Pentru cei dintre voi care aveți pauze de masă scurte – sau cei care sunteți ocupați și faceți mutre la colegii voștri amuzați care sunt la fel de ocupați, dar nu se iau atât de în serios – o să vă scutesc de polologhii. Pe scurt, aș fi în stare să supraviețuiesc în sălbăticie? Aproape sigur că nu.

Îmi pun întrebarea asta pentru că am fost de curând la o zi de antrenament a Academiei de Supraviețuire Bear Grylls, organizată ca reclamă pentru filmul The Revenant, în care Leonardo DiCaprio geme și sângerează o grămadă prin statul Dakota la jumătatea secolului XIX. E un film bun ; mergi să-l vezi la cinema dacă ai bani.

Tabăra a fost un fel de excursie a presei, așa că ceea ce trebuia să fie un test al skillurilor mele de supraviețuire în natură s-a transformat într-un fel de team building cu niște oameni pe care nu i-am văzut în viața mea și nici n-o să-i mai văd vreodată. Asta e natura unei excursii cu presa, deși de obicei nu construiești o targă alături de colegii tăi jurnaliști.

Tabăra a avut loc în Luton Hoo, un hotel elegant cu tapet pe pereți, în care grăsanii bogați stau pe scaune minunate și vorbesc despre cum să mai distrugă lumea. M-am gândit că ar fi bine să-mi dau note de la unu la zece pentru competență în îndeplinirea fiecărei sarcini. Sunt un tip destul de sincer, deci nu e cazul să mă suspectezi că o să te vrăjesc că am zdrobit craniul unui lup cu ajutorul unei arme improvizate dintr-o geantă și o bandă elastică. Să începem.

Se pare că dacă-ți dai cu noroi pe mutră, țânțarilor le e mai greu să te miroasă și să te înțepe și să-ți dea malarie. Cred că am făcut vaccin pentru malarie în copilărie, deci a fost un exercițiu inutil și cretin. Ne-au ajutat niște tipi care făcuseră armata. Unul dintre ei mi-a făcut o mască de față pe care n-o s-o uit niciodată. Dar am rezistat eroic. N-aveam de gând să las țânțarii să mă omoare. Nu azi.

CUM M-AM DESCURCAT CU ACEASTĂ SARCINĂ: 9/10

Apoi am învățat cum să ne apărăm în caz că suntem atacați de un urs grizzly. În filmul The Revenant, personajul principal, Hugh Glass, e aproape ucis de o ursoaică după ce încearcă să le zboare capul unor ursuleți drăgălași. Sfatul pe care l-am primit la acest eveniment a fost să stăm pe vine și să izbim cu mâinile în jur. Sincer să fiu, cred că în momentul în care gheara ursului îmi străpunge țesutul moale al stomacului și-mi ies pe-acolo intestinele, o să-l las să mă mănânce. A trebuit să exersez pentru atac cu același tip care mă mânjise pe față cu nămol. N-am vrut să fac asta – nu-mi plac nici măcar confruntările joviale cu necunoscuți și, în cazul ăsta, trebuie să fie vesel și să pretindă că se distrează, altfel mă simt ciudat. Dar oricum m-am simțit ciudat. Probabil cel puțin la fel de ciudat o să mă simt și în confruntarea cu ursul.

CUM M-AM DESCURCAT CU ACEASTĂ SARCINĂ: 6/10

Apoi am primit trei sarcini care au fost împărțite în grup. Trebuia să facem focul, să construim un adăpost și să găsim apă. M-am gândit că focul e sigur domeniul meu, așa că, alături de colegii mei jurnaliști, am început să lucrez la asta. După cum era de așteptat, eficiența mea în aprinderea și menținerea unui mic foc – chiar dacă primisem toate instrumentele necesare pentru asta – a fost varză. Tipul care mă mânjise cu noroi a trebuit să facă toată treaba și vorbea cu noi ca un profesor de școală generală frustrat care încerca să-i explice unui copil de șase ani să nu-și lingă mucii care îi curgeau din nas.

CUM M-AM DESCURCAT CU ACEASTĂ SARCINĂ: 3/10

Asta e sarcina care m-a dărâmat. Mi-a amintit cât de molatic și de bleg și de neantrenat sunt. Sunt un prințișor răsfățat, ce să mai vorbim. Am mailul plin de bonuri Uber. Sunt o ființă umană îngrozitoare și aș muri imediat în sălbăticie. A trebuit să confecționăm o targă din lemn și frânghii și să-l transportăm pe ea pe prietenul meu cu noroiul. Deja juca un rol important în viața mea și am început să mă întreb cum ar fi viața fără el. Aș fi singur și trist? Înfricoșat și lipsit de apărare? L-am ridicat și am găsit un mod să-l transportăm. Dar a fost groaznic. Mă dureau brațele și picioarele. Îmi înghețaseră plămânii și eram gata să cedez. Toți ceilalți păreau că se simt bine, numai eu mă târam cu impresia că o să mi se rupă brațul sub greutatea tărgii pe care un duceam un tip destul de slăbuț. Jalnic.

CUM M-AM DESCURCAT CU ACEASTĂ SARCINĂ: 1/10

Cât îmi reveneam după sarcina cu targa, ăștia puseseră la cale o nouă provocare. Trebuia să pândim, să ne mișcăm încet printre copaci și frunze, ca să ne surprindem prada. Am învățat patru metode a rămâne nedetectați. Preferata mea a fost cea a maimuței, pentru că nu trebuia să mă târăsc pe jos ca în metoda viermelui, pe care o puteți vedea mai sus. A trebuit să ne strecurăm până la soldați cu ajutorul acestor tehnici, fără să fim văzuți. Mi s-a părut că fiecare creangă pe care călcam trosnea incredibil de tare, dar uite că am reușit să-mi îndeplinesc misiunea.

CUM M-AM DESCURCAT CU ACEASTĂ SARCINĂ: 7/10

Dacă îmi iese în cale prada, o omor cu tomahawk-ul. Logic, nu? Tomahawk-ul se aruncă la fel ca și cuțitul: dai cu el cu putere și speri să nimerească unde trebuie. Ei bine, noi am aruncat tomahawk-ul în silueta laminată a unui urs. Exercițiile mele n-au dat rezultate. Dar când a venit momentul concursului, m-a apucat o furie animalică. Am izbit ursul de două ori cu tomahawk-ul, cu sete, și am câștigat concursul. Iată o fotografie în care mă dau mare cu isprava mea, în timp ce ceilalți jurnaliști crapă de invidie.

Pentru chestia asta am câștigat un tricou cu Academia de Supraviețuire Bear Grylls. A fost un premiu grozav, deși, dacă aș instrui pe cineva cum să supraviețuiască în natură, probabil ar muri înainte să-mi termin a treia propoziție.

CUM M-AM DESCURCAT CU ACEASTĂ SARCINĂ: 10/10

E, a venit multașteptatul moment în care ni s-a cerut să mâncăm gândaci. Eu am mâncat un gândac de apă (foarte sărat, aromat și mort) și o larvă mare (fără gust, vie, care a explodat când am mușcat-o). Se pare că există în scârboșeniile astea destule proteine cât să mă țină în viață câteva zile. Am refuzat să-i rup capul unui greiere pentru că nu-mi plac chestiile astea, dar îmi imaginez că dacă aș fi chinuit de foame, aș fi în stare să-i smulg capul chiar și unui pisoi.

CUM M-AM DESCURCAT CU ACEASTĂ SARCINĂ: 6/10

§

În concluzie, eu, Joe Bish, nu aș avea mari șanse de supraviețuire în sălbăticie. Chiar și cu ajutorul unor instrumente, cum ar fi tărgi și lână și baterii și arme, tot aș deveni rapid hrană pentru viermi, înainte să apuc să-i mănânc eu pe ei.

Dar felicitări lui Hugh Glass, el s-a descurcat. Ridic paharul în cinstea ta, Hugh Glass, personaj principal din filmul The Revenant, în care joacă Leonardo DiCaprio și Tom Hardy și care e regizat de Alejandro Gonzàlez Inàrritu.

Urmărește VICE pe Facebook

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre viața în sălbăticie pe VICE:
Viaţa în sălbăticie a rusoaicei Agafia
Adăpostul lui Faustino din Patagonia
Omul lup