La casa de pe bd-ul Carol nr. 53, readusă la viață de o gașcă de arhitecți, miroase a istorie și explozibil cultural. În cadrul primului evenimentul cu circuit deschis, EXPERIMENT 003: 53 de ore pe Carol 53, ținut weekendul acesta, au avut loc activități colorate, printre care expozitia de comic books Sefeu și proiecții sneak preview din cadrul viitorului festival de film psihedelic Tripoteca. Am dat o tură prin toata casa alături de Matei, unul dintre arhitecți, ca să aflăm cum a avut loc transformarea unei dărăpănături infectată de șobolani într-un nucleu cultural infectat de hipsteri. Când să plecăm, a apărut un domn care a locuit în casă de când s-a născut.
Publicitate
El este Matei și stă pe mânerul acelui fotoliu de big boss la fel ca toată lumea care evită să stea în el pentru a nu fi sedusă la somn de către confortabilitatea lui exagerată. Masa și accesoriul de boss au rămas de pe urma homleşilor care locuiau în beci, despre care vom discuta mai încolo puțin.
(stânga) Gașca de reanimatori care locuiesc aici cu rândul și-au organizeazat tribal o vatră, pentru a-și mai găti mâncărică. Deși este extrem de cald afară, seara se mai stă la foc și în timpul hangărelii culturale doar pentru că oferă un vibe romantic.(dreapta) Acest lounge de cărămizi, ca și alte psuedo-scaune de prin curte, e făcut de anonimi care au trecut pe la evenimente și au vrut să-și odihnească fundul. Are aplicații sociale complexe, căci îți obosește noada destul de rapid încât să te facă să te mai fâțâi prin curte pentru odihnă și formare de noi cunoștințe.
Casa a fost construită la începutul secolului XX și declarată monument de calasă B în 1992. De unde deducem că de pe această bancă de la intrarea în curte se ridicau cel mai probabil servitorii ca să întâmpine conița venită cu trăsura. Acum servește ca loc de stat la coadă la toaleta ecologică, unde se infiripă multe discuții aprinse despre sensul și nonsensul artei contemporane.
Miți are trei puiuți speriați și, deși inocența din ochii ei probabil va aduce câteva like-uri la materialul ăsta, arhitecții se temeau de ea atunci când au găsit o vrăbiuță și nu știau unde s-o adăpostească de monstru.
Publicitate
La subsol, grupul de curățenie a dat cu cu var nestins, ca să se ducă mucegaiul și umezeala. În camăruțele de aici, singurele din casă care nu aveau șobolani fără număr, au locuit trei familii formate din zece persoane, cu precădere tineri spălători de parbrize, care, după o lună de conviețuit cu gașca lui Matei, au plecat cu strângere de mână, la rude care squat-eresc prin zonă, pe Moșilor vechi. Cică erau foarte bine închegați social, vorbeau la telefon o tonă. Așa se explică acest Nokia abandonat, cu trei sim-uri.
Tot la subsol erau gropi de gunoi plutitor în lac de căcat. Mai sus aveți un before și-un after. Lângă geamuri găsiseră o colecție de bidoane de pișat, umplute de junkiștii care au locuit pe aici. În colțul unei gropi asemănătoare au descoperit un televizor de sub care a luat-o la fugă o familie de șobolani, vânați apoi cu lopata.
Acum gropile de gunoi au fost transformate în expoziții de proiecte arhitecturale eco-friendly și utopice.
Aici e barul în spatele căruia se află un poster înrămat dintr-un calendar erotic retro. Multă lume observă o calitate neobișnuit de obraznică a sânilor din imagine, explicabilă prin negravitaționalitatea fotografiei care de fapt ar trebui să fie landscape.
În camera cu barul și în cele de lângă sunt proiecții și expoziții. Printre ele se numără și două opere contemporane anonime de înaltă calitate - Tabloul Electric și niște becuri în carămizi plasate după o estetică relațională.
Publicitate
La etaj se doarme. Nu există balustrade, deci nu este acces pentru public. Nu există nici obiecte de metal, pentru că tot ce era demn de vreun profit cât de mic a fost vândut de homleșii care au stat aici înainte.
Asta e mansarda, unde grupul de arhitecți vrea să se mute cu locuitul după ce repară acoperișul și dau drumul la tot restul casei pentru activități din alea cool cu artă și chestii.
El este domnul Tudor, jurnalist la TVR și scriitor. A locuit în această casă de când s-a născut, iar tatăl său a fost printre ultimii locatari, până în ’99. De la domnul Tudor am aflat că aerul cultural care miroase aici e cu istorie. Ne-a povestit că era considerată epicentrul cartierului – fiind cea mai mare casă din zonă, unde în anii ‘70 se adunau mulți tineri la petreceri underground, cu pereți de sticlă vopsiți pop-art și o bancă din curte inscripționată „Socrates eats hemlock”, inspirată de pe elefantul din filmul The Party. De asemenea, am aflat că Ilie Năstase și Jean Maurer gustau petreceri exotice date de vecinul său la mansardă și un general de securitate servea la un băruleț amplasat în aceeași camera în care e și acum. Despre toate astea a scris în cartea sa, Copiii Asfaltului, pe care le-a oferit-o cu dedicație grupului de resuscitare a casei.Aici se încheie turul nostru. Totuși, sper să nu mâncați în acest moment - cum de altfel eu mai fac cât timp citesc știri - căci ca bonus primiți fotografii cu maldărul de gunoaie și căcat de dinainte de renovarea squaterilor + cadre cu sanitarizarea și reabilitarea casei. Bravo lor, bravo arhitecţilor!
