Înmormântarea lui Pavlos Fyssas ar putea fi începutul sfârșitului pentru Zorii Aurii

Titlurile din ziar: „Ne-a ajuns!” și „Nu ne vom teme”.

Joi dimineață, mă aflam în cimitirul Schistos din Atena. Când am ajuns, am fost întâmpinat de sute de greci îndurerați care se uitau toți la sicriul alb al rapperului anti-fascist Pavlos Fyssas (cunoscut drept Killah P). Toată lumea părea în stare de șoc, era împietrită. Mai puțin mama lui Fyssas. „De ce?” a strigat la mine. „Spune-mi de ce! De ce fiul meu? Nu e drept! Nu e drept!” Tatăl lui Fyssas o urma, resemnat și epuizat.

Era un eveniment privat, dar a devenit public. Moartea lui Fyssas e mai mult decât o tragedie pentru el și pentru cei dragi lui, e o tragedie pentru Grecia și toboganul moral care a permis partidului Zorii Aurii să acționeze în afara legii. Pentru unii oameni, Fyssas seamănă cu Alexandros Grigoropoulos, adolescentul împușcat de poliție în 2008, a cărui moarte a inspirat cea mai mare perioadă de revolte din memoria recentă a orașului. Așa cum moartea lui Grigoropoulos a inspirat o generație de anarhiști să se împotrivească statului, oamenii spun că moartea lui Fyssas ar putea fi cauza care să-i unească în sfârșit pe greci, iar aceștia vor reuși să șteargă partidul Zorii Aurii de pe fața pământului.

Erau mulți cameramani la ceremonie care încercau să filmeze procesiunea, dar ori de câte ori făceau asta, rudele și prietenii lui Pavlos îi înconjurau și-i rugau să șteargă filmarea. La câțiva metri distanță, un tânăr flutura un steag anti-fascist, dar două femei s-au apropiat de el și l-au rugat să-l lase jos. „Nimeni nu va deturna memoria lui Pavlos”, i-au spus.

Acest monument din centrul cartierului Nikaia comemorează asasinarea a mii de greci de către brigadele naziste pe 17 august 1944. Pe el e scris: „Pavlos, pentru noi ești viu.”

Pe treptele bisericii stăteau și fumau niște bărbați tatuați – prietenii lui Pavlos din muzica rap locală și din cartierele sărace de pe coasta de vest a Greciei. Erau tăcuți și profund supărați. Peste stradă, un grup de bătrâni stăteau de vorbă: „Cum e posibil să mai avem fasciști în 2013?” se întreba unul dintre ei. „Ce fel de minți există în țara asta?” Cei din jurul lui au oftat în semn de aprobare.

Puțin mai târziu, în timp ce procesiunea transporta sicriul lui Pavlos spre cimitir, tristețea solemnă a luat o formă mai furioasă. Oamenii au început să marșeze pe străzi și să strige: „Unul e în pământ, mii sunt gata de luptă!” și „Oamenii nu vor uita, moarte fascismului!” În timp ce Pavlos era îngropat, prietenii îi cântau cântecele și cineva a strigat „Nemuritor!” E clar că Pavlos Fyssas a devenit deja un martir antifascist.

Mai târziu, am mers în Nikaia să mă alătur miilor de oameni care marșau din piața Davaki spre birourile grupării Zorii Aurii. Demonstrația avea scopul de a comemora viața lui Pavlos și de a protesta împotriva implicării partidului de extremă dreaptă în moartea lui. Fusese organizată de Partidul Comunist Grec (KKE), dar mulțimea era foarte variată: activiști antifasciști, membri ai partidelor de stânga, anarhiști, sindicaliști, studenți și pensionari, toți marșau împreună.

Demonstrația a început puțin după ora 7 pm. Multe persoane aveau pancarte pe care scria: „Să-i dăm afară din țară pe neo-naziști!”, alții cântau slogane cu referire la războiul civil din Grecia. Marșul trebuia să ajungă la birourile partidului Zorii Aurii, dar, temându-se de ciocniri violente ca cele din Atena din noaptea anterioară, poliția l-a redirecționat.

Am vorbit cu un protestatar – Spyros, un membru în vârstă de 25 de ani al partidului SYRIZA (coaliția stângii radicale) – care mi-a spus de ce a venit să onoreze amintirea lui Pavlos: „Nu mai putem tolera fasciștii – nici în Nikaia, nici în Keratsini, nici în Kokkinia, nicăieri”, mi-a spus el. Întâi au avut voie să bată imigranți, acum au început să atace pe oricine cu idei diferite de ale lor. Sunt criminali, e o rușine pentru țara care a dat naștere democrației să aibă fasciști în parlament.”

Kostas, un domn în vârstă de 66 de ani care a locuit în Nikaia în ultimii 45 de ani, mi-a spus: „Moartea acestui tânăr a îngrijorat pe toată lumea – mulți sunt speriați de soarta cartierului, dar trebuie să ne păstrăm calmul. Alegerile noastre dovedesc cine suntem. Trebuie să ne gândim atent înainte să hotărâm cum reacționăm la brutalitatea grupării Zorii Aurii.”

Demonstrația a fost una pașnică, dar sentimentul anti-fascist a fost foarte puternic. „Pavlos nu a murit degeaba; moartea lui marchează începutul sfârșitului pentru Zorii Aurii,” spune protestatara Katerina, în vârstă de 23 de ani. „Suntem gata să luptăm împotriva lor și nu ne vom opri până nu vom câștiga. Nu mai vrem să-i tolerăm.”

Traducere: Oana Maria Zaharia