Festivalurile de muzică au fost făcute ca să te bucuri de ele alături de prietenii tăi. Tocmai de aia, de fiecare dată când te duci la un concert, problema nu e dacă o să te rătăceşti de tovarăşii tăi, ci când. Oamenii cu care eşti or să se piardă în mulţime cu mult înainte să apuci tu să le spui că vrei „să mergeţi spre stânga scenei." Dacă vrei să îi regăseşti, nu trebuie să fii un geniu. Ca să te ajutăm, am vorbit cu nişte oameni (şi nu numai) care au făcut o profesie din găsirea altor oameni, ca să aflăm care sunt cele mai bune strategii pentru cazul în care te pierzi de oamenii cu care eşti la un festival de muzică. Ai răspunsurile lor mai jos.

Suntem în 2015, aşa că cel mai bine e să laşi căutările în seama unui robot. MAVRIC e un robot folosit pentru studierea tiparelor comportamentale ale animalelor sălbatice şi a felului în care acestea îşi găsesc hrana. Tiparul de căutare al lui MAVRIC e probabil cel mai apropiat lucru de modul de gândire al unui om aflat la un festival de muzică, iar cecetătorii l-au numit, în glumă, „mersul beţivului."

Ca să înţelegi cum vine asta, trebuie doar să începi dintr-un colţ al mulţimii, să-ţi alegi o direcţie în care să mergi, după care să te împleticeşti pe oriunde te poartă starea ta. Cât te deplasezi, cedează puţin gravitaţiei ca să te clatini în stânga şi-n dreapta şi să poţi urmări cu atenţie ce se întâmplă în jurul tău. Continuă să faci asta până dai de prietenii tăi, dar asigură-te că îi vezi înainte să te vadă ei pe tine. Dacă observă că te bălăngăni ca un pinguin pe GHB din prima zi, prietenii tăi or să te lase la un cort de prim ajutor şi or să te uite acolo, iar tu o să te pierzi de ei din nou.

Nu te lăsa dus de nas de câteva poze drăguţe cu nişte recife de corali: oceanele sunt nişte câmpii întinse, ude şi pustii, cam ca locul unde se ţine un festival de muzică, după o ploaie torenţială. Rechinii au avut la dispoziţie ultimele 420 de milioane de ani pentru a-şi rafina metodele de găsire a prăzii. În mod normal, un rechin se mişcă mai mult sau mai puţin aleatoriu prin ocean, dar când vine vorba de găsirea prăzii, acesta trece de la tiparul său obişnuit la deplasări de tip Lévy: o combinaţie de mişcări liniare şi zvâcniri scurte şi aleatorii.

Prima dată, cercetează împrejurimile şi vezi dacă e vreun cunoscut de-al tău prin zonă. Dacă nu e niciunul, mergi în linie mai mult sau mai puţin dreaptă în altă direcţie şi repetă aceiaşi paşi ca înainte până îţi găseşti prietenii. Dacă ai noroc.

Criminaliştii, adică genul ăla de tipi pe care îi vezi în CSI, au propriile lor metode de a găsi dovezi. Una dintre aceste metode este metoda căutărilor în spirală, care poate fi folosită în cazul unor incendieri: criminaliştii merg în spirală de la marginea locului faptei înspre centrul ei în căutare de dovezi. Acelaşi proces poate fi aplicat invers şi în cazul unei explozii sau crime. Du-te în locul unde ţi-ai văzut ultima dată prietenii şi mergi de acolo în spirală înspre exterior. În cele din urmă o să dai de prietenii tăi. Cu puţin noroc, înainte să te ia ameţeala.

Pentru cei mai mulţi dintre noi, căutările nesfârşite ne plictisesc teribil, dar pentru unii oameni e o meserie: salvatorii profesionişti! O să te bucuri să dai ochii cu ei în caz că ai naufragiat sau ai fost îngropat de o avalanşă. Unul din tiparele de căutare ale salvatorilor seamană cu o elice sau cu trei triunghiuri. Pentru început, găseşte un punct de plecare uşor de identificat, precum un reflector uriaş sau o baltă de vomă de culoare distinctă. De acolo, mergi în linie dreaptă, întoarce-te 120 de grade spre stânga şi repetă paşii anteriori ca să te întorci de unde ai plecat, în triunghi. După care mai faci un triunghi. Şi aşa mai departe. Dacă salvatorii sunt în stare să găsească alpinişti îngropaţi în zăpadă, atunci şi tu o să poţi să-ţi găseşti prietenii.

Ce ar face o cărămidă în situaţia asta? Nu s-ar duce să caute pe nimeni, ar aştepta să fie găsită. Pune-te în cur pe undeva şi aşteaptă până dau prietenii tăi de tine. Şansa ca asta să se întâmple e foarte mică. Să spunem că la festival sunt 60 de mii de oameni, iar tu te-ai pierdut de grupul tău de prieteni. Dacă stai pe jos, toată lumea de la festival se mişcă în jurul tău, ceea ce înseamnă că prietenii tăi ar putea fi oriunde în jurul tău. Dacă presupunem că prietenii tăi au rămas împreună, poţi să consideri grupul lor drept o singură persoană. Asta înseamnă că pentru fiecare persoană care dă peste tine, probabilitatea ca tu să dai de ei din nou este de 0,00166678%. De asemenea, e bine să pleci de la presupoziţia că majoritatea oamenilor de acolo or să te calce în picioare, ba chiar mai mult, unii dintre ei o vor face de mai multe ori. Asta înseamnă că, după ce faci calculul, o să ajungi la concluzia că cel mai bine e să te ridici dracului de acolo şi să-ţi cauţi prietenii, bulangiule.

O ultimă soluţie

Nu-ţi scăpa prietenii din ochi.

Traducere: Mihai Niţă

Urmăreşte VICE pe Facebook:

Citeşte mai multe despre festivalurile de muzică:
Ghid de festival pentru cei peste 20 de ani
De ce te simți atât de nasol după un festival
Unsprezece tipuri de dobitoci care merg la festivalurile de muzică
Cum să eviți să te caci la un festival