​Destinul îți e controlat de nevoia de a te pișa

Am luat multe decizii proaste când am simțit nevoia imperioasă de a mă pișa. Odată, la beție, m-am băgat pe o alee întunecoasă pe undeva pe lângă Finsbury Park și jur că a durat trei minute, timp în care două mașini ale poliției au trecut pe lângă mine și am fost sigur că o să mă aresteze sau o să-mi dea amendă. Cum dai telefon să rogi pe cineva să te scoată din căcat într-un caz ca ăsta? „Salut, știu că dormeai, dar am nevoie de patru mii de lire să ies din închisoare pe cauțiune pentru că m-am pișat pe stradă."

Ne pișăm tot timpul. Nu cumva ai nevoie să te piși chiar acum? Ia gândește-te. Cascade. Gândește-te bine cum e când torni apă într-un recipient de la înălțime. Oare ai nevoie să te piși, pe o scară de la 1 la 10, nivelul 6? 7 din 10? Ia gândește-te. Ghici ce: pișatul îți schimbă chiar acum credința în liberul arbitru.

Asta a descoperit știința. Potrivit cercetătorilor Michael R. Ent și Roy F. Baumeister, singura variabilă care îi face pe indivizi să creadă în liberul arbitru nu e fumatul unui cui și scrierea unei introduceri la o carte de filosofie așezat sub un poster cu Bob Marley și nici nu e rezultatul unei credințe adânci în omnipotența divină. Ci depinde doar de câți litri de a​pă sau suc ai băut acum 90 de minute și de cât de presantă e nevoia de a te pișa.
Au aflat chestia asta cu ajutorul unui sondaj la care au participat 81 de persoane. În primul rând, sondajul voia să știe nivelele de foame, sete și pișare pe care le simțea participantul, cât și nivelul dorinței de sex. Apoi urmau o serie de întrebări despre cât de mult credeau în propriul destin.

Rezultatul a fost așa: cei care simțeau nevoie fizice presante – o pișare, un futai, un sandviș sau o cola – nu considerau că au control asupra vieții lor. Fiecare dată când avem nevoie să ne pișăm și trebuie să ieșim din căldurica sacului de dormit e un test din partea universului.

Ent și Baumeister au folosit testul penteu a determina liberul arbitru a 23 de persoane care sufereau de atacuri de panică, 16 epileptici și 35 de persoane sănătoase. Au descoperit că cei care sufereau de probleme care provoacă haos în minte nu erau atât de preocupați de liberul arbitru, ceea ce e și normal, din moment ce au destule griji pe cap.

Și a mai fost un al treilea test – după ce rezultatele inițiale nu au descoperit nicio corelație specială între foame și liberul arbitru, cercetătorii au administrat testul unui nou grup de 112 persoane care se aflau la regim și altora care nu erau la regim. Au descoperit, așa cum se așteptau, că la cei care nu țineau regim, credința în voință scădea cu cât erau mai înfometați, pe când cei care țineau regim au descoperit că voința li se întărește când erau mai înfometați. Mâncaseră atâția morcovi și refuzaseră atâtea gogoși încât ajunseseră la un nivel înalt de pace superioară.

Ce ne spune asta despre viață, univers și concepte filosofice? Practic, corpul nostru are o contribuție mult mai mare în luarea de decizii decât ne așteptam.

Nu suntem doar niște creiere cu picioare. Avem și stomacuri și vezici, care ne afectează modul de gândire. E o teorie numită cogniția incorporată – cu rădăcinile în Kant – care susține că natura minții e determinată în mare parte de nevoile și forma corpului uman.

Cum putem aplica teoria în viața de zi cu zi? Nu sunt sigur. Poate ar trebui să mănânci un sandviș, să te piși sau să faci caca data viitoare când ai de făcut o decizie importantă, care-ți poate schimba viața.

@joelgolby

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe chestii asemănătoare:
S-a inventat metoda științifică de a elimina melodii d​e căcat din creier Muzica schimbă modul în care creierul tău pe​rcepe realitatea Știința demonstrează cum creierul unui ​artist este diferit Femeia care și-a făcut o gaură​ în cap ca să-și deschidă mintea