Frăția musulmană nu e deloc mulțumită de lovitura din Egipt

Înfășurate în hijaburi negre, ca niște pui de cioară, fetele țopăiau sub soarele arzător, cântând în cor despre cât de tare își doresc moartea. Bărbații de pe baricade le admirau entuziasmul de la o distanță respectabilă. „Suntem gata să murim,” a spus Mustafa, activistul pro-Morsi cu care stăteam de vorbă, „va fi minunat să mergem în rai.”

A zâmbit în timp ce îmi arăta cerul cu degetul arătător. Ceva mai aproape de pământ, o instituție militară – un bloc de apartamente pentru ofițerii – trona deasupra noastră. Balta de sânge de lângă porțile lui de oțel se uscase deja. Cu o noapte înainte, pe când stăteam ghemuiți în spatele mașinilor să ne ferim de focurile de armă, un bărbat fusese ucis chiar aici.

„Se urcase pe porți și le scuturase – nu pentru a ataca soldații, ci pentru că era supărat pe declarația armatei,” a spus un profesor cu părul cărunt dintr-un cort improvizat din apropiere. Peste tot în jur, erau întinși la umbră bărbați în picioarele goale. „Așa că l-au omorât.”

„Cine l-a împușcat?” am întrebat. S-a uitat la mine ca la un mare prost. „Armata, evident. Dar să știi că noi suntem de părere că nu toată armata e de partea rebelilor. Generalii sunt împărțiți. Credem că o parte dintre ei îl susțin pe Morsi. Sperăm că ne vor salva și pe noi, și constituția.” La o conferință de presă în fața moscheei Rabea Adaweya, purtătorul de cuvânt al Frăției Musulmane Gehad al-Haddad a transmis o scurtă declarație lumii – dar în special armatei – exprimând sentimente de dragoste și devoțiune pentru armata care îi doborâse pe „eroii războiului din octombrie 1973 împotriva Israelului și pe liberatorii celor Optsprezece Zile” (demonstrațiile din Tahrir care l-au doborât pe Mubarak acum doi ani). „Frăția speră,” a spus el, „că Armata va lua partea poporului și a democrației și se va opune rebelilor, păstrând unitatea națiunii.”

O speranță deșartă, având în vedere circumstanțele. Cu doar o oră înainte, avioanele de luptă zburaseră pe deasupra orașului Cairo, fluturând steagul egiptean pentru a sărbători lovitura. O echipă de piloți au desenat împreună o inimă deasupra Nilului pentru a-și manifesta, în mod kitschos, solidaritatea față de mulțimile anti-Morsi care țipau cu bucurie în Piața Tahrir. Dar Frăția din Nasr City refuză să accepte că jocul s-a terminat și că strădania lor de 90 de ani de a impune legea Sharia în Egipt a eșuat. Nu vrem decât democrație, au spus ei – orice ar însemna democrația în Egipt în momentul de față.

„Se spune că suntem teroriști. Bine atunci,” a spus el. „Voi fi terorist. Sunt gata să pun mâna pe un Kalashnikov și să lupt. În sud, deja luptăm împotriva loviturii,” a adăugat el, făcând referire la zvonurile care circulă prin mulțime cum că anumite părți ale Egiptului rural pregătesc o insurgență. „Iar în Mersa Matruh, poliția și armata au plecat din zonă și o fotografie mare cu Morsi e atârnată în piață.” Strălucea de satisfacție. „În Sinai, triburile de beduini au dat armatei un termen de 24 de ore ca să-l elibereze pe președinte sau vor începe războiul.”

Circulă tot felul de astfel de zvonuri care intoxică protestatarii decepționați cu vise despre o lume mai bună. Dar o insurgență islamistă în Egipt nu e posibilă în momentul de față, acum că experimentul cu democrația a dat rateu.

Mulțimea pro-Morsi e compusă din oameni foarte diverși, de la tineri relativ liberali în blugi strâmți și tricouri  până la salafiți cu bărbi lungi până la piept care flutură bannerul negru al Islamului radical și se declară dornici de atacuri sinucigașe împotriva creștinilor.

Mergem spre Sinai – o peninsulă sălbatică și neglijată de pe granița de est în care singura sursă stabilă de venit e traficul ilegal de arme spre Gaza și spre imigranții africani de către triburile locale de beduini. Guvernul a zdrobit de curând o insurgență jihadistă din zonă cu ajutorul elicopterelor de atac.

Videoclipul de deasupra are scopul de a arăta islamiștii care au declarat consiliu de război împotriva noului guvern al Egiptului. Presa de stat raportează o serie concertată de atacuri de către necunoscuți înarmați asupra punctelor de control militare și a aeroportului principal din Sinai – atacuri pe care forumurile jihadiste le raportaseră cu ore înainte.

Dar majoritatea copleșitoare a mulțimilor din Nasr City rămâne loială protestelor pașnice, iar Frăția Musulmană a declarat în multiple rânduri că nu va cădea în capcana violenței. Protestatarii islamiști ne-au implorat să transmitem lumii că nu sunt teroriști – așa cum susține coaliția victorioasă Tamarrod – ci oameni obișnuiți și blânzi care cer întoarcerea liderului lor democrat, dacă s-ar putea, prin intervenția ONU. Atmosfera de la Rabea Adaweya sărbătorea supraviețuirea protestului, dar Egiptul rămâne o țară divizată în două părți care se urăsc una pe cealaltă cu pasiune.

Suporterii lui Morsi spun că sunt gata să moară pentru a-l readuce pe liderul lor în fruntea țării. Mulți au murit deja. Mai mult de 50 de egipteni, majoritatea susținători ai Frăției Musulmane, au fost uciși de duminică până acum în circumstanțe neclare – o cifră sumbră într-o țară distrusă de doi ani și jumătate de anarhie. Acum, țara își ține respirația și se pregătește pentru Ziua Protestului, anunțată ieri de Frăția Musulmană ca reacție la lovitura de stat, iar mulțimea din Nasr City cântă și se roagă, dornică să intre în rândurile martirilor.

Urmăriți-i pe Aris (@arisroussinos), Tom (@tom_d_), Phil (Phil_Caller) și canalul VICE News (@VICEUK News) pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Alte articole despre Egipt:

Demonstrația din Nasr City, Cairo, s-a încheiat cu vărsări de sânge

În Egipt a avut loc cea mai mare demonstrație de la revoluție încoace