©2014 VICE Media LLC

    The VICE Channels

      Imigranţii sunt înjunghiaţi pe străzile Atenei

      January 22, 2013

      De Matthaios Tsimitakis

      „Vă implor să încetaţi rasismul. Trebuie să înţelegeţi că suntem fiinţe umane şi muncitori imigranţi. Vrem dreptate!” Asta striga Javed Aslam, preşedintele pakistanez al Sindicatului Muncitorilor Imigranţi din Grecia. El se adresa unei mulţimi de 5,000 de oameni care au făcut un marş până în Piaţa Syntagma, în faţa Parlamentului grec, pentru a protesta împotriva fascismului şi valului de atacuri rasiste împotriva imigranţilor, în urma cărora au murit mai mulţi oameni.

      Protestul coincide cu asasinarea muncitorului pakistanez de 27 de ani, Shehzad Luqman, care a fost înjinghiat mortal acum câteva seri de un pompier de 29 de ani şi un şomer de 24 de ani, amândoi de origine greacă şi membri ai grupării Golden Dawn. În dimineaţa zilei de 17 ianuarie Shehzat mergea pe bicicletă spre casa patronului său din Petralona pentru a încărca un camion cu produse pentru a le duce în piaţă. Cei doi atactori, care spun c-au avut o ceartă cu Shehzat, pentru că le bloca drumul, s-au dat jos de pe o motocicletă şi l-au înjunghiat în piept. A murit la scurt timp după aceea.

      Deşi multe atacuri  împotriva imigranţilor nu sunt reclamate, aceasta a avut ca martori vecinii şi un taximetrist care a înregistrat plăcuţa de înmatriculare a motorului şi a sunat la poliţie. Când a fost arestat la un sfert de oră după crimă unul dintre atacatori încă avea cuţitul năclăit în sânge în buzunar.

      Miting anti-fascist de solidaritate în faţa ambasadei Greciei din Londra.

      Moartea lui Shehzat pare să fie picătura care a umplut paharul. La mitingul de sâmbata asta unii dintre protestatari ţineau poze cu Shehzat, o mişcare care are rolul să treacă peste anonimatul în care rămân de obicei victimele crimelor rasiste din Grecia. Presa, care obişnuia să reducă aceste victime la „un imigrant ilegal” fără chip, acum îi menţiona numele şi-i prezenta istoria personală, despre cum s-a mutat mama sa în Grecia, cum lucra acolo şi cum trimitea bani surorilor sale din Pakistan.

      A fost una dintre rarele ocazii în care grecii şi imigranţii au protestat împreună în timp ce mitinguri de solidaritate au avut loc peste tot în lume de la Chicago la Paris şi de la New York la Londra. Shehzat a fost primul imigrant din Grecia pentru care s-a ţinut doliu în toată ţara, nu doar în comunitatea sa.

      Totuşi nu toţi grecii văd lucrurile aşa. Deşi organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului şi oficialii ONU spun c-a fost o crimă rasistă, poliţiştii greci n-au vrut să recunoască motivul rasial, iar procurorul nu a folosit acest detaliu în raportul său. Ca răspuns cei de la Amnesty International au scris un comunicat de presă în care spun că acest atac marchează o serie lungă de eşecuri ale autorităţilor elene de a lupta împotriva violenţei rasiale.

      UNHCR-ul (agenţia pentru refugiaţi a ONU) spune că numărul de atacuri rasiste a crescut la un nivel alarmant de-a lungul crizei economice. Din păcate guvernul grec refuză să adopte măsurile care le-ar permite victimelor acestor infractiuni să dea declaraţii mai exacte şi poliţiştilor să ofere date statistice. De luni de zile grupările care luptă pentru drepturile omului au avertizat guvernul grec că atât calitatea, cât şi frecvenţa crimelor rasiale se schimbă. Ele au dus la o nouă tipologie a atacurilor mortale rasiste care se petrece în public, în pieţe sau în mijloace de transport în comun, săvârşite de grupuri de băbaţi îmbrăcaţi în nergru.

      Rănile de cuţit de pe braţul luiAhmed.

      Un caz asemănător cu cel al lui Shehzad Luqman este  cel al lui Ahmen, un immigrant din Tikrit care a fost atacat în acelaşi mod la Metaxourgio, o zonă la doar câteva străzi distanţă de locul în care a fost ucis Shehzade. L-am cunoscut prin „Triporto” un bar din Metaxourgio unde se întâlneau mai mulţi localnici din zonă ca să discute. E unul dintre puţinele localuri în care stau imigranţii alături de greci şi discute problemele cartierului, precum bucătăria socială pentru cei săraci, iniţiative antifasciste şi mitinguri de solidaritate.

      „Erau vrep zece minute înainte de miezul nopţii, duminică noaptea, prin Keramikos. Fusesem p-afară cu prietenii şi mă întorceam acasă un pic beat. Patru bărbaţi mascaţi şi-au oprit motocicletele pe lângă mine. Unul mi-a cerut o ţigară şi altul m-a întrebat dacă nu-s din Bangladesh. I-am spus că sunt irakian şi am simţit o presiune puternică pe braţul meu drept şi pe spate şi am picat pe jos. Simţeam căldură pe braţul meu, pe spate şi pe gât.” Asta mi-a spus Ahmed într-o limbă greacă destul de proastă. El nu realizase că fusese înjunghiat de opt ori până nu a observat sângele din stradă.

      Rănit, Ahmed a sunat un amic din apropiere şi poliţia a ajuns în 15 minute. Din fericire niciuna dintre loviturile de cuţit nu a nimerit un organ vital, aşa c-a fost spitalizat doar două săptămâni. Asta e tot. Nu au spus sloganuri rasiste şi nu purtau grafitti fascist , dar nu e niciun dubiu c-a fost o crimă rasistă, iar Ahmed e doar o altă victimă a crizei rasiale din Atena. La spital Ahmed nu a vrut să-i spună fratelui său din Irak ce i s-a întâmplat, pentru că se temea pentru familia sa. Totuşi în acele două săptămâni cât a stat la spital el s-a gândit numai la ce se va întâmpla cu trupul său, dacă murea şi corpul ar fi trebuit trimits la Tikrit pentru a fi înmormântat.

      Asta e încă o problemă mare a comunităţii pakistaneze din Grecia. Javed ne-a spus că ei se chinuie săptămânal să strângă banii pentru a returna cadavrele familiilor din Pakistan. Costă până la 2,500 de euro. Fără sprijin din ţara de origine sau din partea statului grec comunităţilor de muncitori imigranţi prost plătiţi neasiguraţi le e din ce în ce mai rău să-şi îngroape conaţionalii cu demnitate.

      În Grecia Ahmed se simte ca un nimeni. E una dintre umbrele de oameni care se plimbă pe străzile capitalei în căutarea fiarelor vechi, care locuieşte ilegal într-un apartament rece abandonat fără apă sau curent. Mitingul de solidaritate realizat de muncitori pentru Shehzad de sâmbăta trecută poate fi singurul mod în care Ahmed va ieşi de la periferia societăţii elene. Protestatarii purtau abţibilde cu mottoul „nu mă tem.” Javed ştie că dacă ei nu se vor lupta, nu vor primi drepotate, aşa că va continua cu astfel de acţiuni.

      Urmăriţi-l pe Matthaios pe Twitter: @tsimitakis

      Poze de Nikolas Georgiou

      Traducerea: Mihai Popescu

      -

      Teme: Grecia, atena, Golden Dawn, atac, miting, rasism, injunghiat, protest

      Comentarii