone. Lentila lui i-a surprins pe Bob Dylan, Jim Morrison, Janis Joplin, Rolling Stones sau Grateful Dead. Dar preferatul lui a rămas și va fi întotdeauna Jimmy Hendrix.

În cei trei ani cât a lucrat pentru Rolling Stone, a avut misiunea de a documenta primul festival Woodstock, probabil primul mega festival din lume și unul dintre evenimentele de bază ale muzicii moderne.

Tot festivalul e ilustrat minunat în fotografiile lui Wolman, care vor fi expuse în curând în Madrid.

Imaginile alb-negru ale verii pline de dragoste, cu pace și muzică, sunt cei mai buni martori ai unui festival care a avut patruzeci de trupe și ai momentului în care, după cum spune fotograful, s-a născut și a murit mișcarea hippie.

Am stat de vorbă cu Wolman despre muzică, rockstaruri, droguri, alcool, Jimi Hendrix și pace.

VICE: Ce amintiri mai ai de la primul Woodstock?
Baron Wolman: Amintiri? Păi viața era mai distractivă, mai puțin complicată și mai relaxată. Pentru iubitorii de muzică a fost un eveniment unic, plin de momente memorabile, cum ar fi cel în care Riche Valens a cântat pentru trei sute de mii de oameni.

Cum a fost să lucrezi acolo?
Am făcut sute și sute de fotografii, nu mai știu câte filme. Pe atunci totul era mai spontan, trupele nu aveau cinci sute de manageri și piariști, te puteai apropia de ei când doreai. Aveam un job ușor: făceam ce simțeam.

Cu ce trupă sau artist ai cele mai frumoase amintiri? Cu Jimi Hendrix. Hendrix a fost regele Woodstockului.

Și pe cine ți-a plăcut cel mai mult să fotografiezi?
Pe Jimi Hendrix, clar. Mânuia chitara ca pe un șarpe. Dar recunosc că cel mai frumos a fost să fotografiez chiar publicul: nu cred că va mai exista așa ceva vreodată.

Cum erau tinerii de atunci?
Erau minunați: beau, fumau și făceau dragoste. Nu-i interesa altceva. N-am văzut nicio bătaie în zilele alea, niciun conflict. Doar spirite libere și frumoase. Mișcarea hipioată acolo s-a născut și tot acolo a murit.

Cum s-a schimbat lumea fotografiei de la Woodstock încoace?
E o altă lume. Mi-a plăcut mereu fotografia naturală, neretușată. Acum totul se prelucrează în Photoshop și alte programe. Nu mă interesează asta, nu e fotografie, e science-fiction. De asta nu m-a mai interesat deloc lumea asta ani de zile.

Ce părere ai de muzica de azi?
Nici asta nu mă prea interesează. Am crescut cu trupe care făceau muzică adevărată, din suflet. Acum e o industrie și atât. Sunt puțini artiști care cântă din suflet.

Crezi că America e o țară mai puțin liberă azi decât în anii '60?
Nu știu ce să spun, eu locuiesc în Santa Fe, în New Mexico, nu știu cum trăiesc alții.

Ai un secret pentru o fotografie de copertă de revistă mișto?
Secretul e să comunici ceva: un moment, o scânteie. Cred că e intuitiv: deodată se întâmplă ceva care te face să apeși declanșatorul și fotografia aceea va fi pe copertă. Nu mi-a plăcut niciodată să pregătesc mult o fotografie, cred în spontaneitate și în capacitatea de a surprinde ceva special fără nevoia de a da instrucțiuni.

Mulțumesc, Baron.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe fotografii vintage pe VICE:
Fotografii cu începuturile punk și hip-hop
Fotografii cu revoluția punk din Berlinul anilor '80
Ibiza era la fel de distractivă și până să vină generația rave