Inventatorul vaginului artificial vrea ca tipii să se masturbeze mai des

Steve Shubin vrea să vorbim mai mult despre cum ne atingem genitalele. Inventatorul celei mai de succes jucării sexuale pentru bărbați, Fleshlight (un vagin artificial din Real Feel Superskin încrustat în ceva ce arată ca o torță umflată) spune că e de datoria unui bărbat să se masturbeze frecvent. De-asta e derutat că dildourile şi vibratoarele au devenit un subiect acceptabil de conversație în timpul prânzului, în timp ce jucăriile sexuale pentru bărbați rămân tabu.

Dar Steve n-a fost întotdeauna atât de îngrijorat cu dedesubturile autoflagelării senzuale. Deşi acum e unul dintre cei mai înstăriți apărători ai masturbării, el a fost crescut într-o familie de funcționari cu 13  frați. Fotbalul american i-a permis accesul la universitate, pe care a terminat-o cu o mică escală în armată, după care a petrecut șapte ani în echpa SWAT din Los Angeles.

„E extraordinar să munceşti ca poliţist, dar nu plătește mult. Nu ai cum să te aștepți să-ți poți cumpăra ceva important din salariu, iar eu asta mi-am dorit întotdeauna”, mi-a spus. „Sunt unul din 14 copii și am crescut fără să am nimic. Eram obsedat să am totul”. Așa că, la 32 de ani, Steve a părăsit forțele speciale ca să-și deschidă o mică afacere.

Totuși, nu s-a întâmplat mare lucru până când, la 40 de ani, sarcina soției sale pasionate de tenis l-a împins spre industria pe care o domină acum.

„Doctorul a spus că, din cauză că aveam 40 de ani, trebuia să fim foarte atenți și să nu întreținem relații sexuale în timpul sarcinii”, a explicat el. „Și ne aflam la începutul sarcinii deci, pentru mine, asta era o problemă. Dacă-mi spui că nu pot să mi-o trag nouă luni, am o problemă”.

În timp ce erau la cină ca să sărbătorească sarcina, Steve a întrebat-o pe soția lui, Kathy: „Spune-mi, ai considera că sunt un mare pervers daca ți-aș zice că, în timpul absenței tale sexuale, aș folosi ceva ca să te înlocuiesc sexual? Ai crede că sunt un ciudat?”

Inițial, au râs amândoi când se gândeau la imaginea unui ditamai bărbatul de doi metri care şi-ar băga membrul într-o păpușă gonflabilă. Dar, pe drumul spre casă, au dezvoltat ideea. „Ne-am gândit: Stai puțin! Dacă am avea o problemă care nu dispare? Indiferent dacă ar fi un handicap fizic sau psihic, lucrurile astea nu mi-ar permite să am o viață sexuală normală”, își amintește Steve. „Și am început să ne gândim că probabil asta ascundea o șansă mult mai mare decât problema mea superficială”.

Cu o investiție inițială de 50 de mii de dolari, au înfiinţat rapid o companie care urma să devină Fleshlight. Singura cerință a lui Kathy a fost ca orice ar fi produs să fie de bun-gust („Ceva artistic, fără aspectul dezgustător al gunoaielor de produse pentru adulți”). După ce s-au documentat au aflat că nu exista nimic pe piață care să fie luat în seamă drept competiție.

Până în 1995, au venit cu ceva ce merita patentat. Prima aplicație patentată a fost pentru părți ale corpului cu uz sexual, denumite, romantic, „manechine cu aplicare sexuală”. Manechinele originale, conform spuselui lui Steve, erau „sculptate perfect din punct de vedere anatomic, cu un corp mai bun decât ai obține la sala de fitness”.

Fleshlight e o afacere de familie, iar fiii adolescenți ai lui Steve au fost cooptați pentru ședința de brainstorming inițială. Familia Shubin s-a adunat în jurul mesei pentru o săptămână și fiecare membru a decupat din reviste părțile lui corporale preferate, până când s-a ajuns la un prototip.

Construite în poziția „doggy style”, fără părți de umplutură, ca fețele sau torsoul, manechinele acopereau totul între genunchi și coaste. „Orificiul” era detașabil pentru curățare ușoară și era făcut dintr-un mix patentat de termo-plastice și uleiuri, creat pentru a imita senzația de vagin real.

În cuvintele lui, Shubin a fost un „savant nebun” în urmărirea celui mai mișto partener de futut sintetic, „pentru că și ca bărbat trebuie să știi că, dacă nu simţi că-i real, n-o să te simți excitat în urma contactzului. Deci asta a fost o prioritate”.

După doi ani și peste 250 de mii de dolari investiți în proiect, niciun manechin nu se vânduse. Cam pe atunci un om de afaceri de succes, Bob, prieten vechi cu Steve și Kathy, a venit să-i viziteze la biroul lor din California. A fost impresionat de ce a văzut. Când Steve l-a lăsat la aeroport, Bob l-a întrebat dacă ar putea să-i trimită vreunul dintre mulajele vaginale acasă. Shubin s-a oferit să-i trimită un corp întreg, dar Bob a fost reticent: „A, nu, nu, nu, te rog nu face asta. Am copii, n-aș putea să aduc așa ceva în casă niciodată”.

„Când conduceam înapoi de la aeroport, m-am gândit „Dumnezeule, dacă nu pot nici măcar să-i dau un produs unui prieten, cum de mă aștept să vând vreodată vreunul? Atunci Steve a realizat că probabil mărimea era o problemă mai mare decât se gândise prima dată.

Între aeroport și birou, a început să regândească produsul. „Știam că trebuia să fie portabil. Trebuia să fie mic. Trebuia să se potrivească ușor în mână ca să faciliteze folosirea. M-am gândit: „Bărbaților le plac uneltele.” Și am rămas la modelul de lanternă (flashlight), de asta i-am spus Fleshlight. Imediat ce m-am întors la birou, i-am pus pe băieți să lucreze la conceptul diferit. Mi-am contactat imediat avocatul și am început să lucrăm la treaba cu copyright-ul și protecția numelui. Am cumpărat site-ul și am început afacerea în timp ce dezvoltam produsul”.

Acum că avea un produs viabil, următoarea provocare a fost să-și dea seama cum să intre în casele consumatorilor. Era 1997 și internetul era încă la început. „Nu era sigur, nimeni n-avea încredere în el. Erau curioşi, dar nimeni nu și-ar fi folosit cartea de credit să facă vreo comandă” a spus Steve.

În ciuda provocărilor, Steve a fost sigur că Fleshlight va fi „succes instant” și linia de producție scotea 1200 de unități pe zi ca să mulțumească cererea așteptată. Familia Shubin investise două milioane de dolari în Fleshlight înainte ca o singură unitate să fie trimisă,

După patru ani și multe lecții învățate, și-au recuperat investiția inițială. Fleshlight a devenit o companie multimilionară și cea mai bine vândută jucărie sexuală de pe piață.

În orice caz, încă sunt obstacole de depășit: societatea nu e dispusă să normalizeze Fleshlight în același fel cum a facut cu dildo-urile. Steve a spus că, în urmă cu 15 ani, show-uri ca „Totul despre sex” și „Oprah” deschideau o conversație despre vibratoare care nu s-a transmis și la masturbarea masculină.

Probabil că problema este că, în ciuda pretențiilor noastre libertine, e încă tabu să vorbești despre cum te masturbezi. Se poate să fi depășit momentul din anii '40, când sexologul Alfred Kinsey a descoperit că 40% dintre tinerii americani credeau că masturbarea cauzează nebunie, dar nici n-o să-l vezi curând pe Jay Leno cum vorbeşte despre meritele vaginelor artificiale.

Când Fleshlight a abordat „Maxim” în căutarea unei publicații comerciale care să le difuzeze reclamele, li s-a spus că banii lor nu sunt buni: nimeni nu vrea ca brandul lui să fie asociat cu masturbarea. Shubin își aduce aminte că totul a fost o problemă sexistă. Femeile nu sunt niciodată prea încântate să afle că bărbaților, combinați sau nu, le place și au nevoie să se masturbeze. Unul dintre motivele din care „Maxim” a refuzat să publice reclamele Fleshlight, din punctul de vedere al lui Steve, a fost teama că orice trimitere la masturbarea masculină ar putea supăra cititoarele.

Prima dată când Steve a adus un masturbator Fleshlight acasă, a zis că viața lui sexuală s-a îmbunătățit considerabil. „Ce se întâmplă?” a întrebat-o pe Kathy. „Te lovești de noul val al sexualității. Adică, mă omori”. La care ea a replicat: „Pur și simplu nu vreau să ai suficientă energie ca să folosești un masturbator Fleshlight”.

Soluția lui Shubin este educarea ambelor sexe. Bărbații trebuie să fie învățați că nu au de ce să le fie rușine de nevoia lor de „a-și menține starea biologică și conduita” prin masturbare. Femeile trebuie să înțeleagă că „mulțumirea sexuală pentru bărbați nu este un lucru emoțional, nu are nicio legătură cu dragostea și nicio legătură cu soția. E imediată și spontană și odată ce am terminat cu orice făceam, nu mă mai gândesc la asta, pentru că a dispărut atât de repede”.

Educația sexuală nu este importantă doar ca să mărească vânzările. Shubin se află într-o misiune de a ajuta bărbații să se comporte mai bine într-o societate despre care el spune ca e incompatibilă cu biologia lor: „Domesticirea bărbatului, deși a fost grozavă pentru civilizație, nu a fost benefică pentru nevoia biologică de a funcționa ca un bărbat”, a spus el. „Societatea nu ne permite să facem ceea ce poate am făcut acum milioane de ani. Nu mai putem să alergăm și să siluim pur și simplu obiectele sexuale de care suntem interesați și ăsta e un lucru bun. Dar tot avem nevoie să funcționăm biologic ca bărbați”.

A continuat: „Dar nu femeile sunt responsabile pentru asta. Ele nu sunt pe planeta asta pentru a ne satisface nevoile sexuale. Bărbații responsabili o fac singuri. Și eu știu că dacă nu îmi controlez sexualitatea, o să devin furios pe soția mea pentru că nu e atât de activă sexual, cât am eu nevoie să fie. Eu a trebuit să mă maturizez și să învăț să funcționez. Ea nu e escorta mea sau unealta mea sexuală. Relația mea sexuală cu soția mea e bazată pe doi oameni care sunt intimi și-și dezvoltă o viață împreună. Orice nevoi sexuale aș avea peste lucrul ăsta devin responsabilitatea mea.”

Și această reeducare nu are ca țintă doar relațiile personale. Shubin are planuri mult mai mari. El speră să introducă Fleshlight pe piața din India. „În India contemporană exită multe probleme legate de sexualitate, performanțele masculine și abuzul femeilor”, a spus el. „Eu chiar sper că e vorba de un procent mic, dar e un proces educațional care trebuie să aibă loc acolo, iar ei au o nevoie disperată de un produs alternativ și de mentalitatea care să le permită să folosească un astfel de produs sexual.”

În orice caz, piața asiatică s-a străduit în mod special să facă Fleshlight să cedeze. „Nu le place dacă încerci să imporți în țările lor ceva care seamănă cu un orificiu uman”, a explicat Steve. Ca să contracareze acest impediment minor, compania a început să creeze produse care nu sunt asemănătoare niciunei părți din anatomia umană. Sunt comercializare ca ajutoare conjugale și importate ca produse de „întreținere biologică”, care fac parte din cealaltă jumătate a cruciadei lui Steve.

Problema cu penisurile, a explicat Steve, este că, spre deosebire de majoritatea mușchilor, nu sunt atașate de os, ceea ce înseamnă că primesc exercițiu puțin și ocazional. Ca rezultat, „dacă nu-l irigi cu sânge, nu-l întinzi și nu-l folosești, se va atrofia”, atenționează el. „Chiar se micșorează”. Desigur, o prostată afectată și riscul de cancer care vine odată cu ea, este un alt pericol pentru bărbații care refuză să-și „desfunde țevile” cu regularitate.

Asia se poate să nu fi fost prea primitoare cu Fleshlight din punct de vedere financiar (la început restricțiilor de import li se adaugă procesul de patentare japonez care spune că vaginul-la-cutie e de domeniu public), dar nici nu i-a descurajat.  Surprinzător, ei folosesc resursele financiare și tehnice vaste de la dispoziția lor ca să ajute populația de elefanți a continentului, care este afectată de minele abandonate din deceniile de tensiune și conflict în țări ca Thailanda și Burma.

„Este un lucru foarte comun să întâlnești elefanți cu o porțiune a piciorului lipsă”, mi-a spus Steve. „Și acum lucrăm la aducerea protezelor. Avem un laborator de cercetare și dezvoltare în New Mexico, care e administrat de unul dintre fiii mei și sculptori profesioniști care lucrează mecanic pentru a le oferi elefanților picioare noi”.

Alte acțiuni filantropice au inclus și oferirea de proteze mamare pentru pacientele care au făcut mastectomie și modernizarea metodelor învechite de a extrage sperma de la caii de curse.

În timp ce toate astea sunt lăudabile, nu se poate spune că firma nu a fost criticată în trecut. Și Shubin înțelege că nu poți să ajungi un producător de jucării sexuale multi-milionar fără să-ți faci câțiva dușmani.

De exemplu, nu trebuie să cauți prea mult pe net până să dai de foști angajați nemulțumiți care se plâng de conducerea incompetentă sau capricioasă. „Lipsă totală de management” este un exemplu pe care i l-am dat lui Steve. Răspunsul lui: „Dacă cineva a fost concediat, pot să-mi dau cuvântul că nu a fost bun la ceea ce făcea, a fost de căcat”.

Unele critici au fost mai puțin înverșunate. Din punct de vedere profesional, Shubin a fost întotdeauna atent să nu se implice în conversații cu temă religioasă. La începuturile companiei, un angajat a observat pe cineva care îngropa ceva în pământ în fața biroului. Când s-a apropiat, a observat că necunoscutul planta un rând de mici cruci. Când l-a întrebat ce face, străinul a răspuns simplu: „Îl aducem pe Iisus la voi”. Și a plecat.

Compania știa exact de la ce biserica venea omul, dar a ales să nu îi dea prea mare importanță întâmplării. Shubin a explicat: „Nu am fost jigniți. Nu ne-am contrazis cu ei, iar asta n-a fost niciodată o problemă pentru că eu nu dezbat niciodată subiecte ca sexualitatea sau religia.” Se poate să fie într-o cruciadă ca să aducă masturbarea în atenția tuturor, dar nu e interesat să se certe la cuțite cu biserica.

Așa că Steve și familia lui vor continua să ne încurajeze să vorbim despre relațiile fizice cu noi înșine. Deja au investit într-un serial pe web, „The Fleshlife”, iar manifestul principal al companiei se învârte acum în jurul normalizării masturbării masculine. Dar sunt conștienți că e nevoie de mai mult decât un producător de jucării sexuale care vorbește despre asta ca să schimbe atitudinea publică. „E ceva despre care nu vorbim”, a început Steve, „dar e o discuție necesară pentru că oamenii trebuie să înțeleagă că, pentru a fi civilizați, avem nevoie să ne întreținem corpurile”.

Traducere: SkullGirl