Am vorbit cu David Lynch despre cafea

Beau cafea prin bodegi cu esență de păr de pisică la fel de des ca și voi. Beau și din alea de la automatele de pe stradă, dar în adâncul meu, mă topesc după frappe-urile scumpe.

În cele mai multe zile, mă găsești în cafenelele scumpe unde îmi cheltui toți banii ca un dependent de jocuri de noroc. Dar de fiecare dată când iau prima gură, nu sunt atât de impresionată. Mă simt păcălită. Nu pot să nu mă întreb: poate nu sunt înnebunită după cafea, ci după ritual?

Abia când l-am văzut pe agentul special Dale Cooper în Twin Peaks s-a schimbat totul pentru mine și mi-am schimbat cu totul perspectiva asupra băutului de cafea.

Oricât am stat noaptea să mă întreb cine a omorât-o pe Laura Palmer, nimic nu m-a fascinat mai mult decât modul artistic în care agentul Dale Cooper își bea cafeaua. Cafea la cină. Dacă te uiți în dicționar după cuvântul „zen", sunt sigur că găsești ceașca lui de porțelan care pătează pagina.

De câte ori îl văd luând o gură din „ceașca de cafea a dracului de bună", sunt convinsă că trăiește o experiență incredibilă pe care eu nu cred c-am trăit-o vreodată. Ce pun în filtrul ăla? Oare ar trebui să mă mut în Washington State? Dale, zi-mi ce bagă ăștia în ea, omule! Arsenic?

Până la urmă am hotărât să aflu răspunsul la toate întrebările chinuitoare despre cafeaua lui Dale și, din fericire, am avut norocul ca David Lynch să aibă chef să-mi răspundă la ele. Pe lângă faptul că l-a inventat pe agentul special Dale Cooper din cel mai bun serial de televiziune al tuturor timpurilor, David a creat și propria linie de cafea și stăpânește arta filosofică de a bea cafea – bea aproape douăzeci de cești pe zi, mai exact.

MUNCHIES: Salut, David. Să știi că mă gândesc la tine de câte ori beau cafea. Îți amintești când ai băut cafea prima dată?
David Lynch: Nu-mi amintesc data exactă, dar știu că am iubit cafeaua de când eram mic.

Cât de mic?
Foarte mic. Aveam, poate, trei ani.

Trei?
Nu sunt foarte sigur, dar știu că toată copilăria mi-a plăcut mirosul cafelei râșnite.

Ce înseamnă pentru tine o cafea bună?
Aroma e totul. N-ar trebui să fie amară, ci cu gust fin și bogat. Îmi place să beau espresso cu lapte, de exemplu latte sau cappucino, dar espresso-ul trebuie să aibă o spumă aurie. Ce frumos poate să arate, Helen.

Și cum e o cafea proastă?
O cafea proastă are gust acid și amar. Și deși există o aromă bună undeva pe-acolo, e sufocată de acidul și amăreala aia. E foarte frustrant să primești o ceașcă de cafea proastă când tânjești după una bună.

Companiile de cafea au evoluat mult în ultimii cincisprezece ani.
Italia a produs dintotdeauna cafea bună, dar America a evoluat mult, într-adevăr.

Slavă Domnului. Apropo de companiile americane de cafea, să știi că am încercat cafeaua David Lynch Signature. Ce te-a făcut să-ți dorești să ai propria linie de cafea?
N-a fost ideea mea, de fapt. Într-o zi, un prieten a venit la mine și mi-a spus „David, la câtă cafea bei, ar trebui să-ți faci un brand propriu." Și uite așa, dintr-una în alta, am ajuns să degust foarte multe cafele diferite. Mi-a mai zis un prieten că știe un loc în Long Beach unde se bea o cafea excelentă, dar am gustat-o și mi s-a părut groaznică, așa că am tot gustat cafele și am făcut amestecuri și am revenit mereu la aceeași aromă.

Ai o terminologie anume pe care îți place s-o folosești în descrierea cafelei?
Știi cum sunt degustătorii de vin, care au un miliard de cuvinte diferite [râde], dar la urma urmei, totul se reduce la ce-ți place cu adevărat. Dacă-ți vine să zici „grozavă cafea" după ce ai băut-o, atunci e o cafea bună după standardele tale.

Și eu prefer simplitatea. Uite de ce te contactasem. Nimeni nu face cafeaua să pară mai grozavă decât agentul special Dale Cooper din Twin Peaks. Ce fel de cafea crezi că ar alege el din brandul David Lynch Signature?
Agentul special Dale Cooper bea multă cafea la cină. Cred că i-ar plăcea David Lynch Signature Cup Coffee House Roast, pentru că i-ar plăcea aroma și nu i s-ar părea acidă sau amară. Și probabil ar comanda mai multe cești.

Nu-l învinuiesc. Și eu beau prea multă cafea. Simți că te inspiră cafeaua?
Da. Știi o chestie? Când eram în liceu, am citit o carte numită „Spiritul Artei" de Robert Henri și în ea, autorul vorbește despre spiritul artei care s-a transformat pentru mine în viața artei. Cafeaua face parte din viața artei. Nu știu exact cum funcționează, dar te face să te simți bine și ajută la procesul creativ. Merge sigur mână în mână cu pictura.

În esență, ce găsești tu într-o cană de cafea?
Un prieten bun.

Am auzit că faci ca Balzac: bei vreo douăzeci de căni pe zi. E adevărat?
Zilele astea am redus la zece. E adevărat că înainte beam câte douăzeci. Dar erau mai mici. Acum le beau în căni mai mari.

Dacă beau mai mult de două căni, eu încep să tremur. Probabil ești o ființă evoluată de poți să bei atâtea.
[Râde] Îmi place mult cafeaua…și tot beau, nu mă mai opresc. Am un truc totuși: mă opresc din băut pe la 5:30 dimineața.

În ce forme o servești?
În special sub formă de cappucino, dar îmi place și caffe latte. Tocmai mi-am cumpărat două espresoare incredibile.

Ce fel de espresoare?
La Marzocco. Fiecare cană iese exact la fel după ce ai tastat formula. Sunt atât de frumoase, Helen. Cafeaua e lucru mare. Sunt atâtea sisteme prin care o poți prepara – oamenii descoperă ce le place și apoi își construiesc propriile sisteme. Trebuie să descoperi ce funcționează pentru tine și ajungi direct în paradis.

Ce sfat ai avea pentru cei care n-au gustat cafea niciodată?
Ce să zic, dacă încep cu cafeaua David Lynch Signature, mă tem că o să fie dezamăgiți de orice alt tip de cafea [râde].E frumoasă lumea cafelei.

De acord. Mă duc chiar acum să beau o ceașcă.
Îți doresc să găsești un loc cu cafea minunată.

Mulțumesc la fel, David.

Traducere: Oana Maria Zaharia