Vremea nasoală și apocalipsa mocirloasă par să urmărească Electric Castle. De patru ani festivalul care are loc lângă Cluj, pe domeniul castelului Bonțida, este hărțuit de ploi care transformă solul într-o platformă de noroi și te pleznesc peste față, în timp ce te chinui să ții ritmul concertelor.

Chiar dacă, după experiența de anul trecut, organizatorii au mutat data evenimentului în mijlocului lui iulie, tocmai ca să diminueze șansele de potop, iată că singurele patru zile cu ploaie de luna asta tot s-au suprapus cu calendarul Electric-ului.

Unii dintre cei care nu s-au lăsat intimidați de apă au dansat în noroi și au strâns sute de like-uri pe Facebook-ul unor fotografi renumiți, alții au rezistat și ei până în zori, scufundați în băltoace până la brâu, însă foarte mulți au vrut să scape de tornadă de îndată și au făcut cozi de câte trei-patru ore la bus-urile care te duceau înapoi în Cluj. Alții s-au enervat, au plecat mai devreme din festival și au invocat blesteme vrăjitorești din străbuni.

Puține lucruri îți pot activa instinctele de supraviețuire, așa cum o face vremea nasoală.

Așa că, odată ce m-am trezit din cunoscuta anxietate post-festivalieră, am pus cap la cap acest ghid despre ce am înțeles eu c-ar fi de făcut și de nefăcut, ca să fii într-un mood bun, chiar și când prognoza meteo o ia la vale de-a binelea.

În fiecare zi, când mergeam spre intrarea de pe domeniul festivalului, mă abordau minimum trei oameni care mă întrebau dacă „nu am o pelerină de ploaie în plus". Nu aveam în plus, ci mereu în minus.

Într-una din zile am cumpărat cinci astfel de pelerine, pentru prietenii mei sechestrați în satul Bonțida, care se ascundeau de ploaie din crâșmă-n crâșmă. Singurele pe care le-am mai găsit în Cluj au fost niște plastice extrem de subțiri la 20 de lei.

Îți închipui ce-a urmat. Ne-am udat până la piele, iar pelerina mea s-a rupt când dansam și am aruncat-o în primul tomberon.

Cât despre cizmele de cauciuc, eu am avut unele la 30 de lei din care am scos kilograme de apă.

Sfat util: Încearcă să-ți izolezi cu bandă cizmele. Inițial m-au amuzat băieții și fetele care făceau asta, dar până la final i-am înțeles. Dar cel mai bine ar fi să-ți cumperi o pelerină de 50 de lei și niște cizme de o sută. Le vei folosi pe toată șederea acolo, sigur ieși mai bine decât cu investiția minimală pe care am făcut eu.

În ziua trei, aplicația de smartphone a festivalului trimitea notificări disperate prin care încuraja poporul să rămână la distracție și să nu se înghesuie la autobuzele, care erau depășite de numărul celor care voiau să plece acasă.

Timpul de așteptare pentru un loc într-un bus spre Cluj era de trei ore. Trei ore de stat la coadă, în ploaie și nervi.

Sfat util: Mai sunt locușoare acoperite, de care nu știe foarte multă lume. Intrarea de anul trecut, unde a fost acum biroul de presă al festivalului, este unul dintre ele. În plus, hub-urile sponsorilor sunt acoperite și se golesc complet când pleacă valul de petrecăreți speriați de crivăț.

Acolo poți bea ceva și dansa în voie până se mai liniștesc apele. Și cozile.

Știu. Când ploaia te trântește pe jos într-o baltă de nămol și trei indivizi încep să danseze peste tine pe muzica lui Skrillex, cea mai la îndemână e dezbaterea cu niște amici despre cum ne vom duce dracului cu toții până la urmă, cu toată poluarea asta.

Nu zice nimeni că n-ai dreptate. Conform științei, cauza reală a vremii imprevizibile e încălzirea globală, care anunță zile apocaliptice mai curând decât ne imaginăm.

Dar cred că nimeni nu vrea să dea câteva sute de lei pe pass-ul unui festival de muzică ca să se deprime pentru destinul sumbru al pământului, oricât de evident ar fi el.

Cel mai probabil ne aflăm la Bonțida din dorința de a ne ascunde câteva zile, în natură și sunet, de newfeed-ul nostru fatalist și deprimant.

Sfat util: Keep up the good spirits. Înainte să începi o discuție pesimistă cu prietenii tăi care tocmai dansează, adu-ți aminte că s-ar putea să nu te audă nimeni, din cauza decibelilor din boxe. Așteaptă să se termine concertul, sunt șanse ca, până la final, să nu mai știi ce voiai să spui.

Am mai spus-o și cu alte ocazii: trăim într-o lume care se bazează pe conceptul de recomandări, mai pe românește de cine-știe-pe-cine.

Poți să te ferești cât vrei să vorbești despre mecanismul ăsta social, dar asta nu-l va face să dispară.

Trebuie să știi că la Electric Castle sunt câteva sute de tehnicieni, care sunt acolo în permanență și, așa cum e uman, au chef să prindă din urmă distracția pe care o ratează cât muncesc.

Mulți dintre ei sunt vorbăreți cu străinii și gata de un shot. Shot-ul prieteniei cu un necunoscut.

Ce e tare la oamenii din zona tehnică a festivalului, pe lângă tonusul lor, e că au acces în diverse locuri destinate celor din organizare, dar unde mai pot intra și prieteni discreți, de exemplu.

Sfat util: Pentru că ține de vibe-ul fiecărui om, chestia asta nu e ceva cu care să mergi la sigur. Dar dacă vezi pe cineva cu un badge pe care scrie AAA, poți să-ncepi să-i povestești cât de mult ți-ar plăcea să faci o poză cu formația ta preferată, pe care o asculți de când încă nu intrasei la pubertate.

Dacă-ți iese asta și ajungi în backstage, nu face circ inutil. S-ar putea să zbori în ploaie la fel de repede cum ai intrat.

Oamenii care se îmbrâncesc, calcă pe (și în) picioare sunt o chestie normală la festivalurile de muzică.

Cu mii de cetățeni încolonați pe unicul ponton de lemn care leagă scenele de pe domeniul Bonțida, e greu de crezut că nu te vei lovi de cineva.

Dacă se-ntâmplă accidental, ar fi mișto să nu lași animalul din tine să muște. Fă ceva neobișnuit, spune o glumă, oferă-i o îmbrățișare, dă-i din pălinca pe care ai adus-o pe lângă gard.

Sfat util: Psihologii spun că ai 90% șanse să trăiești mai fericit, dacă te pui în locul persoanei care a acționat negativ asupra ta.

De exemplu, dacă cineva te-a dărâmat în noroi fără să vrea, imaginează-ți că puteai să-l dărâmi tu pe el. Nu te simți deja mai bine?

La Electric, ca să cumperi orice, trebuie să folosești brațară electronică pe care o primești la intrare.

Numai bine, pentru că nu mai ai grija banilor cash. Încarci la ghișeu sau direct pe site și tot așa plătești și la baruri. No cash allowed ever, decât la gheretele de reîncărcare a brățărilor.

Cât am stat la Electric Castle, am văzut, în fiecare dimineață, pâlcuri de oameni care nu fac plăți cu cardul pe net și care rămăseseră fără bani pe brățara electronică.

Mi s-a rupt sufletul să-i văd orbecăind de la un oficiu închis la altul, prin ploaie.

Unei tipe, i-am făcut cinste cu un burger de pe brățara mea. A zis că moare de foame. Nu-mi dădeam seama dacă alea-s lacrimi sau ploaie, dar n-am avut curaj să întreb.

Sfat util: E bine să știi că ghișeele de alimentare cu cash se închid undeva la orele două-trei dimineața. Ar fi bine, totuși, să încarci înainte de miezul nopții, asta ca să nu te trezești ud până la piele, nemâncat, nebăut, mărșăluind prin noroi și fără un ban.

Iar oficiile dintre scenele alternative sunt mult mai libere decât cele de lângă info point.

Satul Bonțida a cunoscut, în ultimii patru ani, o explozie a micilor comercianți locali.

De la oameni care și-au ticsit camerele caselor cu zeci de saltele, ca să facă un ban din turism, la barurile locale care-și îmbogățesc considerabil oferta în perioada festivalului.

E bine de știut că berăriile locale nu au prețuri mai mici ca în incita festivalului, dar diferența e că acolo te poți adăposti de potop într-o atmosferă diferită.

Sfat util: Încearcă crâșma cu păcănele. Bagă cinci lei la aparate și, dacă ajungi la treizeci de lei, îi primești cash, împreună cu un sac de gunoi de plastic, de mare folos pentru când te lasă pelerina aia ieftină.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre Electric Castle:
Haosul superb de la Electric Castle, în 50 de fotografii
Voluntarii Electric Castle adoră trupele și urăsc bodyguarzii
Ploaia a făcut Electric Castle să arate ca un festival de metaliști