Tiana Miller. (Fotografii din arhiva Tianei Miller)Săptămâna trecută, în Montego Bay, Jamaica, tânărul Dwayne Jones în vârstă de 16 ani, a fost împușcat și înjunghiat de mai multe ori pentru că a apărut la o petrecere îmbrăcat în haine de femeie. Jones era transsexual, iar crima pus din nou accentul pe realitatea îngrozitoare a vieții comunității LGBT din Jamaica. Și chiar e o realitate îngrozitoare.
Publicitate
În 2006, revista TIME a numit Jamaica „cel mai homofob loc de pe planetă”, iar ura față de gay în această țară a fost documentată de mai multe ori. Jamaica Gleaner, unul dintre cele mai mari ziare din țară, publică regulat articole despre comunitatea gay scrise pe un ton răutăcios și disprețuitor. Luna trecută, a scris despre un grup de bărbați care au fost evacuați dintr-o casă abandonată numindu-i „un clan gay” și a avut un editorial (în anul 2013) care călca în picioare ideea că homosexualii se nasc cu această orientare sexuală și susținea că ei aleg să trăiască așa.La scurt timp după moartea lui Jones, am contactat-o pe Tiana Miller, un transsexual jamaican, care speră că sinceritatea ei în legătură cu genul și sexualitatea ei îi vor inspira și pe alții să fie la fel de curajoși.
VICE: Bună, Tiana. S-o luăm cu începutul. La ce vârstă ți-ai dat seama că ești transgender?Tiana Miller: Pe la vârsta de cinci ani am început să gândesc ca o femeie. Apoi mi-am dat seama treptat că m-aș simți mai confortabil în pielea unei femei. A fost dificil – din cauza normelor sociale din țara mea, aveam impresia că fac ceva foarte greșit.Familia și prietenii te-au susținut?Da, foarte mult. Mai ales tata.Mă bucur. Dar societatea jamaicană? Ești de acord cu afirmația că Jamaica e „cel mai homofob loc de pe Pământ”?Da, sunt. Zilnic ne confruntăm cu provocări, ne e greu să supraviețuim, ne e greu să ne găsim o casă sau un loc de muncă. În liceu a fost ok pentru mine pentru că încă nu-mi făcusem operația, dar acum mi-ar plăcea să merg la facultate și nu mi se permite.
Publicitate
Groaznic. Îmi închipui că persoanele gay din Jamaica sunt destul de dezavantajate economic dacă nu li se permite accesul la educație sau la un loc de muncă.Da, sunt condamnate să fie sărace. Singurii norocoși sunt cei care își găsesc parteneri bogați și își dedică viețile lor.Au existat mai multe cazuri de brutalitate din partea poliției față de persoanele gay în Jamaica. Ți se pare că poliția oferă persoanelor transsexuale protecția cuvenită?Nicidecum. Sunt mulți homosexuali sau persoane transgender pe străzi, n-au casă, iar poliția – care ar trebui să-i protejeze – îi fugăresc și îi brutalizează din cauza stilului lor de viață.
Raid al poliției asupra unui „clan gay” dintr-un „cuib de gay” din Kingston.Vagabondajul e o problemă comună pentru persoanele transgender?Da. Locuiesc pe străzi pentru că nimeni nu vrea să le închirieze case sau nu au salarii pentru că nu îi angajează nimeni.Ai fost vreodată atacată fizic din cauza stilului tău de viață?Da, am fost. Am fugit, așa că n-am pățit mare lucru. Dar evident că am rămas cu traume.Deci sunt multe zone populate de persoane gay și transgender.Bineînțeles, mai ales la periferie.Unele atacuri homofobe din zonele astea au fost îngrozitoare. Îmi amintesc că am auzit de un activist pentru drepturile gayilor care a fost ucis, iar cei care au comis crima au sărbătorit victoria peste trupul lui. Nu ți-e frică să ieși din casă când auzi așa ceva?
Publicitate
Ba da. Știu cât de malefici pot fi homosapiens ăștia homofobi.Sunt mulți oameni care îndrăznesc să-și recunoască public orientarea?Comunitățile gay și transgender nu sunt unite, pentru că oamenii se tem pentru viețile lor, așa că puțini oameni se identifică cu aceste comunități.Te consideri curajoasă pentru că ești atât de deschisă în legătură cu genul și sexualitatea ta?Da, sunt curajoasă. Dacă vreau să văd o schimbare, trebuie să fiu cea care o inspiră. Trebuie să mă expun ca oamenii să știe că persoanele transgender există și că suntem și noi oameni obișnuiți care vor să trăiască o viață obișnuită. E nevoie de oameni ca mine care să aibă curajul să provoace țara asta și guvernul ei.
Presa susține adesea că vina pentru homofobia din Jamaica e a culturii dancehall – tu ce părere ai?Cred că principala vină e a Bisericii și a eticii ei sociale despre ce e bine și ce e rău. Sunt uimită să vâd cât de crude pot fi ființele umane și cât de ușor e să-i influențezi așa cum face Biserica, care susține că suntem demoni și vrea să ne distrugă în loc să ne consilieze.Într-adevăr, n-are nicio logică.Evident. Dar nu stau să-mi bat capul cu asta.Deci presupun că nu prea există viață de noapte în cadrul comunității LGBT, nu?Înainte aveam așa ceva, dar acum nu mai e nimic. Uneori ni se închiriază niște cluburi special pentru petrecerile noastre.Crezi că Jamaica își va schimba vreodată legile anti-sodomie și își va moderniza modul în care percepe homosexualitatea?
