Dacă te-ai săturat să tot auzi despre Ucraina, încearcă să trăiești acolo

Fotografii de Valeriya Myronenko

E luni dimineață și tu tragi ultimul fum din țigara ta de la micul dejun, înainte să pleci spre job-ul tău prost plătit – de miner care muncește mult prea mult săpând după cărbune de care nimeni nu are nevoie, într-un oraș de care nimeni nu a auzit. Ziua trece în timp ce tu înaintezi încet în mina de cărbuni, inhalând praf și gaz metan. Apoi mergi acasă, un apartament mai mic decât camera de cămin a unui student, unde te așteaptă doi copii, apa lipsă de la robinet și filme sovietice în reluare. Cam așa e viața în Donbas, orașul celor mai înfocați suporteri ai lui Vladimir Putin și Viktor Yanukovich din estul Ucrainei moderne.

După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Ucraina s-a folosit de resursele naturale pentru a păstra locurile de muncă. Chiar și așa, creșterea economică mică și dominația oligarhilor nu au permis țării să iasă din sărăcie. De aici și acuzele aduse Ucrainei pentru faptul că insistă să rămână independentă.

Înainte de separare, toate minele de cărbuni erau proprietatea Partidului Comunist. După, mineritul illegal a devenit cea mai avantajoasă metodă a locuitorilor din Donbas să ocolească taxele la stat. Dar chestia asta vine cu un preț: minele sunt controlate de bandiți, așa că minerii lucrează în condiții foarte proase, folosind utilaje învechite, fără niciun fel de protecție. Iar situația nu pare să se îmbunătățească.

Cicatricile lăsate de comunismul eșuat încă se văd în Donbas prin locuitării săi. Cei care muncesc în mine ilegale de cărbuni și în uzine chimice poartă aceleași uniforme ca bunicii lor și tânjesc după o unire cu Rusia. Pentru ei, Uniunea Sovietică a însemnat o calitate a vieții care nu poate fi atinsă într-o Ucraină independentă; o viață lipsită de riscuri și incertitudini. Până în ziua de astăzi, propaganda rusească umple golurile dintre pereții înguști din fiecare casă din Donbas. Îi obligă să adopte un stil de viață care să satisfacă mentalitatea sovietică. Dar cu cât se apropie mai tare de ruși, cu atât sunt mai distanți de restul națiunii.

Vezi mai multe fotografii de Valeriya Myronenko.