©2014 VICE Media LLC

    The VICE Channels

      I-am luat interviu lui Yoko Ono în ziua în care a împlinit 80 de ani

      February 21, 2013

      De Nadja Sayej

      Yoko Ono este, probabil, una dintre cele mai active persoane de vârsta ei. Tocmai i-a înmânat Premiul pentru Curaj în Arte 2013 lui Julian Assange de la Wikileaks, le-a susținut pe fetele de la Pussy Riot și conduce campania Artists Against Fracking împreună cu Jeff Koons și Lady Gaga.

      Luni, artista, activista originară din Tokyo și-a sărbătorit a 80-a aniversare printr-un spectacol de artă și două concerte în Germania. Accentul cade pe chestiile ei avangardiste din anii '60 și '70. Cu alte cuvinte, un trip și jumătate pe acid.

      Yoko e probabil cel mai mult cunoscută ca o pionieră a artei conceptuale. Cut Piece rămâne cea mai populară lucrare a ei (cea în care stătea pe o scenă și oamenii îi tăiau rochia, bucățică cu bucățică). A mai făcut și multe lucrări de artă interactive, ca Painting to Be Stepped On (în care poți merge pe artă la propriu) și Danger Box, cu o gaură în care puteai băga mâna și un avertisment: „Managementul nu garantează că o mână introdusă în această gaură va ieși afară în aceeași condiție ca înainte de intrarea în gaură.”

      În ultimele zile, am fost în caruselul presei Yoko Ono. Am luat autobuzul de la Berlin la Frankfurt. Imaginea lui Yoko Ono se întinde mult mai departe de hipioții care au apărut la conferința de presă în tricouri Beatles sau fuste lungi pictate manual. Erau acolo cei mai hardcore hipsteri din lumea artei, toți îmbrăcați în negru, cu ochelari cu rame negre, sorbind din cafele și fumând țigarete pe care le țineau între degetele lungi și subțiri. Deși Yoko e pentru unii doar o artistă underground care s-a căsătorit cu John Lennon, e privită ca o personalitate cult de toți cei care citesc revista Artforum. Elita lumii artei, cum ar veni.

      Miercurea trecută, Yoko se așeza în primul rând al unei mânăstiri în timp ce Filarmonica de Tineret din Germania cânta Sky Piece to Jesus Christ, o piesă experimentală pe care Yoko i-a dedicat-o lui John Cage. Muzicienii au fost înfășurați în tifon până când n-au mai putut cânta la instrumente. Au fost escortați de pe scenă chiar de Yoko, pentru că nu reușeau să găsească backstage-ul cu bandajele în jurul capului.)

      M-am întâlnit cu Yoko în mijlocul acestor evenimente pentru a discuta cu ea despre artă, politică și despre cea mai mare dorință de ziua ei.

      VICE: Yoko! Ce faci de aniversarea de 80 de ani?

      Yoko Ono: E o aniversare foarte specială pentru mine, simt că n-am făcut încă destule până la vârsta asta. După 80, vreau să fac lucrurile pe care nu le-am făcut încă.

      De ce e arta importantă pentru tine?

      Arta a devenit tot mai importantă pentru că politicienii au devenit tot mai puțin interesanți. Nici măcar nu mai știu să se exprime. Discursul li-l scrie altcineva, ei doar îl citesc. E o poziție extrem de slabă. E extrem de periculoasă pentru noi. Un artist creează, artiștii creează tot timpul. Poziția artistului e complet opusă poziției unui politician. Noi suntem încă liberi. Încă putem spune ce avem de spus. Trebuie să fii curajos ca să te exprimi, dar ai posibilitatea să te exprimi. Nu-ți pierzi slujba dacă spui ce ai de spus. În timp ce politicienii își pot pierde slujbele dacă spun ce vor să spună. Oamenii au dreptul să știe, ei sunt cei care au angajat politicienii. Noi putem atinge oamenii.

      Adevărat. Ce crezi că e cel mai important pentru un artist?

      E foarte important să cauți adevărul și să-l exprimi în arta ta. Soțul meu John Lennon a spus „Gimme some truth”. Știa că situația era urâtă de tot. Chiar și atunci era urâtă. Acum s-a înrăutățit.

      Ai niște ponturi pentru tinerii artiști care sunt abia la început?

      Să fie conștienți că sunt artiști. Au în ei o persoană creativă. Asta e un artist. Artiștii înțeleg asta și aduc adevărul la suprafață. Unii îmi scriu scrisori în care spun: „Yoko, nu am niciun ban, cum pot schimba lumea?” Schimbi lumea fiind tu însuți. Faptul că ești tu însuți e important pentru noi toți.

      Și îți sărbătorești ziua printr-un super spectacol artistic în Frankfurt! În Germania. Uau.

      Sunt multe prejudecăți în legătură cu germanii. Când germanii vorbesc, parcă ar cânta. E frumos. Sunt toți oameni cu un simț estetic ridicat. O mișcare muzicală în timp ce vorbesc. Nu-ți vine să crezi că e posibil cu germanii. Unii nu-i cunosc decât din filmele de la Hollywood. E atât de bine să vii aici și să le cunoști cultura.

      Ești o persoană relaxată. La fel e și arta ta?

      Arta mea e foarte, foarte silențioasă. Vreau să găsești ceva în ea. Nu cunoaștem decât jumătate din adevăr. Cealaltă jumătate n-o cunoaștem. E acolo, dar e invizibilă. Când vezi ceva ca Half-A-Room (1967), trebuie să-ți folosești cealaltă jumătate de imaginație pentru a vedea cealaltă jumătate. Folosește-ți sensibilitatea. Dacă n-o ai, inventeaz-o. Trezește-ți sensibilitatea. Ești creator și tu, trebuie să participi de fiecare dată la lucrarea mea de artă trezindu-ți sensibilitatea.

      La mulți ani, Yoko! Ai vreo dorință de ziua ta?

      Cred că lucrurile se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple. Orice ți se întâmplă e, de fapt, o binecuvântare deghizată. Nu trebuie să-ți dorești nimic. Încearcă să schimbi în bine viața ta și viața celor din jur. Și ai grijă ce-ți dorești.

      Traducere: Oana Maria Zaharia

      -

      Teme: Yoko Ono, arta conceptuala, aniversare, 80 de ani, artisti, politicieni, interviu, John Lennon, hippioti

      Comentarii