Vara trecută, mi-a venit să fac ceva nou, cât stăteam tolănit ȋn pat cu cracii pe tavan. Mi-am reinstalat Tinderu` pe telefon - ȋl scosesem după ce mi-am distrus şansele cu toate tipele după ce le-am trimis versuri de Drake - şi cȃnd m-am pus pe făcut profilul am dat peste opţiunea de vȃrstă pentru femeile de care eram interesat.

Am lăsat degetul să alunece nonşalant către dreapta şi l-am oprit la 50 de ani. Am pedalat printre poze, m-am plictisit, degetul mi-a obosit de atȃta activitate şi m-am culcat. Dimineaţa următoare m-au trezit vibrațiile de la mobil care nu se mai opreau: mi-am deschis aplicaţia şi am ȋnţeles de unde venea zgomotul, aveam zeci de femei interesate dintre care o groază erau femei „mature". Aşa mi-a venit ideea să mănȃnc şi să beau pe banii duduilor în vârstă, fără să plec de la ȋntȃlnire prea devreme sau să dispar imediat ce mi-am fǎcut plinul.

Să ieși cu o femeie matură e o fantezie întâlnită frecvent la majoritatea tipilor hetero când sunt mici, dar să ajungi să şi stai pe mălaiul uneia e cu totul altceva. Ca bărbat macho, să lași frâiele din mȃini şi să umbli cu vulnerabilitatea la vedere e un pas mare față de faza în care te masturbezi la clipuri cu MILF pe Pornhub. Trebuie să te dedici unui cu totul alt stil de viaţă şi să te obișnuiești să se poarte altfel femeile cu tine. Era un experiment pe care trebuia să ȋl fac ca să aflu dacă genul ǎsta de activitate se ridica la ȋnălţimea fanteziei.

Seara următoare am postat pe Craigslist un anunţ ȋn care ziceam că-s interesat de femei mai ȋn vȃrstǎ și mi-am făcut și-un cont pe un site de ȋntȃlniri pentru doamne mature:

„Bărbat, 19 ani, sunt student cu job ȋn zona media. Am o fire plăcută şi sunt deschis la aproape orice." Am scris asta la prezentare, dupǎ rubrica cu aspectul fizic (nu sunt hidos) şi starea financiară (groaznic). „Vreau ceva fǎră obligaţii, pentru că vreau să ȋnvăţ. Nu vǎ creaţi aşteptări de relaţii de lungǎ duratǎ, dar nu vǎ aşteptaţi nici la ceva de tip Cioc-Cioc-Ciao."

La profil mi-am pus o pozǎ cu faţa mea ȋn umbră, am terminat cu datele contului şi i-am dat drumul ȋn lume. Ȋn luna ce a urmat am ieşit la mai multe ȋntȃlniri cu femei cu vȃrste cuprinse ȋntre 35 şi 48 de ani. Toate tipele au fost plăcute, dar ferme, unele mai mult ca altele. Mai jos le gǎsiţi pe cele mai interesante*.

*Toate numele au fost schimbate

Tessa a fost prima persoanǎ care m-a cǎutat dupǎ ce mi-am pus profilul pe net: mi-a zis că i-au plăcut faptul că eram direct şi că muncesc de la o vȃrstǎ atȃt de fragedǎ. Ǎsta a fost ȋnceputul unei conversaţii care a ajuns rapid la cȃt de sexi considera ea conturul maxilarului meu şi cȃt de mult mǎ atrăgea pe mine constituţia ei atleticǎ.

Pentru că eram la prima incursiune ȋn lumea femeilor puţin mai tinere decȃt mama mea, nu prea ştiam la ce să mǎ aştept, aşa că eram să-mi iau zborul dacă situaţia ar fi devenit prea ciudatǎ sau dacǎ m-aş fi simţit eu aiurea (şi chiar mǎ aşteptam să fie aşa). Prietenii mei care au ieşit la date-uri cu persoane mult mai în vȃrstǎ mi-au zis că uneori combinațiile de Tinder dau rateuri. Cică se poate ajunge repede la situaţii jenibile cȃnd te prinzi că persoana cu care eşti e ori disperată să aibǎ parte de ceva futangealǎ cu perversiuni, ori te trateazǎ ca pe o prăjitură ȋn care abia aşteaptǎ să ȋşi ȋnfigǎ dinţii. N-aveam chef să fiu savarinǎ.

Am ajuns cu zece minute mai devreme unde trebuia să ne vedem - un restaurant italian din zona chic a oraşului. Tessa era deja aşezatǎ la masă cu un şerveţel ȋn poalǎ şi poşeta aşezatǎ cuminte lȃngǎ ea. Arăta beton! Mi-a amintit de Gillian Anderson din perioada de ȋnceput a Dosarelor X, eram ȋn limbă dupǎ ea ca puşti. Treaba asta m-a motivat să fac pe dracu-n patru cu ȋntȃlnirea asta.

M-a vǎzut cum veneam spre ea, dar nu s-a ridicat. Ȋn schimb m-a privit fix ȋn ochi şi a păstrat contactul vizual de parcă voia să ȋmi vadǎ direct ȋn suflet. Campion la holbat cum sunt, am stat cu ochii fix ȋn ai ei şi i-am ȋntins mȃna pentru prezentǎri. N-am clipit!

I-am zis: „Salut, ce faci?" Mi-a răspuns: „Super, super, ia loc." Am ascultat şi m-am aşezat.

Unul dintre alinturile pe care damele trecute care vor prospături îl folosesc pentru tipi ca mine e „pui". Tessa nu m-a strigat aşa pe viu, dar cȃnd am vorbit pe net i-a scǎpat de mai multe ori. Normal, cȃnd eşti „puiul" ştii că asta presupune că femeia matură e stǎpȃna, iar eu ştiam ȋn ce mǎ bag. Chiar eram nerăbdǎtor să vǎd cum e să aibǎ grijǎ de mine o femeie de succes mai ȋn vȃrstǎ ca mine. Era un fel de inversare a rolurilor tradiţionale ȋn care intră bărbaţii şi femeile, iar mȃncarea pe moca nu prea mǎ deranja, deci de ce să nu?

Am ars-o pe platitudini doar cȃteva minute, că gheaţa s-a spart rapid. Cȃnd am tras linie la sfȃrşitul mesei am aflat că cina cea lungǎ a costat 75$, iar sticla de vin care ne-a ajutat să bǎlǎurim prin oraş amețiți a costat vreo 30. Tessa s-a ocupat de toate cheltuielile serii. Tipa era contabilǎ şi m-a asigurat că nu vrea să achit nimic cu ce am eu ȋn buzunare. Am protestat pȃnǎ m-a lǎsat să dau eu cafelele (vreo trei coco) cȃnd ne-am oprit la o cafenea cu program prelungit.

Cȃnd a venit vremea de pa şi pupic pe obraz m-am trezit că era brusc ultra-ȋndrăzneaţǎ. S-a ȋnfipt ȋn mine tare, iar eu m-am lăsat fǎră să fac mofturi. A fost prima datǎ dupǎ multǎ vreme cȃnd eu n-am avut de făcut nimic. Ne-am sărutat o vreme pe o bǎncuţǎ ȋn parc şi am luat-o apoi fiecare frumos pe drumul lui. I-am zis ȋnainte de a pleca că vreau să repetăm, dar m-am simţit cam aiurea dupǎ ce am văzut pozele cu copiii ei şi tatǎl lor de care se despǎrţise dupǎ naştere, pe Facebook, cȃnd mi-a dat add. Nu ne-am mai vǎzut, tipa mi-a dat vreo două mesaje să iau nişte ȋngheţată Baskin Robbins şi să trec pe la ea, dar n-am mers. Nu pentru că nu-mi place ȋngheţata, ci pentru că statul cu limba ȋn gȃtul cuiva de vȃrsta pǎrinţilor mei mi s-a pǎrut cam mult la momentul ǎla.

La puţin timp ȋnainte să ies cu Tessa mi-a răspuns la anunţul de pe Craigslist cu un mail Angela: „Achit cina eu, dar tu vrei să te fuţi? Că altfel nu-mi pierd vremea." Chiar n-am ştiut cum să răspund ȋn momentul ǎla. Poze cu ea ioc, nu ştiam nici cine e, ȋi ştiam doar vȃrsta. Normal cǎ-s gata de futai de obicei, dar mi-era cam teamǎ să nu fiu cumva tras ȋn piept sau să ajung urmǎrit de vreo nimfomanǎ. Am amȃnat să ȋi răspund pȃnǎ am dat din nou peste mesaj la cȃteva săptǎmȃni dupǎ, cȃnd ȋmi fǎceam ordine ȋn cǎsuţa de mail. Eram dupǎ ȋntȃlnirea cu Tessa: „Pula mea, ce-am de pierdut?" Ţac-ţac fǎcu tastatura: „Sigur, sunǎ-mǎ." M-a sunat la cȃteva secunde dupǎ ce am trimis mesajul.

Dupǎ ce am stat cu ea la telefon cam zece minute, am hotǎrȃt să ne şi vedem. Mi-a zis că voia să se ducă la o cafenea ȋn zona de est a oraşului şi dupǎ la un bar. Rămăsese să ne vedem cȃnd ne nimeream mai aproape unul de celǎlalt. Treaba a fost la fel ca-n ieșirea cu Tessa - Angela plǎtea tot. Ceea ce a ȋnsemnat că eu n-am avut nici un cuvȃnt de spus legat de locurile pe unde urma să mergem. Nu m-a lăsat, iar la telefon mi-a zis clar că n-aveam voie să ȋi zic „doamnǎ". Dacă m-ar fi tǎiat nevoia să o strig altfel decȃt cu „iubi", aveam voie doar „leoaico", atȃt. Și trebuia să fiu tot timpul ascultǎtor. Chestia asta mi-a tǎiat cheful un pic. Eu sunt obişnuit să mǎ situez la acelaşi nivel cu celǎlalt ȋn orice tip de relaţie, aşa că treaba cu supuşenia mi s-a pǎrut o ciudǎţenie… pȃnǎ cȃnd mi-a trecut prin cap un gȃnd: fix aşa cum mǎ simt eu acum s-a simţit fiecare femeie care a trăit pe pǎmȃnt ȋn ultimele mii de ani.

Cȃnd am dat ochii cu ea mi-a sărit ȋn ochi cum era ȋmbrăcatǎ: aproape că scria pe ea ŞEFǍ. Geacă neagră de piele şi blugi, cizme cu toc şi cǎmașă albǎ cu decolteu. Era clar genul de MILF la care mǎ gȃndisem, adică un fel de biker chick, doar fǎră metamfetamină. Emana prin toţi porii control. A fost atȃt de insistentǎ cu luatul tuturor deciziilor ȋncȃt la un moment dat m-a apucat chiar de mȃnǎ să mǎ tragǎ spre unde voia ea să ajungǎ. Mi-am reamintit atunci singur că tot ce fǎceam era un experiment din care mǎ alegeam cu frappe-uri şi pilealǎ, deci ciocul mic, bǎiete…

Ne-am ţinut toatǎ noaptea de sărit din bar ȋn bar. Din partea aia a întâlnirii mi-a rămas ȋn minte faptul că Angela era o tipǎ foarte interesantă: mi-a povestit că divorţase recent de soţul ei, care era cu zece ani mai mare decȃt ea. O fǎcuse pentru că ȋşi dorea să iasă cu bărbaţi mai tineri. Nu ţinea minte cu cȃţi ieşise, dar ȋn ultimul an fǎcuse treaba asta regulat. A, da, şi a insistat apoi să mergem acasă la ea, iar eu m-am supus, cuminte.

Ce am gǎsit cȃnd am ajuns la ea (stǎtea ȋntr-un duplex din apropierea primei cafenele unde mersesem ȋmpreunǎ) semǎna cu un bordel din Cartierul Roșu menit să-mi ia minţile. Camera era plinǎ ochi de nuanţe pastelate, avea şi canapea de piele gri cu perne de catifea roşie şi avea şi draperie de mǎrgele albe ȋn golul ce dǎdea spre hol. Camera mirosea a lavandǎ şi ciocolatǎ. Textele din neon de tip LOVE sau alte chestii de care mai gǎseşti pe Tumblr umpleau camera cu o luminǎ difuzǎ cȃnd nu clipeau. Pe masa din bucǎtǎrie stǎteau lumȃnǎrele şi era şi un iPod ȋntr-un dock cu boxe din care curgea muzică de chill out. Totul mergea ca ȋntr-un videoclip al trupei Weeknd, dar fără droguri şi pǎrul ȋnfoiat. Mi-a plăcut.

Imediat cum mi-am dat jos încălțările, Angela mi-a făcut semn către canapeaua tunată din mijlocul camerei. N-a mai pierdut vremea cu gȃngureli sau pupǎturi, mi-a mângâiat şliţul imediat ce am atins cu fundul perna canapelei. Era cam ciudǎţică fără haine - mi-a amintit imediat de o mǎtușă a unui prieten care era ultra bronzatǎ şi dǎdea pe gȃt mult V8. Partea bunǎ e că luasem douǎ pastile de Ativan mai devreme, aşa că pe creierul meu ȋl cam durea ȋn pulǎ de stres, din punct de vedere chimic. I-a luat doar cȃteva secunde să-mi scoatǎ pantalonii şi să-mi rupǎ boxerii de pe mine, deci m-am trezit ȋn gura ei imediat. Şi a fost cam bine. A fost cea mai bunǎ muie de cȃnd m-am trezit în timp ce regulam salteaua, pentru că aveam parte de o muie regalǎ, în vis. Angela era pe problemǎ.

Dar, deodată, s-a oprit și s-a ridicat şi ȋn picioare. Inițial, am crezut că făcusem vreo tȃmpenie fără să-mi dau seama. Trebuia să o las să mǎ dovedească mai greu? N-am ȋnţeles care a fost chestia, dar dupǎ ce-a trecut momentul de pauzǎ, şi-a dat jos pantalonii şi a ȋncercat să se suie pe mine.

Aici s-a stricat jucǎria: eu i-am zis că voiam să-mi trag un prezervativ, iar ea a ȋncercat să mǎ ȋmpiedice. I-am zis clar că nu aveam de gȃnd să fac sex fără, iar ea a ȋnţeles că mǎ vǎitam şi mi-a zis să mǎ opresc. Mi s-a tǎiat cheful brusc. M-a enervat că cineva credea că poate să ȋmi spunǎ ce pot şi ce nu pot să fac cu corpul meu, aşa că am lăsat baltǎ supuşenia şi am ȋmpins-o uşor la o parte de pe mine. Am stat pe canapeaua aia unul lȃngǎ altul ȋncă puţin, pȃnǎ mi-am tras pe mine pantalonii şi i-am explicat că treaba devenise prea ciudatǎ pentru gustul meu. I-am zis că mi-a plăcut de ea şi că ȋi eram recunoscǎtor, pentru că mi-a dat de bǎut, dar pentru mine noaptea de prostioare se termina aici.

Am lăsat la plecare 20$ pe masa ei. A protestat, dar am insistat pentru că mi-a pǎrut rău de ce fǎcusem (chiar dacă n-ar fi trebuit, e dreptul meu să refuz să fac sex), dar şi pentru că ceva macho din adȃncul meu mǎ presa să fac cu ea juma-juma bǎutura. Numǎrul şi mesajele pe care le schimbasem cu ea le-am şters cum am ajuns pe casa scării. N-am mai vorbit niciodatǎ. Existǎ regrete.

Cu Marilyn m-am ȋntȃlnit chiar ȋn ziua ȋn care mi-a trimis mesaj pe profil. Lucra ca agent imobiliar, vindea apartamente de lux şi locuia ȋntr-unul. Asta se vedea de la o poştǎ. M-a luat cu maşina de la o ieşire de metrou ȋn jurul prȃnzului: avea o bomboanǎ de Audi nou-nouţ care mirosea a piele proaspǎtǎ şi lucruri scumpe. M-a aşteptat ȋn maşinǎ cu un zȃmbet larg şi o ȋmbrăţişare. Avea un rȃs super şi era mega-articulatǎ, iar mie mi-era bine, nu simţeam nevoia să croşetez conversaţii de complezenţǎ pentru atmosferă ca la ȋntȃlnirile precedente. Era o prezenţǎ plăcută şi ȋi plăcea chiar şi Drake.

Lui Marilyn ȋi plăcea să se ȋmbrace bine. Tipa se pricepea clar la asortat culori şi vestimentaţii. Ar fi dat pe spate lejer fashioniste din speciile cele mai pretenţioase. Deși eu mǎ simţeam cam dezbrăcat cu ţoalele mele de golǎnealǎ, pe ea clar nu o apǎsa treaba asta. Chiar m-a ȋntrebat de unde aveam geaca de piele. „De la unu` din Bazarul Mare", i-am zis - aia era şi nu simţeam nevoia să o mint.

Mesajele de dinainte de ȋntȃlnire ni le dǎduserăm pentru tatonare şi să stabilim unde mȃncǎm. Fiecare din noi voia să ştie dacă ne-am potrivi şi pentru potenţialele ȋntȃlniri ulterioare. Mie mi s-a pǎrut o idee ok, că ȋmi ȋnchipuiam că şi ea avea rezerve legate de ieşitul cu un bărbat tȃnǎr, pe care nu ȋl ştia, cum aveam şi eu legat de ieşitul cu o femeie mai ȋn vȃrstǎ aleasă la ȋntȃmplare. Am ales un restaurant thailandez ieftin care era de obicei plin de studenţi, că mi-am ȋnchipuit că e suficient de plin ȋncȃt să nu se holbeze prea tare lumea.

Am frecat menta cu Marilyn vreo douǎ ore ȋn jurul cȃtorva platouri cu frigǎrui picante şi rulouri crocante cu ou. Ea era vegetarianǎ, iar eu carnivor convins, ceea ce a dus la o mică gȃlceavǎ despre etica consumului de carne. Am cǎzut de acord eventual că uciderea animalelor e cam de rahat, iar ea a acceptat ȋn schimb că ȋmi asum răspunderea morală pentru păsările pe care le consum zilnic. A recunoscut spre sfȃrşitul discuţiei că „mai mǎnȃncă carne… uneori." Am cerut nota şi am fǎcut-o pe din douǎ, ceea ce a fost firesc.

Dupǎ masă ne-am vǎzut fiecare de drum şi am cǎzut de acord să ne revedem, iar asta a ȋnsemnat o cafea tocmai la sfȃrşitul verii. De data asta lucrurile se schimbaseră la ea. Pǎrea mai puţin emoţionalǎ decȃt prima datǎ, dar mai obositǎ. Mai puţin energicǎ, mai puţin zȃmbitoare, pǎrea să se fi ȋntȃlnit cu mine mai mult din politeţe decȃt ca să se distreze. Am aflat că mama ei murise şi că lucrurile ȋi merseseră prost ȋn ultima perioadă.

Ne-am plimbat prin oraş toatǎ seara şi am vorbit mult. Vremea era cam mohorȃtă şi conversaţia puţin tristǎ ne-au adus ȋn dreptul unei biserici, şi am intrat. Marilyn mi-a spus că vrea să fie singură, aşa că am ȋmbrăţişat-o şi am plecat. Nu ne-am reȋntȃlnit, dar mi-a răspuns la SMS-ul ȋn care o ȋntrebam cum se simte. Mi-a zis că ȋi merge mult mai bine şi că vrea să ne vedem să mai ronţǎim ceva thailandez. I-am zis că mǎ bag, chiar dacă a fost un fel de minciunică menitǎ să o facă să uite de moartea mamei ei.

Ultima femeie s-a numit Vanessa şi a fost cea care m-a cǎutat fix ȋnainte să ȋmi şterg anunţul de pe Craigslist, lucru pe care l-am fǎcut cȃnd am simţit că se apropie facultatea. N-avea nici un rost să continui să mǎ ȋntȃlnesc cu femei care au de douǎ ori vȃrsta mea cȃnd mǎ aşteptau mii de studente la școală, peste doar câteva săptămâni.

Vanessa a inclus ȋn mesajul ei un autoportret foarte detaliat. Ȋn afară de culoarea pǎrului, ȋnălţime şi greutate, am aflat şi că are strămoşi chinezi. Cȃnd i-am răspuns că sunt interesat să o cunosc, am ȋntrebat-o şi de ce a vrut să ȋşi mǎrturisească moştenirea rasială. Mi-a răspuns că a dat peste bărbaţi care i-au zis ȋn faţǎ să se care imediat ce au realizat că e asiatică.

M-a ȋntristat treaba asta, dar nu m-a surprins, că pȃnǎ la urmǎ eu eram bărbat crescut ȋn zona afro… Şi da, bărbaţii, mai ales cei albi, pot fi strigǎtor la cer de prost crescuţi cȃnd vine vorba de „fetişurile" lor sau de alegerile pe care le fac ȋn materie de femei. Oricum, i-am zis că pe mine nu prea mǎ afecteazǎ aspectul rasial la femei şi că cine s-a purtat aşa cu ea e un mare mǎgar. Ne-am stabilit ȋntȃlnirea pentru ziua aia la un restaurant coreean şi i-am promis că facem şi o sesiune foto pe falezǎ după (mă ocup de fotografie, iar asta sparge gheaţa foarte bine la orice ȋntȃlnire, deci nu mǎ judeca, frate).

După ce am comandat d-ale gurii, mi-am dat seama că n-o să ȋmi fie uşor să comunic cu Vanessa. Mǎ enerva, stǎtea tot timpul cu privirea ȋn telefon (se pare că nu doar tineretu` face asta, mamaie) şi ȋmi dǎdea răspunsuri vagi la tot ce o ȋntrebam. Norocul a fost că la un restaurant coreean cu grătare, dacă nu participi, nu mǎnȃnci, că trebuie să ȋţi pui singur mȃncarea pe plitǎ, aşa că s-a ȋntȃmplat să ȋşi mai punǎ telefonul jos din cȃnd ȋn cȃnd şi aşa am reuşit sǎ schimbǎm cȃteva cuvinte. Foarte ciudat era faptul că mătura toatǎ camera cu ochii ȋn loc să se uite spre mine cȃnd vorbeam (spre deosebire de Tessa). Pǎrea tot timpul agitatǎ. Am ȋncercat să ajut, am zis că trebuie să fiu eu ǎla lejeru`: mi-am relaxat postura şi mi-am ȋnmuiat glasul pȃnǎ am ajuns să semǎn a ceva ȋntre ȋnger şi asistent social. N-a mers, că tipa avea morcovul băgat adânc.

După ce am plecat de la restaurant spre falezǎ, treaba cu telefonul devenise şi mai enervantǎ. M-am oprit cam la jumǎtatea drumului spre destinaţie şi am ȋntrebat-o direct dacă e ceva ȋn neregulǎ. Ştirea serii a fost că soţul ei (despre a cǎrui existenţǎ eu nu ştiam nimic) care o bǎnuia că ȋl ȋnşală o ȋntreba unde e.

M-am simţit ca lovit cu leuca: am ȋntrebat-o de ce nu ȋmi spusese de la ȋnceput. Mi-a răspuns că ȋi era teamă că n-aş mai fi vrut să o cunosc. Normal că aşa ar fi fost. N-aş fi avut nici o intenţie să ies cu una care are chef să-şi ȋnşele soţul, darămite cu o tipǎ care m-ar pune ȋn pericol de a fi ȋn calea rǎzbunǎrii ǎluia, dar aveam dubii legate de cum să ȋi zic treaba asta când vedeam cȃt de stresată era şi cȃt de aproape era să izbucnească ȋn plȃns pe strada aia aglomerată, pe care ne pregǎteam să ne certǎm.

I-am zis-o altfel. Situația mi se părea prea ciudatǎ, iar pentru ea cam era timpul să lase ȋntȃlnirea și să meargǎ la soţul ei. M-am prins că nu o gȃndisem bine. Vanessa a explodat, m-a acuzat că sunt ȋngust la minte şi lipsit de disponibilitatea de a-i ȋnţelege situaţia. Timbrul vocii ei a ȋnceput să urce din momentul ȋn care a zis „nu-mi vine să cred că ai zis asta" la „uitǎ-te cum se uitǎ toţi oamenii ǎştia la noi acum!"

După ce a fǎcut scandal vreo jumǎtate de minut s-a oprit brusc şi mi-a spus că e dispusă să ignore telefonul, dacă sunt de acord să uit toatǎ tǎrăşenia. Eh, faza asta m-a fǎcut să devin atȃt de dezinteresat şi gata să o refuz, ȋncȃt pur şi simplu m-am uitat lung la ea, în timp ce dădeam din cap a negare și oftam. I-am zis că o conduc la maşinǎ, deşi nu mi se mai pǎrea că meritǎ prezenţa mea nici un moment. Mi-a zis că nu e nevoie şi şi-a chemat un Uber. Asta era şansa mea de eject, am aprobat din cap, i-am zis „pa" şi mi-am bǎgat ȋn urechi cǎştile pentru drumul spre casă ȋn compania amicului meu, Phil Collins. Judecǎ-mǎ, nu-mi pasă.

Din cumulul ǎsta de experienţe am rămas cu o chestie: să ieși cu oameni mult mai în vârstă ca tine implică un echilibru între provocǎri excitante şi un disconfort emoţional teribil. Da, e mişto rău să-ţi plǎtească cineva mese luxoase, să ia decizii pentru tine şi să ţi se punǎ pizdǎ pe tavǎ, dar una peste alta e greu de ȋnghiţit statutul de bucățică de carne, care abia a depășit pragul majoratului, pe care ȋl aveam ȋn ochii femeilor ǎstora.

Cȃt despre ȋntȃlnirile ȋn sine, ȋncă nu ştiu ce să zic. Adică nu ştiu dacă sunt eu un mucea imatur sau pur şi simplu momentele ǎlea de cǎcat s-au ȋntȃmplat fără să fie vina mea. Poţi zice că am fost insuficient de deschis la minte şi că n-a fost vina Angelei că mi s-a pǎrut mie naşpa tentativa ei de a mǎ domina, mai ales că eu eram ăla care şi-a asumat rolul de „puiu` mamii". Poate cǎ, de fapt, problema e că sunt eu un molȃu, că mǎ deranjeazǎ cȃnd vǎd bărbaţi cum își insultă partenerele ȋn timpul sexului, iar o datǎ mi s-a şi blegit cȃnd fosta m-a rugat să o sufoc ȋn timpul penetrării. Asta ete.

Aş recomanda şi altora să ȋncerce ce am ȋncercat eu. Nu pentru că pot garanta că totul va fi bine, că ar putea să rămȃnǎ cu acelaşi gust ca şi mine, mai ales după ce am aflat cȃt de diferitǎ e realitatea de ce vezi ȋn filmele porno cu MILF-uri, ci pentru că cred cu tǎrie că ȋnveţi doar după ce dai cu capul. De fapt, singurul mod în care afli dacă ţi se potriveşte ceva e să ȋncerci, să o dai în bară, apoi să schelǎlǎi uşurel de fiecare datǎ cȃnd retrăieşti ȋn mintea ta lucrurile prin care ai trecut (poate că eu fac aşa sau poate că nu). Plus că te mai şi distrezi puţin, te ȋmbeţi gratis ȋn loc să ȋmparţi pe jumătate nota ca restul pulimii civilizate. Cum ai putea să laşi aşa experienţă să-ţi scape?!

Traducere: Radu Negoiţǎ