În iulie, ori ai fost cu ochii pe Euro 2016 și ai rămas profund dezamăgit de meciurile României, ori te-ai anturat la grătare. În ambele cazuri, probabil nu ai fost atent la ce muzică s-a mai lansat. De-asta ți-am făcut o selecție de piese care merită ascultate cel puțin o dată. Da, doar piese, pentru că la capitolul albume sau EP-uri, artiștii români nu au scos ceva care merită menționat. În schimb sunt multe trupe noi, ceea ce mă face să fiu optimist în legătură cu scena de la noi. Dacă nu avem echipă de fotbal, măcar avem muzică bună:

Anul trecut, Ion din Dorobanți a scos un EP excelent, plin de cover-uri după piese cunoscute de la artiști de muzică de petrecere și manele. Una dintre piesele de pe material a fost „Regina Tristeții", de la Mariana Șercău și Formația Condor din Craiova, într-o reinterpretare psihedelică, așa cum te-ai obișnuit deja de la label-head-ul Future Nuggets.

Acum, Andrei Dinescu, Horațiu Șerbănescu și Piti Imecs, membrii trupei Steaua De Mare, care și-au lansat albumul de debut la Future Nuggets, împreună cu Thomas Hofer, Janin Pasniciuc și Alex Corlan, au venit cu propria lor versiune a piesei. Sună total diferit, în termeni de structură și sunet, și îți lasă impresia că, parcă, Ion din Dorobanți a făcut un demo pe lângă ei. Nu mă înțelege greșit, ambele sună extraordinar, dar asta mă rupe.

Sper ca piesa să dea naștere la mai multe experimente in-house de la artiștii casei de discuri bucureștene. De exemplu, o piesă Raze de Soare cântată de IMPEX sau invers. Sunt sigur că ar suna genial.

Ascultă dacă: Nu știi cu ce ai greșit vreodată, să trăiești mereu înlăcrimată.

Apropo de Horațiu Șerbănescu, tipul cu sintetizatoarele de la IMPEX și Steaua de Mare, cea mai nouă piesă de la Loungerie II a fost produsă, mixată, masterizată și împăturată într-o lipie tot de el. Dar nu te aștepta să auzi manelelectronics când dai play. Influența lui nu e chiar atât de vizibilă. În schimb, te poți aștepta să auzi cum o tipă strigă după „câmpii pline de căpșuni", în engleză, of course, că așa sună mai interesant, peste sunete de post-rock.

O face într-un mod foarte convingător, care mă face și pe mine să mă duc pe câmpii și să zburd ca un imigrant român în Spania la finalul turei. Dar mama m-a făcut comod, așa că prefer să stau în oraș și să o ard la piață printre lăzi de fructe sezoniere, mirosuri dubioase și oameni care încearcă să-ți vândă pătrunjel.

Ascultă dacă: Îți plac căpșunile halucinogene.

Sunt cumva dezamăgit că primul videoclip semnat de Village, care activează pe scena underground din 2012, nu e filmat într-un sat. Mă gândeam că ar fi fost potrivit, după numele artistului. Dar nu-s deloc dezamăgit de piesă, care sună genial, mai ales modul în care producătorul s-a jucat cu vocea tipei, care la un moment dat e distorsionată atât de mult, că nu-mi dau seama dacă tot ea cântă sau e un robot. Asta nu mă deranjează. Eu aștept ziua când toată muzica va fi produsă de un schelet din metal creat de un adolescent japonez.

Ascultă dacă: Ai un fetiș pentru tipele de la sat și le abordezi cu „hey, mândruță".

Kasim e cel mai nou proiect al oamenilor din spatele OK Corral, dar să nu te aștepți la aceeași muzică. Aici abordează un stil mai ambiental de muzică electronică, cu o tipă care tot geme peste muzică, aparent fără motiv, sau poate nu-i înțeleg eu suspinele. Toată chestia asta e menită să-l transpună pe ascultător într-o stare de contemplație și visare.

Pe mine m-a băgat în melancolie, sincer să fiu, dar cu toate astea m-am întors la ea. Pentru că până la urmă toate lucrurile frumoase au un pic de sadness în ele. În plus, clipul se termină cu afirmația „all is not lost", care în sine denotă faptul că ceva tot e pierdut, dar mai există o speranță. Dar și aia moare la final. Ce piesă perfectă pentru vară.

Ascultă dacă: Îți place să citești Cioran la o terasă scumpă pe un acoperiș.

AFO repetă pe toată durata piesei treaba asta: „Nu poți să-mi ceri/ce nu poți să oferi/și nu poți să-mi dai/ceva ce tu nu ai." Atât. Sună destul de banal, da, dar merge foarte bine peste instrumental. Mi-era frică că la un moment dat o să bage și un vers de rap. Tipul e foarte bun la microfon, nu mă înțelege greșit, și probabil că unii vor fi dezamăgiți de lipsa unor rime mișto, după cum te-am obișnuit deja rapperul.

Dar ar fi fost total nepotrivit în contextul piesei. Așa sună ca o mantră spusă în șoaptă de un om care a ajuns la limita răbdării. E o abordare total diferită pentru proiectul Cred că Sunt Extraterestru și sper să țină tot pe valul ăsta exprimental.

Ascultă dacă: Ești într-o relație toxică.

Știi momentele alea când ai de lucru, creierul nu te lasă și ajungi să stai noaptea târziu în dormitor cu ochii fixați la perete, într-o liniște de mormânt, întreruptă doar de mâța de afară care scoate niște sunete de parcă e violată de un Night Walker în călduri?

Eu trec prin astfel de momente câteodată, la fel ca orice persoană pe care o lasă inspirația. Și atunci conștientizez importanța timpului. Nu mai e doar o unitate de măsură pe care o folosesc să-mi programez întâlnirile. Nu. E o entitate invizibilă care mă bagă încet în disperare când am un deadline. Experiența aia e exprimată genial de timișorenii de la BAB, care în piesa „Time" bagă un ritm lent, repetitiv și claustrofobic. Ceea ce sună rău, dar în mod ciudat e fix opusul.

Ascultă dacă: Crezi că timpul suge.

Marius Costache, producătorul-minune de la Studio 148, și Para, toboșarul care a cântat cu toate trupele de metal din România, au decis să facă un remix după o piesă de la Romica Puceanu. Mai exact, au adăugat tobe și chestii ambientale, care au transformat piesa artistei într-o veritabilă bucată de muzică lăutărească perfectă pentru nunțile metaliștilor. Atunci când ești TRVE, dar ai tăi bagă muzică populară, și vrei să mulțumești pe toată lumea.

Eu sper că treaba asta o să continue, să vedem și nașterea stilului „metalele". Adică o combinație de manele și metale. E primul pas spre reconcilierea dintre cele două stiluri, care se află într-un război la sânge deja de ani buni.

Ascultă dacă: Ești pacifist.

Știi că e o căldură infernală afară când îi pui propriei tale piese numele de „Sun Sun". Nu era suficient un singur soare. Nu, nu. Trebuie accentuată treaba. Dacă era doar „Sun", atunci era ca și avertizarea cu codul galben. Acum e cod portocaliu. Dacă era „Sun Sun Sun" era roșu.

Apropo de partea spirituală, noul single al timișorenilor de la Thy Veils, înregistrat cu Sol Faur de la trupa Dordeduh la chitară, sună ca un cântec religios dedicat unui zeu de care probabil nu am auzit. Nu știu exact în ce limbă cântă tipa, dar mai mult ca sigur îi cere zeului să deschidă geamul sau să pornească aerul condiționat.

Ascultă dacă: Vrei să scapi de insolație.

Piesa asta sună exact ca un cântec de leagăn pentru adulți. Mai ales pentru genul ăla de adult care se îndrăgostește prea repede, nu e niciodată mulțumit, e mereu cu capul în aer și trăiește ca într-un videoclip din anii 90, unde toată lumea merge la mare, de la o trupă românească pop semnată la Cat Music. Sigur cunoști cel puțin o persoană cu personalitatea asta.

Există din ce în ce mai mulți producători în România care fac piese extraordinare, le pun pe Soundcloud și apoi nu mai auzim nimic de la ei. Sper că nu o să fie la fel și cu proiectul pl, creat de bucureșteanul Alexandru Petre. Pl-s?

Ascultă dacă: Ești îndrăgostit tot timpul.

Băieții de la Vița de Vie au anunțat acum câteva luni că plănuiesc să scoată o piesă pe lună până la lansarea noului album. În iunie au venit cu „Pe plajă-n Vamă la 5", o bucată acustică, care pur și simplu te face să te simți bine. Și am avut nevoie de asta într-o lună în care România s-a făcut din nou de râs pe scena fotbalului european.

Eu nu am fost niciodată în Vama Veche. Da, știu, le-am auzit pe toate, nu mai trebuie să-mi zici că am pierdut cea mai tare experiență ever. Și că nu o să mai am niciodată șansa să o văd așa cum era pe vremuri, pentru că s-a schimbat totul pe acolo. Dar ce rost are să trăiești în trecut? Mai bine bagă piesa asta și imaginează-ți că ești acolo. Eu asta fac.

Ascultă dacă: Ai fost vreodată la Vamă. Sau nu.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre muzică:
Cum a leșinat solistul Motörhead după trei felații consecutive
Urmărește documentarul lui Moby despre viața lui din 1990
Fotografii cu picioarele oamenilor care s-au destrăbălat pe manelele lui Dan Armeanca