Fotografia în epoca dronei personale

John Vigg e de părere că toți ar trebui să avem o dronă personală. O poți folosi ca să protejezi siguranța națională sau să-ți livreze pizza acasă. O poți folosi petru orice.

Deși oamenii își pun pe cap și pe căști camere de filmat cu rezoluție mare de ani de zile, Vigg crede că încă nu realizează ce ar putea face. El caută o nouă estetică. În căutarea acestei noi estetici, Vigg a creat și programat drone înarmate cu camere care zboară în diverse zone unde nu se poate ajunge pe jos.

Interesul i-a fost trezit de o secțiune a pădurii de pini New Jersey Barrens. „Google Maps arăta că în mijlocul acestui vast teritoriu neatins exista o clădire, când de fapt singurii locuitori ai zonei sunt copacii. Google Earth greșise, iar eu voiam să ajung acolo ca să dovedesc asta,” spune Vigg.

În cuvintele lui Vigg, dronele îl ajută „să descrie peisaje contemporane și schimbăriîn esteticile actuale în timp ce investighează spațiul.” În ultimele lucrări, Vigg împinge limitele fotografiei aruncând un ochi spre peisajele tradiționale. Pentru a captura exact imaginile pe care le dorește (atunci când mijloacele aeriene convenționale – precum zmeele și baloanele – nu reușesc), a construit drone folosind același echipament high-tech pe care îl folosesc oamenii de știință când construiesc vehicule aeriene fără pilot.

Încerc să obțin look-ul perfect pentru dronă. Vreau să folosesc ceva la care are acces toată lumea. E vorba de a accepta ce ne oferă această tehnologie și să analizăm estetica și natura ei plăcută, spune el. Într-o epocă în care Google Maps și Google Earth au devenit indispensabile pentru experiențele noastre vizuale, Vigg duce conceptul un pas mai departe, aventurându-se într-un teritoriu unde nicio mașină de Street View nu a intrat vreodată.

Cum ți-a venit ideea să lucrezi cu drone?

John Vigg: Am găsit pe Google Maps și Google Earth mai multe baze aeriene care aveau drone, așa că am început să le desenez. Aveam nevoie de o idee pentru fotografii aeriene avansate, așa că am început să investighez aceste baze aeriene strict secrete. Le aveam în minte de săptămâni întregi. Am început să cercetez cum aș putea produce și eu unele.

Cum ai construit și programat dronele?

Am construit singur scheletul pentru că susțin echipamentul electronic care îmi place. Iau piese din mai multe părți. Baza e din 3D Robotics. Programarea e open source. Pur și simplu dai click pe puncte de pe harta Google unde vrei să zboare chestia. Eu folosesc camere GoPro. Când am început, foloseam GoPro 2. Aveam probleme cu rezoluția imaginilor, dar apoi a ieșit GoPro 3. Oferă o calitate mult mai bună a imaginii și pot controla dronele cu iPhone-ul, ceea ce înseamnă că sunt mai ușor de manevrat în aer. M-a ajutat mult.

Una dintre dronele construite acasă de Vigg survolează scena de sus.

Îmi poți spune cum ți s-a schimbat munca în paralel cu ultimele descoperiri tehnologice?

A fost o realizare. Se formează o nouă estetică. Toată lumea s-a obișnuit cu Google Maps și Google Earth. Sunt artiști care produc imagini artistice frumoase din chestiile astea, dar acum oricine poate avea drona lui personală. Acum cu toții putem crea aceste imagini aeriene. Tehnologia deja nu mai are limite. Le poți programa să facă orice; singura restricție e timpul de zbor. Caut ceea ce un fotograf ar numi arie de contradicție, spațiul dintre două spații. Cum sunt șinele de tren. Mereu glumim că una dintre părți e greșită. Ariile astea sunt foarte interesante. Uneori se ascund.

Ce arii de contradicție ai expus până acum?

Prima e clădirea din Pine Barrens care nu exista. E un loc interesant. Locul ăsta există undeva pe radarul cuiva, dar nu și pentru ceilalți oameni.

A doua e Minetta Brook, un râu pierdut care încă curge pe străzile din Manhattan. Inundă librăria de Drept NYU. Există case în Manhattan ale căror subsoluri sunt inundate. Râul există încă de la începutul construirii orașului. Am mers și am fotografiat cursul râului. Expunerea constantă a unei singure arii punea accentul pe ceva ce nu părea să existe.

Ce înțelegem prin „loc”? Cum folosesc lucrările tale tehnologia pentru a schimba chestia asta?

În mod tradițional sau istoric, mereu am folosit hărți pentru a defini diverse arii, precum granițele dintre țări. Tehnologia, din cauză că e atât de evoluată acum, are prea multe straturi. E imposibil să te uiți la un singur element ca să definești un loc. Există multe elemente care-l pot defini. Poate fi riscant. Cum descrii cu precizie un loc când software-ul pe care îl avem (Google Maps etc) e atât de arogant? Vedem adevărul dar e de fapt un algoritm.

Care sunt implicațiile sociale ale muncii tale?

Dacă te uiți la lucrările mele, există mereu mai multe imagini. Încerc să combin Google Earth cu imaginile mele ca privitorul să poată trage propriile concluzii. Ca și în cazul Minetta – vezi râul curgând. Îl urmăresc atent, geografic. Lucrările mele se aliniază cu vechile hărți istorice.

Ai menționat că se formează o nouă estetică. Cum ai defini-o?

E faptul că acum putem avea drone personale – e vorba de imaginea pe care ne-o oferă drona și modul în care o privim. Are o estetică diferită, așa cum și Google Maps are estetica lui. Fotografiile sunt aproape numai informație în momentul de față. Să luăm drept exemplu tragedia din Boston. Oamenii se uitau la fotografii doar ca să obțină informații. Așa se uită calculatoarele la fotografii. Care sunt similaritățile și diferențele? Oamenii tind să consume fotografiile tot în felul acesta din cauza numărului imens de imagini care se produc. Vezi cumva dincolo de ele, le scanezi.

Care e următorul tău proiect?

M-am plimbat prin împreujurimile New York-ului și am studiat hărțile cu străzile vechi, felul în care străzile au devenit străzi. Ce formațiuni geologice sau ce râu au făcut strada asta aă ajungă așa și s-o ia pe aici? Fac asta cu GPS-ul. Când mă uit la ele pe o hartă, văd ce similarități sunt în aceste zone.

Text: Morgan O'Leary

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:

Ce se ascunde în spatele vălului anti-drone

Chiar şi dronele malefice de supraveghere pot fi artistice