Monopoly a fost inventat de o poetă feministă şi anticapitalistă

Jocurile de societate sunt iarăşi la modă. Cum cafenele cu jocuri analogice apar peste tot prin lume şi jocuri precum Coloniştii din Catan acumulează popularitate, e clar că oamenii se întorc la vechea tradiţie a holbatului la piese de carton și tranzacţionarea banilor falşi. Cel mai popular joc de societate este, bineînțeles, Monopoly: jocul clasic care-i învaţă pe copii plăcerile capitalismului sălbatic. Mary Pilon, reporter de sport pentru New York Times şi reporter de business pentru Wall street Journal, a documentat timp de cinci ani istoria ciudată din spatele Monopoly şi a descoperit, contrar opiniei publice generale, că nu a fost inventat în timpul Marii Crize Financiare din SUA. În plus, a fost creat de o poetă anticapitalistă şi feministă.

O nouă apariţie la editura Bloomsbury, The Monopolists, scrisă de Pilon, este o incursiune în secolul trecut: de la controverse legate de crearea jocului la procesul recent Hasboro. Am luat legatura cu Pilon ca să aflu mai multe despre originile anticapitaliste ale jocului, lumea ciudată a drepturilor de autor şi adevăratul inventator al jocului preferat al lumii civilizate.

VICE: Cum ai ajuns să scrii despre Monopoly? E o pasiune a ta?
Mary Pilon: Sunt o împătimită a jocurilor. Am crescut cu jocurile video şi cele de societate, dar am intrat în proiectul ăsta întâmplător. În 2009, scriam despre subiecte economice la Wall Street Journal, ceea ce era, după cum vă amintiţi, destul de deprimant. Într-un articol, m-am gândit să bag un rând despre Monopoly şi cum a fost inventat în timpul Marii Crize Financiare. Ulterior, am documentat subiectul şi am descoperit procesul lui Ralph (Anspach). L-am contactat şi i-am spus că sunt reporter la WSJ şi vreau să aflu mai multe despre Monopoly. Am scris despre lupta juridică în care era implicat şi am continuat documentarea. O mare parte a relatării subiectelor de business e foarte tehnică, trebuie să scrii despre derivate şi bănci de investiţii. Prin comparaţie, lumea jocurilor de societate mi s-a părut grozavă.

O clipă. Despre ce era procesul Monopoly?
La începutul anilor '70, tipul ăsta, Ralph, locuia în San Fracisco. Era foarte de stânga din punct de vedere politic. A creat un joc numit AntiMonopoly, prin care încerca să educe lumea în privinţa laturii negative a Monopoly. Ralph, ca mine şi ca toată lumea, credea că jocul fusese inventat de un individ pe nume Charles Darrow, dar a descoperit (pe parcursul procesului) un întreg scandal, dar şi că o femeie inventase, de fapt, Monopoly în 1904.

Procesul depindea de dovedirea acestui lucru, ceea ce el numea „minciuna Monopol". La început, m-am apucat să culeg informaţii despre procesul lui, pentru că, de fiecare dată când ai o sursă, trebuie să te asiguri că informaţiile sunt reale. Dar era prima dată când terminasem un articol şi încă aveam foarte multe întrebări. Îmi petreceam weekend-urile la Biblioteca publică din New York şi în zilele de concediu am zburat până la San Francisco ca să-l întâlnesc în persoană pe Ralph. Avea cutii pline cu fotografii şi acte, pe care le-am folosit în documentare, iar cazul său m-a condus la o întreagă arhivă istorică. Am trimis toată documentația la New York şi ăsta a fost punctul de pornire.

Care a fost cel mai surprinzător lucru pe care l-ai descoperit in timpul documentării?
A fost o surpriză să aflu că jocul a fost inventat cu mult înaintea Marii Crize Financiare, de o femeie. Acum un secol, femeile inventator erau adesea trecute cu vederea, iar faptul că o femeie a avut un rol capital în inventarea unui joc economic este foarte neobişnuit pentru epoca respectivă. Pe măsură ce descopeream mai multe despre Lizzie Magie cu atât mai neobişnuită şi ciudată părea povestea Monopoly. Inventarea sa a venit din ceea ce mulţi istorici ar numi o sursă improbabilă.

Cine a fost Lizzie Magie?
Chiar m-am gandit să-i scriu biografia. A fost o feministă. Avea opinii foarte puternice asupra modului în care erau tratate femeile în acea epocă, despre modul cum erau plătite. A scris proză scurtă şi poezii în care temele dreptăţii şi inegalitaţii erau recurente. Trebuie să privim din acest punct de vedere ideea ei să facă un joc prin care să educe oamenii în privinţa pericolelor monopolului şi să-şi popularizeze ideile politice.

Nu am avut intenţia să scriu o carte despre feminism, am vrut să scriu o carte despre joc. Faptul că a luat această direcţie e fascinant. De la lansarea cărţii (The Monopolists) am fost contactată de o mulţime de femei din IT. Apar din ce în ce mai multe poveşti de acest gen, fie că eşti femeie sau membru al unei minorităţi etnice persecutate. Sunt tot felul de invenţii şi lucruri care au fost create de un grup de oameni mult mai dinamic decât ne-am da seama, pentru că adesea pur şi simplu au fost şterse din istorie. Dacă te gândeşti la perioada în care trăia Lizzie Magie şi la statutul femeilor de atunci, îţi dai seama de ce a fost în mare parte uitată. O ultimă dovadă pe care o avem de la Magie se află în Recensământul din 1940 (din SUA), unde la ocupaţie a trecut „fabricant de jocuri", deşi avea multe alte ocupaţii şi venitul său era zero.

Atunci de ce credem că Monopoly a fost inventat de Charles Darrow?
Ani la rândul, povestea lui Darrow a fost explicaţia dată opiniei publice. Chiar dacă nu e exactă, e o poveste foarte romantică. E povestea clasică a Cenuşăresei, de la sărăcie la bogăţie. La un anumit nivel, cu toţii suntem ispitiţi să credem. Cine nu vrea să viseze că vor avea un moment o idee genială şi vor deveni peste noapte milionari?

Care era mesajul din spatele versiunii jocului creat de Magie?
Jocul Landlord a fost conceput, în mod ironic, pentru informarea oamenilor asupra pericolelor care veneau din partea monopoliştilor din epocă. Într-un număr al Single Tax Review din anul 1902, Maggie scria: „La fel de bine putea să se numească Jocul Vieţii , să conţină toate elementele succesului şi eşecului din lumea reală, iar obiectivul să fie acelaşi pe care rasa umană îl are din totdeauna, adică, acumularea de avere".

Următoarea carte va fi despre Coloniştii din Catan?
Îmi place foarte mult jocul, dar încă îmi revin după prima carte. E posibil. În momentul ăsta nu ştiu. Asta mi-a luat cinci ani. Nu regret niciun moment, dar mi-a luat mai mult ca oricare partidă de Monopoly jucată vreodată.

Cumpară The Monopolists, ediţie nouă la editura Bloomsbury.

Urmareşte-o pe Jennifer Schaffer pe Twitter.

Traducere: Mihai Nebunu

Citeşte mai multe despre jocuri:
Naziştii fac cele mai proaste jocuri de masă Lumea tragică şi obsesivă a dependenţei de jocuri video Amatorii de jocuri pe roluri au creat o şcoală Hogwarts reală, în Polonia