Fotografiile Ioanei Moldovan de la protestul din Kiev ne-au dat pe spate

În ultimul timp, Ioana Moldovan nu mai pierde niciun protest masiv din jurul României. De data asta le-a trăit pe pielea ei pe cele din Kiev, cu aparatul foto la gât, timp de cinci zile. Fotografiile ne-au dat pe spate. Ne-a fost foarte greu să alegem ce să prezentăm, așa că ți le arătăm aproape pe toate. Pentru că, în vremurile astea de restriște, inspiră foarte multă libertate.

„Revoluția din Piața Independenței nu lasă impresia unui sprint, ca în 2004, ci mai degrabă a unui maraton. Este războiul staminei". Cel puțin așa descrie un jurnalist independent evenimentele din centrul Kiev-ului din ultimele zile, din așa-zisul Euromaidan. Zeci de mii de oameni se adună în fiecare zi în această piață cerând demisia Președintelui Viktor Ianukovici, dizolvarea guvernului și alegeri anticipate. În zilele de duminică, demonstrațiile număra peste 200 000 de participanți.

Opoziția speră că Ianukovici să facă unele concesii sub presiunea publică, după ce Președintele Ucrainei a refuzat să semneze acordul de asociere cu Uniunea Europeană, cu toate că acesta a tot fost negociat pe parcursul ultimilor trei ani.

Iarna aspră din Ucraina nu face misiunea protestatarilor mai ușoară. Fără liniile de voluntari care aprovizionează protestatarii cu mâncare, pături, haine groase și băuturi calde, rezistența ar fi avut mult de suferit.

Andrei Andulkov are în jur de 50 de ani. A venit la Kiev din Cernăuți acum câteva zile, că să ia parte la revoluția Euromaidan. Nopțile și le petrece în Centrul Internațional al Culturii și Artelor. Palatul, dedicat Revoluției din Octombrie, așa numită Octombrie Roșu, a fost ocupat de protestatari și transformat într-unul din bastioanele protestelor din Kiev. Peste două mii de oameni sunt înregistrați aici și numărul lor continuă să crească. În superba clădire neoclasică, aceștia dorm, mănâncă, primesc pături, haine groase și asistență medicală.

Centrul Internațional al Culturii și Artelor este doar una dintre cele trei clădiri din Kiev pe care protestatarii le-au cucerit și transformat în centre de comandă și aprovizionare menite să țină protestul în viață. Opoziția a proclamat Clădirea Sindicatelor drept cartierul general al Rezistenței Naționale. Pe lângă centrul de presă improvizat aici, clădirea mai adăpostește și o bucătărie imensă de unde sunt distribuite miile de pachete de mâncare către protestatari. Proviziile sunt fie primite, fie cumpărate din donațiile în bani.

Dintre clădirile ocupate, cea mai însemnată ca încărcătură simbolică este de departe Primăria Kiev-ului. Protestatarii au baricadat intrările și au transformat-o într-un centru vital de coordonare a activităților. Primăria este acum sub controlul unui nou consiliu municipal, format din o mie de protestatari. Ea reprezintă totodată simbolul autodeterminării poporului ucrainean.

Andrei este membru al așa-numitelor „gărzi". Misiunea lui și a celorlalți protestarari campați în Centrul Internațional al Culturii și Artelor este să blocheze accesul spre clădirile guvernamentale din Kiev, împiedicând desfășurarea normală a activității Președintelui, Guvernului și Parlamentului. Palatul prezidențial este „păzit" timp de 24 de ore pe zi de ambele părți, și de gărzi și de poliție. Celelalte două clădiri publice se bucură doar 12 ore de prezența gărzilor protestatare.

Andrei este veteran al Revoluției Portocalii din 2004 și determinat să stea aici până la „sfârșit". Ce înțelege el prin sfârșit? Demisia Președintelui Viktor Ianukovici, dizolvarea guvernului și organizarea de alegeri anticipate în Ukraina.