De ce a fost interzis Nymph()maniac 2?

Există niște diferențe care mi se par clare între rating și cenzură, artă și pornografie. Cum de-a trecut de Comisia de Rating volumul unu și de ce aceiași oameni au interzis Nymph()maniac 2? Nu-i chiar un mare mister. Volumul doi este mai hardcorist.

Luni dimineață m-am dus la vizionarea de presă. Prin nămeți. Am ieșit din casă pentru că filmele lui Lars von Trier în general și a doua bucată de Nymph()omaniac în special merită și graba și efortul. Nu sunt singurul care aștepta cu interes. Volumul unu din Nymph()maniac a făcut în zece zile 13 300 de spectatori. Chestia majoră pentru un film european distribuit în România. Aș cam băga mâna în foc că aproximativ trei sferturi dintre spectatorii ăia așteptau și ei partea a doua. Ca să vadă cum se termină aventurile lui Joe, nu pentru că, doamne ferește nu aveau unde altundeva să vadă futaiuri. Enfin, poate da, era și curiozitatea apropos de ce porcoșenii poate să mai filmeze LvT.

Când s-a finalizat proiecția, admit, eram cam cel mai upbeat. Nu chiar entuziast. Volumul doi e în același timp mult mai bun dar și mult mai prost decât prima parte din opusul cu pizdă, pulă și felație în locuri publice. Este altfel, formal vorbind mai brutal, narativ face alegeri discutabile și este dotat cu un umor negru disturbant de trist.

Ca să clarificăm subiectul: N2 este drama unei nimfomane frigide care încercând prin metode extreme să-și regăsească mojo-ul pierdut, își pierde familia și mai apoi devine recuperatoare. Da, recuperatoare. Din fericire, anumite minusuri manieriste din primul volum dispar. Nu se mai vorbește despre pescuitul sportiv, nu se mai dă cu (secvențe) alb-negru peste cururi de muribunzi.  În camera lui Seligman se lansează, însă, discursuri despre Biserica de Est și Biserica de Vest, ipocriziile corectitudinii politice și asexualitate.

În mod nefast, frigiditatea se manifestă plenar: Joe se usucă și se nasolește, iar Stacy Martin este înlocuită în flash back-uri de Charlotte Gainsbourg.

So far so good, nimic cenzurabil. Deci tot sexvențele au fost de vină. Dar ce-ar fi putut să-i sperie atât de mult pe cei nouă membri & membre din comisia de rating?

Eu aș paria că FCP-ul, cel mai probabil.  (Fully Clothed Pissing, d’oh) Deși nici măcar din context nu se voia erotică, dar probabil noi cei peste 18 ani trebuie să fim feriți de obiceiuri din astea anti-sociale. Mai ales dacă au loc în spațiul public.

Sau BDSM-ul, mdap, se poate să fi fost biciuirile alea. Care pe lângă faptul că sunt extrem de realiste & brutale mai sunt cumva… chiar erotice. Mdap, singura chestie indiscutabil erotică din Nymph()maniac volumul doi mi s-a părut sesiunile de biciure năpraznică la care se supune Joe (Charlotte Gainsbourgh) în speranța de a-și repune în mișcare libidoul comatos. Culmea, tot sesiunile astea oferă un rol foarte fucked up lui Jamie Bell. Al doilea și ultimul rol (în adevăratul sens al termenului) din toată hardughia. Primul îl are Uma Thurman, în partea întâi.

Nici DP-ul cu imigranți africani, nici secvența de la restaurant (absolutamente antologică) nu cred că pot fi considerate ca distrugătoare de moravuri. Mai sunt și ambele tratate în cheie foarte umoristică. Threesome-ul inter-racial cu double penetration este una din cele mai prost filmate secvențe din cariera lui von Trier, dar are un realism ilar. Restaurantul… să zicem că nu-i nimic din ce nu ar face duduițele asistente pe la teve-uri pentru ceva atenție.

Dacă ar fi fost vorba de anti-lesbianism din partea comisiei, nu vedeam nici Viața (și scissoring-urile și muff diving-urile) lui Adele. Felație s-a mai văzut și în partea unu. Aoleo, acu mi-am amintit de un discurs completamente dement și radical despre pedofili. Când Lars von Trier se apucă de gândit în afara cutiei, nici toate filmele cu agende gay premiate pe la festivalurile din ultimii cinci ani nu pot să fie atât de radicale. Deh, LvT este prin simpla lui existență agent provocator. And he’s kicking the shit out of society.

Acu îmi voi face datoria de membru al presei din Românica și voi lua cu  copy & paste din comunicatul de presă lansat azi de distribuitor:

Acest caz de cenzură este unic in Europa, România fiind singura țară din Europa în care Nymphomaniac Vol. II este interzis. În celelalte ţări în care a fost lansat, filmul lui Lars von Trier a primit următoarele clasificări:

Estonia – R14 pentru Vol. I şi R16 pentru Vol. II

Germania – R16 pentru ambele părţi

Danemarca – R15 pentru ambele părţi

Olanda – R16 pentru ambele părţi

Franţa – R12 pentru Vol. I şi R16 pentru Vol. II

Cehia – R18 pentru ambele părţi

Elveția – R16 pentru ambele părți

*

UPDATE: comisia de rating a CNC se va întruni astăzi, la ora 15.00, pentru a viziona din nou filmul. Așteptăm decizia.

A se remarca faptul că în majoritatea țărilor al doilea film a fost considerat mai hard. Eu aș zice că un R16 ar fi fost cel mai just pentru ambele volume. Toată pudibonderia nu mai folosește la nimic în epoca interneturilor. Absolut toate chestiile din film au și nume specializate pe site-urile de porno, nu-i ca și când von Trier ar fi inventat el roata.

Interdicții din astea ipocrit creștine, arhaice, rămășițe ale gândirii totalitare sunt semne ale unei societăți bolnave de ipocrizie și disperate după control.

Chestii care se manifestă fix când vine vorba de un film. Care film, oricât de mult le-ar dispăcea talibanilor de toate confesiunile religioase, este artă și este o testare a pretinselor libertăți de exprimare și gândire. Dacă nu am trăi într-o societate în plin proces de pornificare accentuată a tot ce înseamnă media, Nymph()maniac-urile ar fi un caz aparte și o cauză celebră. Dar trăim în cele mai îmbibate de porno vremuri de la căderea Imperiului Roman încoace.

Urmăriți-l pe Cristi pe blog-ul lui.