Zece ani de VICE: 2002 - 2012

Hei DJ, în gură s-o iei!

Oricine poate încălzi petrecerea

De Redacţia

Fotografie de Tim Barber

Știți chestia aia care se cheamă DJ-ială? Când pui muzică în baruri sau la vernisaje de artă pentru bani? Ghici ce e DJ-iala asta. Cea mai mare păcăleală a tuturor timpurilor! Tipii care fac pe DJ-ii fac bani prin cea mai ușoară metodă, pentru că îi conving pe toți PR-ii și toți patronii de cluburi din lume că fac o muncă pe care numai geniile sunt în stare s-o facă. E de tot râsul. Și un lepros etiopian orb în vârstă de 70 de ani, cu toate degetele lipsă, poate să învârtă discurile la fel de bine ca orice celebritate de categoria B care pune muzică la vreo petrecere a unei companii producătoare de jeanși. Vă jur.

Și tipii ăia care fac tot felul de mișcări și flic-flacuri pe discuri acoperite cu bucăți de bandă adezivă care se presupune că înseamnă ceva? Ăia nu sunt DJ! Nu știu cum să le zic? Poate tâmpiți? Acum niște ani s-au autodenumit turntableri, dar deja termenul a devenit jenant. Un lucru e sigur totuși: n-o să danseze nimeni pe un scârțâit abstract pe ceva P-Funk-B-side lung de-o oră.

Am câștigat mulți bani suplimentari făcând pe DJ-ul timp de câțiva ani și cred că mi-o frec mai bine decât știu să frec discurile. Ai nevoie doar de un CD burner, Utorrent și gusturi bune în muzică. Iată cum decurge viața mea de DJ de petreceri:

TEHNICA

FLOW-ul: Singura chestie pe care trebuie s-o înveți e flow-ul. Dacă ați făcut vreodată un mixtape pentru cineva pe care vi se pusese pata, atunci știți ce e flow-ul – abilitatea de a menține o stare. Am fost odată la un party unde DJ-ul punea o piesă dansantă de hip hop, apoi una nedansabilă de classic-rock, una de hip-hop, una de slow rock și tot așa vreo oră! Ne ridicam să dansăm, apoi ne așezam iar, până când ne-am așezat cu toții și am început să ne uităm urât la el. Era fix opusul flow-ului. Pentru a stăpâni arta flow-ului, e de ajuns să nu fii un idiot notoriu. Crezi că te descurci?

E ușor să treci de la un gen la altul. Trebuie doar să construiești poduri micuțe, în loc să faci un salt imens. De exemplu, dacă vrei să treci de la hip hop la punk. Pui ultima piesă hip-hop, după care o piesă Prince. Apoi poate niște ESG. Apoi The Slits. Pac! Ai trecut la punk înainte ca dansatorii să știe ce i-a lovit.

LCD: Vorbim de publicul tău. Adică cel mai mic numitor comun. Ești DJ pentru bețivi și drogați și au nevoie de o stare de confort și siguranță. Ce-ai vrea să auzi când ești drogat într-un bar: Journey sau o trupă obscură de acid-house? (Dacă ești un geek, mai bine nu răspunde.) Îmi petreceam tot timpul colecționând piese rare, chestii pe care le auzeam acasă și mă dădeau pe spate complet. Ghici ce? Nu-i păsa nimănui. Ba chiar se opreau din dansat. Acum pun doar piese care-mi plăceau în adolescență (the Misfits, O.P.P., cântece din filmele lui John Hughes) și totul e perfect. Când nu știi ce să faci, du-te în direcția „nostalgie”.

CONTINUITATEA: Aici te folosești iar de flow-ul de care îți ziceam mai sus. Ai două părți, dreapta și stânga. Cât cântă ceva în dreapta, gândește-te la o piesă care ar suna bine după asta. Pune cântecul în stânga apăsând aceleașu butoane pe care le-ai apăsat de 1 000 de ori la un CD player. Când cântecul din dreapta e pe cale să se termine, rulează chestia aia din cutiuța dintre cele două cântece. Când ai ajuns un pic mai înainte de jumătate, apasă play la CD sau pornește turntable-ul. Felicitări, ești DJ.

CÂȘTIGURI

COADA: O plăcere vinovată imensă e să intri în față la coadă și să spui: „Salut, sunt DJ-ul.” Îmi place să arăt varză când merg într-un club. Cu cât e mai mișto clubul, cu atât mă îmbrac mai nasol. Apoi trec pe lângă toți colegii care mă scuipau când eram în liceu și intru primul, ca un mare șmecher.

BANII: În funcție de cine ești, salariul unui DJ pe o noapte se poate întinde de la câteva băuturi până la niște sume obscene care te fac să urăști capitalismul. Am auzit că Paul Sevigny a primit 15 000 de dolari ca să fie DJ la Sundance. Sper că e doar o legendă urbană a DJ-ilor. Cei mai mulți DJ sunt fericiți dacă primesc câteva sute. La vernisajele de artă se plătește de obicei mai mult. Și țineți minte: cereți banii cash în avans. Dacă nu, în 24 de ore se vor fi transformat în cocaină suflată în fundul vreunui fotomodel.

COMPLIMENTELE: Unul dintre cele mai mișto lucruri care ți se întâmplă când ești DJ e când pui un cântec futere și oamenii vin la tine dansând și urlă „Iubesc piesa asta!” Tu te umfli în pene de parcă ai scris-o chiar tu. Le răspunzi: „Mulțumesc!” Da, am descărcat de pe net „Youth Gone Wild”, sunt cel mai tare. E ca și cum cineva ți-ar spune că ai o tehnică extraordinară de a cânta la chitara invizibilă în timpul unei piese rock.

ECHIPAMENT

ACE: Acele pentru discuri aerodinamice și șmechere, care costă sute și mii de dolari sunt a doua cea mai mare păcăleală din lumea DJ-ilor care convinge oamenii că e greu să fii DJ. Pentru ace perfect funcționale, mergeți la orice magazin de electronice și luați-le pe cele mai ieftine. Puteți să le și negociați. Eu am primit la ele și o pereche de căști de căcat la 90 de dolari după ce l-am lingușit pe vânzător un minut. (Apropo, acele ieftine se cheamă ace pentru hip-hop și asta e o atitudine rasistă față de negri.)

MIXERE: Sunt doar câteva branduri de mixere, dar cui îi pasă. DJ-ii vor să credeți că mixerele sunt instrumente complicate, dar te prinzi cum funcționează la fel de ușor cum te-ai prinde la o combină nouă. Am fost odată DJ la o petrecere de lesbiene și le-am dat fetelor lecții de DJ-ing toată noaptea. Stăteau toate la rând și mi-a luat câteva secunde să îi arăt fiecăreia dintre ele informațiile de bază. După ce le-am arătat, erau șocate de tevatura creată în jurul DJ-ilor. Da, există mici trucuri pe care le poți face. Dacă pui o piesă hip-hop, e mișto să tai basul după al doilea vers și apoi să bagi în forță refrenul. E un truc ieftin care merge la orice petrecere și le face pe toate gagicile să-și piardă mințile și să urle. Dar dacă ai chef, poți și să le lași pe toate să meargă și să citești o carte între piese.

WHEELS OF STEEL: Vă rog nu le spuneți așa niciodată. Sună penibil.

ETICHETA

OOPS: O să dai greș la un moment dat. O să-ți sară discul sau o să fii distras de vreun puștan beat care o să-ți povestească ce mult înseamnă pentru el piesa „Bizzare Love Triangle” sau o să lași să cânte două piese la rând de la aceeași trupă. Nicio problemă. Toți sunt prea varză ca să le pese. Și tu ar trebui să le urmezi exemplul. Profită de ocazie ca să faci anunțuri. Eu strig de obicei informații importante cum ar fi „Don’t stop the rock, motherfuckers!” sau “Mă duc la baie!”

CERERI: Încearcă să nu izbucnești în plâns când cineva îți cere din nou Missy Elliott. Sau aceleași hituri vechi și obosite. Sau Cher când tu tocmai ai pus Minor Threat. Sau pur și simplu hip-hop. Sau orice gen de muzică, de fapt. N-ai idee cât de des cer oamenii un cu totul alt gen de muzică decât cea pe care o pune DJ-ul. E nesimțire și e enervant. Îi spui DJ-ului că nu-ți place deloc muzica pe care o pune. Dacă nu-ți place ce-am pus, așteaptă dracului 10 minute și o să urmeze altceva oricum.

Dacă chiar trebuie să ceri un cântec, ai face bine să ceri ceva în stilul piesei care se aude și să fie o chestie super mișto care să mă facă să exclam: „Wow, sigur că da! Cum de nu m-am gândit?!” Chestia asta mi s-a întâmplat o singură dată din sute și sute de cereri. Fie că mă credeți sau nu, piesa era „Sweet Emotion”de la Aerosmith.

PĂSTREAZĂ CE-I MAI BUN: Asta e greu. Nu vrei să termini tot explozibilul înainte de punctul culminant al nopții, așa că trebuie să pui deoparte cântecele garantate să-i înnebunească pe toți și să aștepți, gândindu-te: „Acum? Oare a venit momentul? Să-i dau drumul?” În cele din urmă vei fi sigur: „A venit momentul, le-o dau!” Și buuum! E ca explozia unei bombe nucleare. O sală întreagă de oameni o iau razna de parcă au câștigat la loterie pentru că ai apăsat pe un buton. De asta te-ai făcut DJ. De asta și pentru că ești retardat.

 

Traducere: Oana Maria Zaharia

Comentarii