De ce e nasol să ai vagin în spaţiul cosmic?

Acum 50 de ani Valentina Tereshokva a intrat în navă şi a decolat spre spaţiul cosmic – un pas mic pentru Valentina, dar un pas mare pentru egalitatea sexelor. Din păcate, în loc s-o ia înainte, societatea a luat-o rău în urmă pe continuumul spaţio-temporal. Dap, acum e mult mai sexistă lumea în spaţiu. Prejudecăţi intergalactice şi alte mizerii.

Anul ăsta cei de la Lynx au lansat o campanie prin care vor să trimită 22 de leneşi ca voi în spaţiu. Probabil le-aţi auzit şi sloganul „pleci bărbat, te întorci erou." Dacă nu, atunci poate le-aţi văzut reclama de pe TV în care o fătucă neajutorată e ridicată de un pompier musculos, pe care ea îl părăseşte pentru un astronaut imediat după aia. M-a pus pe gânduri: cum se face că nu vedem niciodată femei în costume spaţiale?

Buzz Aldrin, erou al cosmosului, este cel care face selecţia pentru „acei bravi bărbaţi, care vor trăi oportunitatea vieţii lor" de pluti în spaţiu. Păi stai Buzz, ai uitat jumătate din invitaţii la poştă? Aldrin însuşi le cere ăstora să „devină membri ai unui grup privilegiat" şi-i întreabă: Sunteţi gata să trăiţi istoria? Atunci plecaţi bărbaţi şi întoarceţi-vă eroi." Să zicem că e doar o retorică slabă. Adică n-ai cum să faci o discriminare de gen pentru un astfel de concurs, nu?

Păi nu, nu poţi. Cam de o lună. Înainte de asta cei din Rusia, Ucraina, Kuwait, Indonesia, Mexic, Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită au luat ăn serios reclama şi le-au interzis femeilor să participe. Din fericire organizatorii şi-au dat seama c-au dat-o în bară şi au dat vina pe o eroare de exprimare.

Poate că nu e un lucru atât de surprinzător; spaţiul cosmic mereu a fost un mediu sexist. Pe vremuri se credea că e imposibilă testarea potenţialului unei femei pentru o călătorie în spaţiu. Se credea că ciclul făcea imposibil orice test, pentru că trupul feminin trece prin schimbări hormonale toată luna. Tare, nu?

Margaret A. Weitekamp, curatorul dimensiunilor sociale şi culturale ale zborului spaţial îţi explică situaţia cu mai puţine zâmbete pe buze: „Se leagă de istoria largă. Dacă vrei să te gândeşti la istoria evoluţiei politice a femeilor , la evoluţia lor socio-culturală din secolul 20, trebuie să iei în calcul că o mare parte a lucrurile acelea s-au petrecut din lipsa de înţelegere a funcţionării corpului feminin."

Până la urmă, în 1960, Dr Lovelace (ştiu că sună a nume de dansatoare exotică, dar nu) a dovedit medical că fizicul femeilor e la fel de capabil ca cel al bărbaţilor în spaţiu. Asta nu mă face să vrea să mă duc acolo, dar când vă spun că trupul meu e fără cusur, nu glumesc.

John Glenn, primul american care a zburat pe orbita Pământului, clar n-a ascultat-o pe Dr Lovelace, pentru că la doi ani după aia argumenta că imposibilitatea femeilor de a merge în cosmos vine „de la modul în care e organizată societatea noastră. E un fapt. Bărbaţii se duc să lupte în războaie, să piloteze avioane şi să se întoarcă la pensie, ca să cosntruiască unele noi. Faptul că femeile nu participă e o parte a ordinii sociale." Ei bine femeile testate de Lovelace au avut de două ori mai multe ore de zbor ca tine Glen. De asta ce zici?

Prima femeie din spaţiu a fost o rusoaică numită Valentina Tereshkova în 1963, urmată de Svetlana Savitskaya în 1982 şi Sally Ride în 1983. În 50 de ani doar 55 de femei au fost în spaţiul cosmic, în comparaţie cu aproximativ 500 de bărbaţi. Weiterkamp explică „în momentul în care Sally Ride devine prima femeie americană din spaţiu în 1983, ea devine abia a treia femeie care a ajuns acolo. Deci în 20 de ani aţi trimis doar trei oameni? Restul, de la 47 în sus, au venit doar în ultimii 30 de ani. Ritmul ăsta e oribil de lent. Există femei care sunt foarte interesate de zborul spaţial, dar schimbarea asta de egalitate a sexelor e foarte lentă.

Sally Ride, prima americancă cu fofoloancă din spaţiul cosmic. Asta probabil cu excepţia unora dintre animalele trimise acolo sus. De fapt, probabil că tipii au călcat în picioare şi onoarea căţelelor.

E dezamăgitor cât de puţin s-au schimbat lucrurile pentru femeile, care vor să devină cadete spaţiale, din 1960 până în zilele noastre. În dezbaterea dacă femeile sunt sau nu apte să ajungă pe Marte, Anatoly Grigoryev, directorul institului medical, care se cosmonauţii ruşi a spus: „femeile sunt fiinţe fragile şi delicate şi de-asta bărbaţii ar trebui să conducă avansul spre planetele îndepărtate şi să care femeile în braţele lor puternice." Dap, e momentul să râdeţi din nou.

Oricum, poate problema nu e la femei, poate e a bărbaţilor şi a inabilităţii lor de a-şi ţine braţele alea forţoase în propriile buzunare. În noiembrie 2011 experimentul rusesc Marte 500, în care şase bărbaţi au fost izolaţi pentru a simula călătoria spre planeta roşie, au delcarat că nu puteau primi femei pe naveta improvizată din cauza tensiunilor sexuale. Se pare că, într-un alt experiment, un astronaut a încercat să sărute o astronaută. Imaginaţi-vă cum ar fi să fiţi blocate într-o conservă cu unul care nu înţelege că nu însemană nu. Bărbaţii sug distracţia din orice.

Lăsând marketing-ul deoparte, faptul că Lynx vor să facă posibilă plecarea de pe planetă într-o rachetă gigantică e bestial. La momentul actual Sabrina Renzschke e una dintre două femei din topul de 20 de participanţi din UK şi Irlanda al concursului controversat, dar genial al celor de Lynx. Ea mi-a spus: „Am fost contactată de mai multe femei, care vor să mă susţină fix pentru că sunt femeie, deşi ele nu doresc să participe. Aş fi al naibii de fericită să plec. Cred că e genial să cucereşti cosmosul femeie fiind. Nu e doar special pentru că tu cucereşti spaţiul, e şi faptul că noi suntem încă departe de echilibrul sexelor şi nu zic de locuri din lumea a trei, ci vorbesc de Europa.

„Multe dintre noi avem dificultăţi atunci când ne căutăm de muncă, câştigăm mai puţin, trebuie să muncim mai mult şi nu suntem luaţi în serios de colegii noştri."

Weitekamp continuă: „Femeile au arătat că sunt apte fizic. În medie ele sunt mai mici, mai uşoare, au nevoie de mai puţină mâncare, mai puţină apă, mai puţin oxigen. Rata lor de infarct e mai mică, au şi mai puţine probleme pulmonare decât bărbaţii. Au durate de viaţă mai lungă. E jenant că trebuie să recurgă la aceste stereotipuri vechi despre cosmosul, care e o frontieră pe care numai bărbaţii o pot depăşi."

Ce ciudat, parcă acum vreau să merg să dorm într-o navă spaţială fără TV timp de doi ani. Să mă fut în sexismul vostru patriarhal. Muie. Lynx, vin să mă înscriu.

Urmăriţi-o pe Camille pe Twitter: @CamStanden