Limbajul pierdut al comunității gay din San Francisco

Fotograful Hal Fischer relansează ghidul său pentru toate tipurile de comunități gay din San Francisco, din anii 70.

Ești vânător sau vânat? În cartierul Castro din San Francisco, în anii 70, răspunsul la întrebarea asta se găsea chiar pe fund. Dacă preferai s-o iei, purtai o batistă roșie în buzunarul din spate.

Codul batistelor din zilele pre-HIV ale comunității gay din San Francisco este documentat excepțional în Gay Semiotics, lucrarea de referință a fotografului Hal Fischer, publicată pentru prima oară în 1977 și reeditată luna asta. Cartea este deja un obiect de cult, un ghid al stilului și al modului de expresie al comunitații gay, o calatorie fotografică cu bărbați dezbrăcați care stau lângă copaci, sadomasochism, sau modul corect prin care să tragi poppers.

„Seria asta și celelalte proiecte din perioada aia sunt despre mine, locul meu în timp și comunitatea din care făceam parte," mi-a explicat Fischer. Proiectul Gay Semiotics, o lucrare care a durat câteva luni,reprezintă ceea ce Fischer numește, „ambiguitatea, modul prin care codifici informația, prin care comunici și prin care te asiguri că nu ești înțeles greșit."

Fischer s-a mutat în San Francisco, orașul în care locuiește și-n prezent, în 1975 pentru un masterat în fotografie, iar de acolo a alunecat încet-încet spre scena artistică boemă și înfloritoare din perioada aia. Ceea ce a început ca un simplu proiect care documenta comunitatea gay s-a transformat într-o expoziție, apoi într-o carte (prima ediție, de cinci mii de copii, s-a vândut imediat), și toată chestia asta a dus la niște burse din partea statului american și la mai multe expoziții internaționale.

Fotografiile lui Fischer - aici intră în discuție partea cu „semiotica" - sunt acompaniate de câte un text explicativ. O poză cu un anumit look din perioada aia e disecată element cu element. Gay Semiotics decodează limbajul vizual al comunității gay din districtul Castro, al orașului San Francisco, și îi urmărește originile și sursele de inspirație, de la antichitatea clasică, la filmul lui Marlon Brando din 1953, The Wild One sau Leaves of the Grass al lui Walt Whitman.

„Look-ul gay de bază înseamnă, de fapt, să adopți niște indicatori ai masculinității, cum sunt cămășile de cowboy sau blugii," explică Fischer. „Dacă îl scoți din context, de exemplu, dacă ai fi purtat același lucru în Montana, nu ar fi însemnat neapărat că ești gay. Asta pentru că, în ultimă instanță, toate lucrurile astea erau până la urmă adoptate din cultura mainstream."

Dar, el a adăugat că „pielea e cu totul altă poveste."

Gay Semiotics ramâne o lectură interesantă, care face jargonul academic mai ușor de digerat. De exemplu, întinsă pe două pagini e fotografia unui fotomodel care poarta echipament de S&M, iar descrierea e în felul următor „Pieptul negru și păros al agresorului complementează perfect lookul dominant."

Schimbarile astea de ton continuă pe parcursul lucrării și adresează întrebările pe care și le pune Fischer: „Cum faci să iei ceva care e destul de complex, să-l aduci în atenția oamenilor, să nu-l explici într-un mod prea academic, dar cumva să-i faci pe să-ți îmbrățișeze subiectul?

Potrivit lui Fischer, reeditarea albumului Gay Semiotics vine la țanc. „Mulți dintre tinerii cu care am vorbit sunt interesați de subiecte și cred că are mult de-a face revendicarea istoriei ăsteia pierdute. Printre gay există și o oarecare nostalgie față de era pre-HIV și față de cât de mișto era să fii gay în San Francisco pe atunci."

Generațiile tinere nu sunt singurele interesate. Fischer anticipează un interes mai larg. „Unul dintre lucrurile care se întâmplă în lumea artei contemporane este o redescoperire a artei anilor 70," explică el. Gay Semiotics e o lucrare cu rădăcini adănci în perioada asta, o relicvă a unei ere mitice, un timp idilic dinaintea epidemiei.

Noah Michelson, editorul Hufffington Post Gay Voices, spune că nu era „suficient de mare să prindă codurile gay pe vremea aia, așa că poate cumva romantizez treaba asta, dar există ceva nemaipomenit de satisfăcător în a avea un cod secret pe care-l cunoști numai tu și ceilalți membri ai societății tale."

Cartea scoate în evidență o cultură gay dinamică, în evoluție, în care codurile străzii nu fuseseră înlocuite cu niște aplicații ca Grindr și Scruff. „Pot să mă recunosc cu alți gay ca mine și pot să găsesc fix ce vreau în dormitor (sau bucătărie, sau bancheta din spate a unui Uber) fără să mă mai bazez pe un cod al batistelor," spune Michelson, „dar nu mă pot abține să nu simt că s-a pierdut o parte din camaraderia de altădată. Și poate că reeditarea albumului Gay Semiotics e calea perfectă de a ne reaminti de chestia asta și așa să contemplăm o clipă ce-am avut și ce-am pierdut."

Fischer se uită la munca lui, atât ca la un instantaneu al unei unei comunități, cât și un text care surprinde o limbă pierdută, un vocabular local al dorințelor cu totul dispărut în zilele noastre, un cod șlefuit de nevoi. „Pe atunci, în anii 70, nu se termina cu bine dacă te dădeai la un tip hetero," explică Fischer. „Există o legitimitate a subtilității codului."

„Holbatul gay" a trecut acum în mainstream. „Oamenii pe stradă habar n-au că multe lucruri pe care le poartă au apărut inițial în cultura gay," spune Fischer.

Gay Semiotics poate fi folosit în prezent atât de un stilist care caută o sursă de inspirație, cât și de un cercetător într-o bibliotecă universitară. Ambii sunt la fel de îndreptățiți să o facă. Poate că albumul trebuie să se răspândească, la fel cum s-au răspândit stilurile pe care le documentează. Altfel, mulți n-or să aibă habar că blugii lor cu nasturi sunt al naibii de gay. Sau și mai important, cum altfel să ne amintim de spiritul unei generații înfloritoare, pe care am fi putut s-o pierdem cu totul?

În afara popularității, în randul stilului urban, mai supraviețuiește undeva codul gay din Castro? „E complet dispărut. Nici măcar nu mai sunt sigur cine e gay și cine nu," remarcă Fischer. E un mod cu totul diferit de expresie, care astăzi nu mai există. Azi lucrurile sunt diferite."

Traducere de Ovidiu Tiță

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre cultura gay:
Povestea unui adolescent gay amenințat cu moartea
E frumos să fii gay în București
Cum e să fii gay și să ai un frate geamăn, care nu e gay