Jim Mangan și straturile deșertului din Utah

Jim Mangan e un vechi prieten de-al nostru ale cărui lucrări au apărut în paginile VICE de multe ori de-a lungul anilor. Deși de obicei își petrece timpul printre dunele deșertului american, de curând a trecut prin New York City și s-a oprit și la biroul nostru, să ne salute și să ne lase o copie a ultimei lui cărți publicate, Bastard Child. Ni s-a părut o ocazie perfectă să-i punem niște întrebări despre carte și despre cea mai recentă serie de fotografii a lui, Time of Nothing. A acceptat și îi suntem recunoscători.

VICE: În lucrările tale anterioare apăreau oameni în peisaje, dar acum pare că te-ai concentrat pe documentarea peisajului în sine.

Jim Mangan: Aproape toate imaginile (trei imagini reprezintă California, Wyoming și Nevada) au fost trase în deșertul Utah, care, pentru mine, e cel mai interesant loc de pe Pământ. Mi-am petrecut atâta timp explorând ariile astea diferite din sudul Utahului – fiecare are propriile calități și estetici, încât par a fi planete diferite, deși se află la 30-40 de minute distanță una de alta. Peisajele pe care le vedeți în fotografii sunt locuri de care m-am simțit atras și unde m-am întors de multe ori. Inițial, am vrut să găsesc mereu locații noi, dar apoi mi-am dat seama că unele erau cu adevărat speciale. Cu cât mergeam mai des în zonele acelea, cu atât am dezvoltat o conexiune mai strânsă cu ele. Cred că dacă mi s-ar interzice să mai merg în zonele astea, aș fi ca o fată îndrăgostită pe care o părăsește iubitul. Aș fi absolut devastat!

În mod clar m-am concentrat pe peisaje în ultimele luni, dar am în plan și proiecte cu personaje/oameni. Multe dintre fotografiile astea mi-au inspirat proiectul Time of Nothing, cu peisaje abstracte din jurul lacului Great Salt Lake, dar sunt câteva care au fost folosite drept cadre de inspirație pentru unele proiecte de-ale mele cu personaje ca „Bedu” sau „Color'd”.

Aceste imagini par să arate efectele oamenilor asupra peisajului prin construcția de străzi, poduri, case. Ce rol au aceste acțiuni ale omului asupra naturii în lucrările tale? Există un mesaj?

În primul rând, am vrut să accentuez diversele straturi și culori din aceste locuri izolate, dar când am început să editez imaginea, mi-am dat seama că vreau să arăt și că omul mișună peste tot și e întotdeauan gata să mai distrugă ceva în jurul lui. Asta vreau să le reamintesc oamenilor cu fotografiile mele.

Am o fotografie cu un om care stă într-un adăpost cu ferestre polarizate și se uită la munții deșertului care se întind în fața lui. Vorbește metaforic despre cât de mulți dintre noi văd lumea prin ecranul calculatorului, al televizorului sau al telefonului.

Cum a influențat lucrul la Bastard Child lucrul la Time of Nothing?

În Bastard Child am vrut să surprind toate straturile și culorile deșertului Utah. Am vrut să fotografiez câteva locuri favorite de sus și am mers în Cessna cu prietenul unui prieten care e pilot și are avion. Când am decolat de lângă Salt Lake City, zburam foarte jos peste Great Salt Lake și am făcut niște fotografii abstracte. Când le-am văzut, mi-am dat seama că sunt foarte speciale și am vrut să fac cu ele un proiect care aborda aceste straturi într-un mod mult mai abstract și pictural.

Multe dintre fotografii, deși sunt foarte frumoase și interesante, creează confuzie în ce privește distanța și adâncimea. A fost intenționat?

Da, la unele imagini a fost clar intenționat. Când am făcut poze de la nivelul solului, totul a început să evolueze și anumite peisaje cereau să fie mai abstracte. Mi-am urmat intuiția cu încredere.

Când mă uit la fotografii, mă gândesc fie la arta peisajelor din anii '70, fie la imagini din satelit. Ai fost influențat de aceste estetici sau e totul în capul meu?

Încă lucrez la definirea proiectului, dar cel mai mult mi-ar plăcea ca fiecare privitor să îl interpreteze în felul lui. Probabil 95% dintre imagini au fost făcute cu un aparat vechi Leica R3 SLR. Așa că ai avut un spirit de observație foarte bun!

Ai fi putut crea aceste lucrări și în altă parte decât în sud-vestul Americii?

În perioada aceea, nu. Deja aveam o relație cu zona asta. Am locuit în Utah timp de 11 ani și simțeam o conexiune puternică cu împrejurimile. Dar acum cred că m-aș putea conecta la fel de bine și cu alte zone, în multe feluri. O să mă gândesc la asta.

De ce titlul Bastard Child?

După ce am făcut imaginile din seria Time of Nothing, m-am îndrăgostit de ele și am lăsat imediat deoparte imaginile din Bastard Child, de acolo și numele. Au fost niște lucrări pe care n-am mai vrut să le arăt pentru că am considerat că nu merită, așa cum se făcea cu copiii bastarzi, ai nimănui. Dar când m-am întors asupra lor, mi-am dat seama că aveau sens și frumusețe și reflectau ceva ce iubesc cu adevărat.

@christianstorm

Traducere: Oana Maria Zaharia

Alte serii fotografice ale lui Jim Mangan:

Beduini

Terram Tenebrosam