MDMA-ul te poate face rasist?

Niște oameni care e posibil să simtă efectele oxitocinei.

Nu prea ai timp pentru gânduri raționale după ce-ai luat o pastilă. Ai băgat trei bombonele și nu te mai interesează decât să afli cum se simt la atingere eșarfele oamenilor. Așa că te-ai fi gândit că-n toată euforia asta și cu palpitațiile de rigoare, n-ai loc să-ți mai pese și de etnia oamenilor din jur.

Greșit. Se pare că biochimia creierului în timpul unei noapte de distracție euforică în club nu e prea diferită de cea a participanților la un marș al Noii Drepte. Asta din cauza hormonului numit oxitocină, care a fost descris de mulți ca „hormonul iubirii” sau „hormonul afecțiunii”. Acest hormon contribuie la dezvoltarea încrederii între mamă și copil în timpul alăptării și între parteneri în timpul sexului. MDMA-ul declanșează eliberarea acestui hormon în creier și ăsta e motivul pentru care iubim și ne simțim iubim când luăm pastile.

Dar cercetările profesorului Carsten De Dreu de la Universitatea din Amsterdam au dezvăluit că oxitocina are și o latură mai sinistră. Pe scurt, experimentele lui au dezvăluit că ceea ce mulți considerau „molecula morală” e de fapt tocmai opusul ei și contribuie la ceea ce oamenii de știință numesc eufemistic „etnocentrism”, iar noi rasism.

Participanții la experimentul doctorului Dreu s-au confruntat cu dilema de a refuza accesul unei persoane pe o barcă de salvare pentru a le salva viața altor cinci. În timpul experimentului, olandezilor li s-a dat oxitocină fie printr-un spray nazal, fie placebo. Rezultatele au arătat că cei care luaseră oxitocină erau mai doritori să salveze bărbații cu nume olandez și să-i sacrifice pe cei cu nume musulman sau german. În schimb, participanților la experiment care luaseră placebo le era indiferent numele potențialei victime.

Fasciștii din Brighton probabil experimentând efectele oxitocinei.

Mi s-a părut foarte ciudat că acest hormon, care te face să iubești totul în jurul tău, te poate transforma într-un dobitoc din ăla care alege să fie ostil cu o persoană din cauza culorii pielii ei. Așa că am vrut să aflu mai multe despre asta și l-am contactat pe profesorul Anil Seth, neurolog și cercetător la Universitatea din Sussex și co-director al Centrului de Știință a Conștiinței. A spus că efectul oxitocinei ar putea avea legătură cu evoluția și supraviețuirea socială.

„Ideea de altruism și pro-socialitate a fost cercetată de mulți antropologi și cercetători sociali care au observat că deși e avantajos să fii pro-social în grupul tău – cei care împărtășesc interesele tale culturale și care ar putea fi înrudiți cu tine chiar și la distanță – s-ar putea ca față de celelalte grupuri să se aplice exact opusul”, a spus el.

Cu alte cuvinte, discriminarea împotriva oamenilor diferiți de tine ar putea fi produsă natural de un hormon din creierul uman. L-am întrebat ce rol joacă oxitocina în acest proces și mi-a povestit despre un alt experiment de-al profesorului doctor Dreu în care subiecții au fost împărțiți în două grupuri și au trebuit să aleagă ce forme abstracte erau sau nu atrăgătoare. Desigur, nu existau răspunsuri corecte sau greșite – adevăratul test era să vadă care grup era mai dispus să fie în acord cu celălalt.

„Când grupurile nu erau de acord în privința unei forme, oxitocina creștea omogenitatea în fiecare grup”, mi-a spus profesorul Seth. „Deci, dacă ești într-un grup și toți luați oxitocină, probabil o să ai o atitudine de genul 'Ah, cubul ăla e genial – nu înțeleg de ce tipilor din grupul ăla nu le place pătratul'. Și, bineînțeles, asta se întâmplă relativ inconștient, așa că oamenii nu știu că oxitocina are efectul ăsta. Nu forma geometrică e importantă, ci cât de omogenă e perspectiva membrilor unui grup când știu că aceasta diferă de perspectiva altui grup.”

M-am gândit imediat la faptul că atunci când extremiștii se adună în grupuri – pentru marșuri și proteste, de exemplu - emoțiile lor sunt mult mai pronunțate decât ar fi dacă te-ai întâlni cu fiecare membru în parte. Bineînțeles, asta are legătură și cu faptul că punctul de plecare al acestor marșuri e , de obicei, un bar – iar antifasciștii care vin și ei să arunce cu lucruri în participanți nu ajută nici ei la păstrarea calmului.

Fasciști greci, probabil simțind efectele oxitocinei.

Gândește-te la sentimentul de uniune pe care îl simți la petrecerile mari sau la concerte sau la scenele de euforie în masă din mega-bisericile americane evangheliste. Legătura comună în aceste situații e o credință puternică împărtășită. Face parte din natura umană să ne adunăm în turme în funcție de credințele noastre, chiar sfidând orice rațiune sau logică.

O distincție importantă de remarcat în acest punct e aceea că rolul oxitocinei în aceste fenomene nu e cel de a-ți scădea încrederea în cei diferiți de tine, dar de a-ți crește încrederea în cei care posedă calitățile pe care le recunoști la tine. Deci rezultatul nu e neapărat rasism, cât e fanatism.

Oxitocina face asta prin abilitatea de a răspândi o emoție într-un grup de oameni, aproape ca pe un virus. Profesorul Seth mi-a explicat asta detaliat: „Toți suntem contagioși emoțional – sunt un pic fericit, dacă și tu ești fericit și un pic trist, dacă tu ești trist. Oxitocina joacă un rol în optimizarea modului în care are loc această inferență.”

Cu alte cuvinte, oxitocina ne face mai empatici – mai sensibili la emoțiile din jurul nostru. Această idee a fost susținută de un studiu recent, publicat în luna ianuarie a acestui an, care a descoperit că nivelele de oxitocină pot declanșa o hipersensibilitate la emoțiile altora. În prezent, se cercetează cum nivelele insuficiente de oxitocină pot duce la autism – tulburare care e asociată cu o lipsă de înțelegere emoțională a celorlalți.

Fasciști malaezieni cu un posibil nivel crescut de oxitocină în creier.

Rezultatul e că atunci când oamenii care împărtășesc aceleași credințe se adună la un loc, creierul lor eliberează oxitocină și îi face să se simtă bine și să-și întărească comportamentul. Deci îi face să se țină și mai tare cu dinții de credințele lor și să-i respingă pe cei care nu sunt de acord cu ele, toate astea în scopul evoluționar de a crea comunități unite, ai căror membri să se iubească și protejeze unii pe alții.

Deci MDMA-ul te face rasist? Nu, nu chiar.

Da, MDMA-ul eliberează oxitocină, iar oxitocina poate produce etnocentrism, dar nu există o legătură directă între cele două – iar MD-ul are atât de multe efecte asupra creierului încât experiențele individuale sunt întotdeauna foarte subiective.

În orice caz, ce poate face MDMA-ul – în special într-un mediu în care se adună mulți oameni asemănători, cum ar fi un party tehno – e să intensifice profund fanatismul egocentric, iluzoriu în legătură cu tine, cei din jur și atmosfera minunată, la fel cum rasiștii devin puțin mai rasiști în timpul marșurilor, iar creștinii devin și mai creștini când le vorbește un preot în limbi așa-zis divine.

@nickchef88

Traducere: Oana Maria Zaharia