Ai peste 18 ani?

Materialul la care vrei să ajungi este considerat 'nepotrivit' de calugărițe, departamente legale și (probabil) maică-ta, așa că am vrea să fim siguri că ești major/ă înainte să-ți dăm voie să-l vezi.

Nu

Păsări de noapte

Ditamai țâțoancele

De Scot Sothern

Scot Sothern este un fotograf din Los Angeles și un mare fan al prostituatelor. În ultimii 20 de ani s-a culcat cu/sau a fotografiat o mulțime de curve din LA. Lucrările sale au fost expuse peste tot, în State, Canada și Europa. Pozele sale ridică multe întrebări, așa că îi oferim o rubrică permanentă cu scopul de a afla poveștile din spatele fiecărei fotografii. Vom avea săptămânal câte o imagine cu tot cu povestea ei, să știm ce dracu’ se-ntâmpla în momentul ăla. Bine ai venit la Subscrieri Nocturne.

La intersecția 6th și Gladys din Los Angeles există un părculeț înconjurat de un gard greoi și verde și care este închis noaptea. L-am văzut peste zi și arată drăguț. Este curat, liniștit, cu umbreluțe la mesele de picnic și cu locuri de joacă. Văd umbrele prostituatelor care se cațără peste gard ca să se odihnească câteva ore, până răsare soarele și strică tot. Sunt într-o intersecție și-ncerc să mă decid în ce direcție s-o iau. Într-o parte este un dealer de droguri, iar în cealaltă o târfă. Amândoi se-ndreptă spre mine. Curva ajunge prima și-i ofer 15 dolari în schimbul unor fotografii.

„Țâțe", mi-a zis. „Vrei să-mi fotografiezi nenorocitele de țâțe?"

Îi spun că da, e o idee bună și deschid portiera. O ia prin fața mașinii ca să urce și trece pe lângă dealer.

Ăsta mă-ntreabă ce vreau și se poartă de parcă n-ar avea nevoie de vreun motiv ca să mă tragă afară pe geam și să-mi rupă capul.

Îi spun c-am deja ce vreau, s-aibă o noapte frumoasă și să-și păstreze încrederea. Mi-am schimonosit fața și i-am rânjit ironic, lăsând impresia că sunt capabil să-l iau de urechi, să-l trag pe geam și să-i sparg și ăia trei dinți pe care-i mai are în gură.

Nu e intimidat. „Ce vrei?" mă-ntreabă iar. „Nu mă lua cu căcaturi”, a ridicat tonul.

Prostituata a ajuns pe locul ei. „Pe mine mă vrea, cretinule”, i-a zis. A priceput acum, dar nu cred că înțelege de ce cineva ar plăti pentru ea în loc să dea banii pe niște droguri. Se-ntoarce înapoi la colțul lui din intersecție. Ridic geamul și-o iau la dreapta.

Îmi întreb însoțitoarea dacă știe vreun loc retras unde putem face artă. Îmi spune s-o iau pe aici și pe-acolo.

„Am niște țâțe ale dracu' de mari", îmi zice. „Pe acolo, pe acolo, oprește aici, aici."

Nu-i un loc bun; nu-i mai intim ca locul din care am plecat și este și mai puțin pitoresc.

„E doar un perete alb”, îi zic. „Vreau alt background. Hai să ne mai plimbăm puțin. Știu un loc aproape."

Prea târziu; a deschis deja portiera și-a pus piciorul pe asfalt. „Dă-mi banii" , îmi zice. „Hai, dă-mi banii."

„Relaxează-te, stai o clipă." Sting farurile, opresc motorul, trag frâna de mână și ies din mașină punându-mi cheile în buzunarul de la spate. La trei felinare mai încolo e un terminat care trage să moară făcând locul de neprivit. În buzunarul drept am 60 de dolari în hârtii de zece și cinci. Încerc, așa cum îmi e obiceiul, să scot din buzunar doar trei hârtii de cinci, fără să se vadă că mai am și alți bani. Totuși, prostituata vede teanucul de bancnote și-mi zice c-ar trebui să-i mai dau încă cinci dolari, doar am văzut ce sâni imenși are și merită 20. Am fost de acord și i-am dat banii.

Și-a ridicat bluza și mi-a arătat țâțoancele. „Hai, pozează. Grăbește-te, nu vrea să stau prea mult aici."

Am vrut s-o mut puțin, pe un fundal mai colorat.

„Nu, în niciun caz", îmi zice. „Îți faci căcăioasele de poze aici."

Încerc s-o conving să meargă, dar mă apropii prea mult și vrea să-mi tragă una. „Bine, în regulă" îi zic. „Stai aici." Reușesc s-o pun să stea lângă un felinar. Mă dau mai în spate, îi spun să se uite la mine și  fac o poză. Îmi spune că ea a terminat, eu nu mai adaug nimic, realizând că trebuia să păstrez ăia cinci dolari ca stimulent. Se apleacă spre stradă, privește stânga-dreapta, iar eu mai fac o poză. Mă gândesc că banii proaspeți din buzunar o fac dornică să se drogheze cât mai repede, dar tot mă surprinde când își lasă bluza-n jos și-o ia la fugă. O privesc cum dispare, apoi apăs pe-un buton de pe spatele Nikon-ului și mă uit la imagini.

Primul album foto al lui Scot, Lowlife, a apărut anul trecut. Găsești mai multe informații pe  site-ul său.

Traducere: Andra Olteanu

Comments