Fotografii cu skaterii rămași în urma cutremurului din Nepal

Skateboarding-ul e o limbă universală. O simplă bucată de lemn cu patru roți prinsă de ea poate depăși toate barierele sociale și culturale.

Am crescut în apropiere de Plumstead și Woolwich din sud-estul Londrei, care e casa uneia dintre cele mai mari comunități nepaleze din Marea Britanie. Unul dintre cei mai apropiați prieteni ai mei, ilustratorul Gaurab Thakali, e din comunitate. S-a născut în Nepal și a locuit acolo pentru primii zece ani din viața lui. L-am întâlnit când se dădea cu skate-ul, iar de atunci facem asta împreună de ani de zile.

În 2015 am decis să mergem împreună în Nepal ca să facem niște lucrări - despre skateboarding, dar și despre viața de zi cu zi și revenirea după dezastrul cutremurului catastrofal care a lovit țara. El era din interior, iar eu eram străinul.

Există doar un skatepark în Nepal, unul făcut de comunitate în Pokhara. E o scenă mică, dar plină de indivizi determinați. Skateboardingul a fost pentru mine un instrument de comunicare, un punct comun care mi-a permis să intru în comunitatea asta și să o cunosc la un nivel mai intim.

Parcul din Pokhara a fost construit și finanțat în întregime de un bărbat pe nume Ram. Ram s-a dedicat din tot sufletul skateboarding-ului, pentru că-l consideră o formă de expresie pozitivă a tinerilor din Nepal. Și-a petrecut ani buni încercând să convingă guvernul să finanțeze parcul, fără să-i iasă nimic la schimb.

Skaterii variază de la puști care de abia s-au urcat pe placă, la tineri neînfricați, care fac toate schemele care-ți vin prin cap. Unii dintre ei au urmărit skateri americani pe internet și erau așa de entuziasmați de sport, că mi-au amintit de cum eram eu când am început să mă dau pe placă acum zece ani.

Semnele cutremurului erau evidente peste tot - dar nu neapărat în distrugerea pe care am văzut-o, ci mai mult în reconstrucția locului. Din ce am auzit, atitudinea multor oameni s-a schimbat după tragedia pe care a adus-o dezastrul natural. Oamenii au început să trăiască clipa și să cheltuiască banii cu mai multă atenție. Skaterii din Pokhara trăiesc deja așa - sunt tineri și sunt pasionați de skateboarding, dar în comunitatea lor exista un soi de speranță și o lipsă a fricii care sunt sigur că exista și înainte de cutremur. Exact ca puștii din Anglia, principala lor preocupare era să-și termine orele, ca să vină să se dea cu placa, sau să-și ia un loc de muncă, încât să aibă cu ce să trăiască și să-și permită să se dea cu skate-ul. E viața lor.

Găsești tot proiectul aici.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre skateboarding:
Cum se transformă skateboarding-ul în sport profesionist, în România
Vacanța mea de vară pe longboard, petreceri pe acoperiș și piscine gonflabile
Skateriţele din Afganistan simt libertatea pe placă