Publicitate
Am realizat însă repede că dădeam dovadă de un entuziasm naiv. Irina, una dintre voluntarele care mă însoțise la centrul pentru refugiați și translator care a colaborat cu numeroși jurnaliști de când a început conflictul în Sud-Est, m-a avertizat: „Ai mai intervievat pe cineva care a luptat în război? Așteaptă-te să nu-ți vorbească deschis despre experiențele lor. Crezi că o să-ți detalieze cum și-au văzut camarazii împușcați? Sau că o să se plângă despre cum au mâncat pâine mucegăită și au băut apă din baltă? Niciun soldat n-o să-ți spună că e greu sau că i-a fost frică".L-am cunoscut însă, printr-o amică româncă din Cernăuți, pe Oleksandr Tkachuk, un militar proaspăt întors din zona de conflict, director de film, care a fost implicat în televizune, care și-a petrecut ultimul an din viață la granița cu Rusia, unde a fost comandantul unui squad de soldați ucraineni. M-am întâlnit cu el în Kiev, pe Maidan, și am urcat până în capătul scărilor, de unde se vede întreaga piață. Mi-a spus: „Știi, acest război nu este doar fizic, cu arme în mână. Este și cultural. De exemplu, foarte des îi auzeam pe băieții că ascultă rap rusesc. Nu am nimic împotriva culturii rusești, dar ne găsim într-o contradicție ideologică".Citește și Am vorbit cu refugiații ucraineni despre cum fug din calea bombelor
Publicitate
Publicitate
Fotografiile Ioanei Moldovan de la protestul din Kiev ne-au dat pe spate
Durii Kievului
Ultimele zile ale Euromaidanului în fotografii