De ce să-ți schimbi sexul când poţi fi tranimal?

Dacă în România o iau razna toți bigoții cât ține Gayfest, în Anglia nu e mare lucru să te îmbraci în femeie când mergi la petreceri. În toată țara, tipi ca ăștia de aici fură rochii Dorothy Perkins din garderoba colegei lor de apartament, ca să se plimbe prin oraș îmbrăcați ca la carnaval. Când Alan Carr face asta, e amuzant, dar nu există nimic mai hilar decât un jucător de rugby imens deghizat într-o ținută de transsexual de prost gust, nu?

Dacă vrei s-o iei pe o rută mai artistică când te deghizezi în femeie (și sigur o să vrei asta, oricum ești deja renegat), s-ar putea să-ți placă ideea de tranimal. Look-ul de tranimal a apărut la sfârșitul anilor 90 în San Francisco, când un grup de clubberi și transsexuali s-au plictisit de vechea poveste cu păr imens, țâțe și tocuri și s-au hotărât s-o ia în altă direcție, tranformându-se în ceva ce arată ca o încrucișare între Josef Mengele, Pamela Rooke și Cernobîl.

Performera și muziciana Jer Ber Jones i-a dat look-ului numele de tranimal, așa că am discutat cu ea despre acest trend.

VICE: Unde a început mișcarea asta tranimal?
Jer Ber Jones: Mulți oameni din San Francisco au început să fie interesați de un gen mai teatral de deghizare. Erau generația care a urmat vedetelor arhicunoscute John Waters, Leigh Bowery, Boy George, Cindy Sherman și Grace Jones și scopul lor nu era doar de a arăta drăguț și de a trece drept femei. Erau interesați de crearea unor personaje dinamice, nu se mulțumeau doar să se îmbrace ca o femeie.

În ce fel erau mai dinamici ca de obicei?
Veneau mereu la Ugly Night, petrecerile pe care le dădeam anual, unde se adunau toți bețivii, cocainomanii și prăjiții și unde look-ul travesti era mereu la ordinea zilei și arăta extraordinar. Erau multe peruci oribile, scursori, cicatrici și vânătăi, dar unii oameni se îmbrăcau și în personaje urâte mai normale, cum ar fi Scary Spice sau Oprah sau Barbra Streisand cu un braț lipsă. Și oamenii care se deghizau în travesti obișnuit erau mișto. Veneau îmbrăcați ca mamă grăsană microbistă sau ca pervers cu un costum pătat cu spermă, din astea. Sau cei care aveau tatuaje și piercing-uri își scoteau toate pierce-urile și își acopereau tatuajele cu fond de ten și se îmbrăcau în travesti obișnuit, ceea ce face parte tot din mișcarea tranimal.

Cum adică? Care e diferența între travestiul normal și cel de tip tranimal?
Am ținut multe workshop-uri despre mișcarea tranimal la diverse muzee – de exemplu, la UC Berkeley și LA Hammer – așa că s-au dezvoltat câteva look-uri tranimal clasice, dar poți face nenumărate alte lucruri pentru a-ți transforma ținuta într-una de tip tranimal. Look-ul tipic de tranimal a pornit de la mine, Squeaky Blonde, Mathu Andersen și fotograful Austin Young.

Cine a adus ce în mișcarea tranimal?
Contribuția mea au fost costumele din hârtie și machiajul morbid, gen Technicolor Butoh. Squeaky a adăugat elemente fals-satanice, goth, de ucigaș în serie, iar Austin le-a reunit pe toate, le-a găsit un logo, a început să documenteze fenomenul și ne-a aranjat workshop-uri la muzee.

Nu e și Mathu unul dintre inițiatorii mișcării?
Ba da, el și fostul lui iubit, Zaldy, au fost doi dintre vedetele Limelight în anii 1990 – niște prinți ai cluburilor din New York. El e responsabil și pentru look-ul inițial al lui RuPaul și se ocupă de machiajul ei și în ziua de azi. A participat la multe dintre ședințele noastre foto și a făcut machiajul la worhskop-ul de la muzeul Hammer când am transformat 100 de angajați ai muzeului în tranimale.

Mișto. Vedetele din prima generație travesti au avut și ele o influență majoră asupra look-ului tranimal?
Da, cu toții îi adorăm pe Boy George și pe Leigh Bowery. Am putea spune că Leigh e bunicul, sau bunica, mișcării tranimal, de fapt. Nu sunt sigură dac artista Kembra Pfahler era și ea vedetă prin cluburi – cred că era – dar și ea a rezumat perfect estetica noastră prin termenul „accesibilitate", ceea ce înseamnă să cumperi cât mai puține lucruri și să te folosești de ce ai deja în jurul tău. De fapt, așvrea să spun că urăsc orice fel de branding în sensul ăsta. Dacă văd vreodată un kit de machiaj special făcut pentru tranimale, o să vomit. Și apoi îi dau în judecată pentru drepturi de autor.

Ha. Deci totul e homemade? Sau există unele firme care se pretează foarte bine pentru look-ul tranimal?
Cele mai bune ținute sunt întotdeauna cele homemade, improvizate. Dar nu există vreo regulă care să spună că nu ai voie să folosești decât chestii homemade. E ca și cum ți-ai mobila casa – nu vrei să fie toată cu mobilă de la Ikea, ar fi un coșmar. Desigur, există câțiva designeri care se ridică deasupra tuturor celorlalți și care au reprezentat o inspirație majoră pentru această mișcare. Îi știți: Viktor & Rolf, Vivienne Westwood, Pat Fields, Zaldy – oameni din ăștia.

A, OK. Îmi închipui că nu vin mulți îmbrăcați asemănător la o petrecere tranimal, dar există câteva elemente pe care le folosesc toți?
Da, ciorapii rupți și trași peste față sunt elementul-cheie în look-ul tranimal. Mie nu mi-a plăcut niciodată, dar având în vedere că mulți dintre noi, transsexualii, suntem tipi destul de masculini și ne place părul nostru facial, e o modalitate bună de a-l acoperi fără să trebuiască să ne radem la piele. Funcționează foarte bine pentru tipii care ar trebui în mod normal să-și pună 26 de straturi de fond de ten și machiaj ca să-și acopere barba.

Există mulți oameni cărora le plac tranimalele?
De obicei, tranimalele nu duc lipsă de admiratori. Să zicem că unii dintre ei trebuie să recurgă la trucuri uneori.

Lămurește-mă puțin. Din câte văd eu, intenția nu e de a arăta neapărat animalic, ci mai mult dement.
Da, chestia cu animalul mi-a venit când am văzut pe cineva care își făcea un look din asta teatral și m-am gândit că arată ca un animal sălbatic printre transsexualii obișnuiți care păreau a fi participanți la un concurs de travesti organizat de RuPaul. Îmi place curajul ăsta de a-ți permite să arăți urât ca dracu' și apreciez urâțenia culturii mainstream, care cuprinde creștinii bigoți, Shrek, cizmele Ugg și stilul de viață al Marthei Stewart. Totul e urât și banal, dar în același timp frumos și fascinant.

Și ce o să faci atunci când look-ul tranimal va deveni o parte urâtă și plictisitoare din societate?
Haha, e amuzant ce zici. Să știi că nu ești departe de adevăr. Tocmai am auzit că Academia de Știință din California – un muzeu, planetariu și acvariu imens de multe milioane de dolari din San Francisco – a organizat o petrecere cu tema „tranimal". Au angajat niște drag queens care au apărut deghizate în Flintstones, cu imprimeuri de ghepard și zebră, oase în păr, buze sclipicioase, ciorapi pe față și tocuri imense. Am râs de m-am prăpădit când am auzit.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre transsexuali:
În culisele vieții de noapte a transsexualilor
Fotografii cu transsexuali brazilieni care joacă dodgeball
În culisele comunității transgender din Istanbul
Cinci motive pentru care e mişto să fii transsexual în România