România fără număr: Jandarmii te bat în stradă, tu-i baţi la tribunal

Am fost luni la dezbaterea Jandarmeria Română: între Constituţie şi Legea 60/1991 (aia cu adunările publice), în Palatul Parlamentului… şi m-am plictisit de moarte. Discuția a fost organizată la patru ani de la summitul NATO din Bucureşti unde au fost călcaţi în picioare nişte hipioţi anti-armată, pentru că voiau să pună lebede de hârtie pe Dâmboviţa şi să facă workshop-uri penale cu Make love, not war într-o fabrică părăsită pe care o închiriaseră legal. Pe lângă abuzul de atunci au mai vorbit şi despre ăia care şi-au luat pulane în cap aiurea prin Piaţa Universităţii iarna trecută şi despre suporterii care se smardoiesc constant cu jandarmii.

Singurele date de interes mi s-au părut statisticile venite din partea Jandarmeriei. Doar 1% dintre cele 150.000-200.000 de procese verbale întocmite de Jandarmerie sunt contestate de cetăţeni în instanţă, ceea ce le-a cam dat peste nas ONGiştilor. Totuşi Colonelul Moise, reprezentatul jandarmilor la conferinţă, a recunoscut cu frustrare că 70% dintre faptele considerate penale de jandarmi sunt declarate legale la tribunal. Pe lângă asta, din 45 de ilegalităţi înregistrate la protestele din ianuarie, doar un singur ghinionist a primit mandat de reţinere pe o lună. Deci, dacă vă treziţi bruscaţi, târâţi la secţie şi amendaţi, băgaţi repede proces şi cereţi daune morale, că aveţi o şansă de cel puţin 70% să câştigaţi.

Mă aşteptam să văd un purtător de cuvânt gradat de la jandarmerie care să ia peste picior răniții la proteste sau pe stadioane. Și nişte tineri ultragiaţi care să-i răspundă obraznic. În schimb am văzut un filmuleţ, ne-a citit vreo jumătate de oră o doamnă de la organizaţia APADOR-CH nişte rapoarte plicticoase despre încălcarea metodologiei R52 şi alte lucruri de genul şi am ascultat o dezbatere între ONGuri şi pereţii Parlamentului, pentru că invitaţii de la Jandarmerie şi din mediul politic n-au zis nimic notabil.

Ni s-a pus şi un filmuleţ cu cei care au fost bătuţi de jandarmi în 2008, de summitul NATO, la fabrica părăsită din Timpuri Noi. A fost destul de brutal. Tipul din poza de mai sus e unul dintre ei. El a fost călcat în picioare de jandarmi, i-au pus cătuşe speciale care se înfigeau în carne la orice mişcare și i-au tumefiat mâinile. El a povestit cum jandarmii au întrebat o protestară minoră dacă nu vrea să fie luată în pulă de ei, pe rând, iar pe protestarul german din grup l-au chestionat dacă „e cu Hitler”.

Tipul cu mustaţă e colonelul Aurel Moise, şeful Direcţiei Ordine şi Siguranţă Publică din Jandarmeria Română. El a dat statisticile de la începutul articolului. Era cam singura persoană cu autoritate de p-acolo. A stat calm în timp ce doamnele de la APADOR-CH au citit rapoartele şi în timp ce toţi protestarii şi ONG-iştii de acolo şi-au spus păsul. După ce a simţit c-au terminat, le-a citit sec nişte comunicate de presă prin care a spus că toată responsabilitatea pentru violenţa excesivă a jandarmilor e a fiecăruia în parte şi nu a lui sau a politicienilor.

A citit câteva statistici şi a dat cu mucii-n fasole când a zis că pozele în care se văd jandarmi care bat suporteri ai Craiovei sunt trucate.

Individul în hanoracul maro cu dungi era liderul Asociaţiei Suporterilor din România. Deşi mă aşteptam să vorbească pe larg despre cazuri de brutalitate a jandarmilor, mai ales după smardoiala pe care şi-au luat-o ăia din galeria Craiovei complet aiurea săptămâna trecută, el era doar indignat că el şi alţi suporteri care nu au făcut nimic violent au fost legitimaţi pe stadioane şi că li s-au confiscat patru pancarte împotriva Roşia Montana Gold Corporation.

Partea cu bannerele mi se pare întradevăr un abuz, dar grija lui că apare într-o bază de date a jandarmilor ca suporter mi se pare deplasată. Într-adevăr, nimănui nu-i place să fie legitimat, dar până la urmă nu văd alt loc în care e mai normal să ţi se ceară buletinul ca pe stadion, ca să se asigure că nu ai interdicţie.

Cel care doarme în imagine este deputatul Sergiu Andon de la PC. El a moţăit mare parte a conferinţei, a plecat vreo jumătate de oră să vorbească la telefon şi a deschis gura spre final, când a zis că ar trebui să fie un ONGist în fiecare secţie de poliţie. Ce să zică şi el. Îmi şi imaginez. Pe lângă toţi burtoşii ăia care dorm toată ziua când sunt de serviciu, să mai fie şi un voluntar naiv care să stea p-acolo 24 de ore pe zi privind pereţii în speranţa c-o să târască gaborii nişte puştani bătuţi prin secţii.

Ăla cu degetul pe nas e fostul Ministru de Interne, Cristian David de la liberali. El a avut funcția asta când era summit-ul NATO în Bucureşti. La acuzele că nu a făcut nimic pentru tinerii ăia care au fost bătuţi până la tumefiere, pentru că se jucau într-o fabrică părăsită de-a activiştii, el  a răspuns: „E un lucru neplăcut.” Când era la putere nu i s-a părut atât de deplasat.

În concluzie, nu pot decât să zic că, fără să fi făcut nimic nasol, am o teamă crescândă de „oamenii legii”. În ultima lună, unul şi-a ucis mama şi i-a ars cadavrul, altul a fugit de la locul accidentului cu ajutorul colegilor, un alt ofiţer pensionat şi-a împuşcat soţia la vreo lună după ce-şi luase permis de port armă pentru a lua banii pe asigurarea ei de viaţă. Ce să mai zic de ăla care a ciuruit toată lumea din coaforul de la Perla. Chiar aseară au mai prins un jandarm beat la volan. Pe scurt, orice cetăţean normal ar avea cât de cât motive să se teamă de malacii ăştia cărora li se oferă destul de uşor un pistol şi-un grad pe umăr, că nu degeaba nu s-au făcut semioticieni şi antropologi.

Şi, în caz că v-am plictisit, vă las aşa, de plecare, o poză panoramică cu priveliştea care se poate observa din buda Camerei Deputaţilor, care e atât de bestială că are şi balcon. Oare Ceauşescu băga un fum p-aici după ce se plictisea la şedinţele Adunării Naţionale?